3 august 2011

Dor de...o prelegere. A lui Randy Paush!

     Mi-am amintit de curand de un exemplu de testament spiritual lasat copiilor sai pentru atunci cand el nu va mai f,i de catre Randolph Frederick Pausch (23 octombrie 1960 – 25 iulie 2008), un profesor american de informatică la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh, Pennsylvania, devenit faimos prin expunerea ţinută pe 18 septembrie 2007 la Universitatea Carnegie Mellon, cunoscută sub numele de „The Last Lecture. Really Achieving Your Childhood Dreams” ( Ultima prelegere. Cum să-ţi îndeplineşti cu adevărat visurile copilăriei) si care a murit de cancer pancreatic.
     În momentul în care a fost invitat de către Carnegie Mellon să conferenţieze în cadrul Seriilor Ultima Prelegere, practică obişnuită în sistemul universitar american, a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în fază terminală. A susţinut conferinţa pe data de 18 septembrie 2007, iar la 25 iulie 2008 a încetat din viaţă.
     Şi-a alcătuit prelegerea ştiind că boala de care suferea era în stagiu terminal, iar doctorii îi mai dădeau cel mult 6 luni de viaţă într-o formă fizică bună. Expunerea sa face parte dintr-o serie de prelegeri în care intelectuali de vârf din domeniul academic încearcă să răspundă la întrebarea : “Ce învăţături ai dori să împărtăşeşti lumii dacă ai şti că aceasta e ultima ta şansă de a o face?
     Pausch şi-a ţinut prelegerea în faţa unei asistenţe de 400 de colegi şi studenţi, care l-au întâmpinat cu ovaţii. El a glumit pe seama denumirii seriei “Last Lecture”, al cărei nume fusese de curând schimbat în "Journeys" (Călătorii), spunând că numele precedent s-ar fi potrivit mult mai bine în cazul său.
     Expunerea sa a fost pasionantă, fiind punctată de numeroase anecdote şi glume. Planul prelegerii a urmărit să arate cum a reuşit el să-şi îndeplinească visurile copilăriei, acestea fiind:
-să experimenteze lipsa gravitaţiei;
-să devină jucător profesionist de fotbal american în NFL;
-să scrie un articol în World Book Encyclopedia;
-să fie căpitanul Kirk, din cunoscutul serial SF Star Trek;
-să câştige animale de pluş în parcurile de distracţii;
-să devină un imaginer la firma „Disney”, pentru a crea atracţii în parcurile tematice.

    

     Randy Pausch a încercat cu adevărat să-şi realizeze visurile şi a relatat povestea fiecărei încercări în acest sens, pentru a ajuta auditoriul să găsească metode concrete de a-i urma exemplul. Chiar şi obstacolele care i s-au pus uneori în cale au avut valoarea lor, căci ele l-au ajutat să dea măsura propriei voinţe pentru a le depăşi. Din vis în vis, profesorul a dezvăluit şi ceea ce considera el esenţial în transmiterea cunoştinţelor, precum eficienţa muncii în echipă şi toate şiretlicurile care i-au permis să facă dintr-o disciplină aridă, precum programarea pe computer, un adevărat joc.

     Fie că au fost încununate de succes, fie că s-au soldat cu eşecuri, încercările lui au devenit etape ale unui adevărat parcurs iniţiatic care a explorat substanţa benefică a visului. Pentru Randy Pausch căutarea a fost uneori mai importantă decât atingerea scopului iniţial. Pe drumul către un obiectiv ratat pot fi găsiţi uneori germenii altuia, mai important, care va reuşi. Pentru profesorul Pausch la fel de important ca realizarea propriilor visuri a fost să-i ajute pe alţii să-şi atingă visurile.
     Dimensiunea umană a fiecărei aventuri a fost potenţată şi de desele evocări ale persoanelor care au contat în viaţa sa, cărora le-a adus mulţumirile meritate. Prin pasiunea cu care dezvăluie motorul propriei sale reuşite discursul lui Randy Pausch proiectează o viziune a vieţii plină de speranţă şi optimism. "Ultima prelegere" este o carte inspirată din acea conferinţă, care a ajuns în scurt timp pe primul loc în lista de bestselleruri a ziarului New York Times. Autorul, JEFFREY ZASLOW este editorialist la Wall Street Journal a asistat la prelegerea profesorului Pausch şi a contribuit la scrierea acestei cărţi.

                                                                            
,,A-ţi lua rămas-bun de la cineva. O facem aproape zilnic, uneori cu nonşalanţă, alteori cu emoţie. Dar, inevitabil, vine timpul pentru a rosti un ultim rămas-bun. Când moartea e aproape, cum îţi alegi cuvintele? Cum îţi arăţi dragostea faţă de cei pe care îi iubeşti?“
                                                                                            Wall Street Journal  

Sursa: Wilkipedia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FREE Program from Tony Robbins

Motivatie pentru SUCCES!

My Daily Afirmations