8 aprilie 2013

Dor de o lectie de ... vulnerabilitate!

"Daca nu esti capabil sa traiesti cu un punct slab care te insoteste ca o umbra, nu vei fi in stare nici sa conduci."
Am vazut in sfarsit un film, pe care il aveam programat de mult in to see list, The Ides of March sau Ziua tradatorilor, cum a fost tradus. Filmul, al carui subiect il regasesc ca fiind foarte actual, urmareste dialoguri transante si inteligente amplasate in lumea moderna a puterii si politicii fiind de fapt o poveste  profunda despre sex, ambiţie, loialitate, tradare si razbunare. 

Lectia pe care privitorul o poate trage dupa vizionarea acestui film este una de ... vulnerabilitate. Observi cum o greseala, una singura, aparent minora, aparent neglijabila, iti poate schimba viata. O ispita fugara, intr-o seara care altfel ar fi pustie, sau curiozitatea de a te intalni cu adversarul, in iluzia ca vei depista o nuanta profitabila: secrete care vor fi scufundate în rutina (te minţi), exceptii pe buna dreptate refulate (iti spui, in cel mai bun caz).


Cand colo, daca nu e marturisita, macar unui prieten, cuiva care are incredere ca n-ai face asa ceva, acea greseala aparent minora creste ca o buruiana dezinvolta, ticaie ca un explozibil programat ai ati sare in fata tocmai cand te-ai crede biruitor.

George Clooney(in rolul principal, dar si scenarist si regizor) este guvernatorul Morris, un candidat care participa la alegerile preliminare pentru presedintie din partea partidului Democratic. Ryan Gosling este purtatorul lui de cuvant, Philip Seymour Hoffman este seful lui de campanie, Paul Giamatti e seful campaniei rivalului sau, Marisa Tomei e o reporterita de la New York Times, Evan Rachel Wood e o stagiara in campania lui Morris, Jeffrey Wright este un senator important, iar Max Minghella e Ben Harper, angajat in campania lui Morris. (vezi trailler)


Suntem in campanie pentru desemnarea candidatului democrat la presedintia Americii. Stephen (Ryan Gosling) e numarul doi in staff-ul guvernatorului Mike Morris (George Clooney), e omul care-i gestioneaza relatia cu mass-media: unde apare, cand si cum apare, dar si, amanunt decisiv, ce furnizeaza “pe surse” despre el, in ce fel asigura acel balans dintre dezvaluiri si informatii favorabile de care presa e avida.

Stephen e cel mai bun pe domeniul lui – o recunoaste chiar si echipa adversa – , insa comite o greseala aparent nevinovata, face o mutare despre care n-ai banui ca ar putea modifica un destin. O comite din trufie, din orgoliul latent care hraneste si curiozitatea, dar si nevoia de acceptare sau imperativul unei inalte aprecieri de sine.

Secretul e ca, in politica, amanuntul biografic compromitator, punctul slab care te face santajabil, are mai mereu doua fatete: te poate distruge, nu-i vorba, dar tot el iti e piedestalul puterii. Si nu numai pentru ca, in absenta lui, nu esti controlabil – varianta de neacceptat pentru cei care te sustin inainte -, ci si dintr-un motiv pe cat de nuantat, pe atat de cinic:
Daca nu esti capabil sa traiesti cu un punct slab care te insoteste ca o umbra, nu vei fi in stare nici sa conduci.
Tare mult mi-a placut acest citat din film!
Vulnerabilitatea e dezavantaj care se transforma in atu daca o accepti si esti pregatit sa traiesti sub continua ei amenintare. Orice om e vulnerabil, insa un politician e cu atat mai tare – ne place, nu ne place – cu cât îşi abordează mai nonşalant punctele slabe ca şanse de a dribla previzibilul, ca surse de energie alternativa pentru contraatacuri neasteptate.

Pentru Stephen, urmarea acelei erori aparent neglijabile – ca un butterfly effect accelerat de la scara istorica la un interval de cateva zile – este o transformare-mutilare, pentru cine judeca in registru etic, dar o transformare-blindare, daca raportarea se face inauntrul regulilor speciale ale confruntarii politice. Iar Clooney-regizorul are o finete de invidiat a momentelor cand granita psihologica dintre triumf si prabusire se muta dintr-o tabara in alta, ca un sarpe in no man’s land.

Cine vrea sa dobandeasca puterea, sa joace jocul, trebuie sa aiba macar un punct slab. Acel punct slab – in fapt, o ieşire din convenţiile de imagine castigatoare – este garantia ironica de care susţinatorii sai esentiali au nevoie pentru a sti ca, indiferent de trecutul sau de principiile sale, noul venit va juca dupa reguli. Dar e si garantia lui insusi ca, la nevoie, intr-o dilema de constiinta, se va putea nega pe sine inca o data, de dragul puterii sau, in cazul fericit, pentru interesul general. (sursa)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FREE Program from Tony Robbins

Motivatie pentru SUCCES!

My Daily Afirmations