12 august 2013

Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine!


"Nu te intreba pe cine vezi in oglinda. Intreaba-te cine se uita in ea."

Cu totii avem o "colectie" de masti si de umbre care ne insotesc prin viata si care apar in momente cat se poate de obisnuite sau in momente de maxima importanta, influentandu-ne micile si marile alegeri, cu sau fara stiinta noastra.

Lise Bourbeau, autoare a 14 carti, printre care se numara si best-sellerul "Asculta-ti corpul, cel mai bun prieten pe care il ai pe pamant" (download gratis aici) si fondatoarea celei mai mari scoli de dezvoltare personala din Quebec  ne prezinta si ne descrie cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine:

FUGARUL – rana de respingere

Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi mai ales în
dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere sau chiar înainte de a se naşte. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Din momentul în care bebeluşul începe să se simtă respins, începe să îşi creeze o mască de fugar. Corpul fizic este îngust şi contractat – ceea ce îl poate face să dispară mai uşor, sau să nu fie prea prezent sau prea vizibil într-un grup. Este un corp care nu vrea să ocupe prea mult spaţiu.Fugarul este o persoană care se îndoieşte de dreptul ei la existenţă şi aproape că lasă impresia că nu s-a încarnat în totalitate.

Fugarul preferă să nu se ataşeze de lucrurile materiale, căci acestea l-ar putea împiedica să fugă atunci când doreşte.Se întreabă ce caută pe această lume şi îi este greu să creadă că va putea fi fericit aici. În schimb îl atrage tot ceea ce ţine de spirit, precum şi domeniile intelectuale, dar nu este vorba de o autentică aspiraţie, cât de o tendinţă de evadare.Căci fugarul are tendinţa de a fugi în lumea lui. Lucru care explică de ce acest gen de copil este de obicei cuminte şi liniştit, nu creează probleme şi nu face mult zgomot.

Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex. Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Fugarul se crede nul, fără valoare şi e convins că ceea ce face el este lipsit de valoare.De aceea este posibil să încerce prin orice mijloace să fie perfect, pentru a se valoriza în ochii lui şi în ochii celorlalţi.Caută perfecţiunea în tot ceea ce face, deoarece crede că, dacă face o greşeală, va fi judecat. Iar a fi judecat este echivalent cu a fi respins. Nu poate vedea faptul că este mai bun decât alţii în anumite domenii. Îi este greu să creadă că cineva îl poate alege ca prieten, ca partener sau că oamenii pot să îl iubească cu adevărat.

Când i se acordă prea multă atenţie, îşi pierde mijloacele, îi este teamă că ocupă prea mult spaţiu. Iar dacă foloseşte prea mult spaţiu crede că deranjează. Iar a deranja, înseamnă pentru el că va fi respins de persoana sau persoanele pe care crede că le incomodează, că le deranjează.

Temerile fugarului, care îl împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile, sunt următoarele: teama de a nu fi interesant, de a fi considerat nul sau fără valoare, de a fi neînţeles şi teama că celălalt îl ascultă din obligaţie sau din politeţe. În acele situaţii, rănile sunt cele care preiau controlul acţiunilor realizate.

Cea mai mare teamă a fugarului este panica. Imediat ce crede că e pe cale să intre în panică într-o situaţie anume, prima lui reacţie va fi aceea de a se salva, de a se ascunde sau de a fugi.
Boli sau indipoziţii care se pot manifesta la un fugar:diaree, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, ameţeli, comă, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

 În spatele măştii de fugar se ascunde o persoană capabilă
să facă foarte multe lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, descurcăreaţă, dotată cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigură; eficientă, se gândeşte la detalii; reacţionează repede; ştie să facă exact ce trebuie în caz de urgenţă; nu are nevoie de ceilalţi cu orice preţ; poate foarte bine să se retragă şi să fie fericită singură.

DEPENDENTUL – rana de abandon

Rana de abandon este trăită în relaţie cu părintele de sex opus.
Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi la nivel afectiv.

Caracteristici: corp lipsit de tonus, alungit, subţire. Aparatul muscular este subdezvoltat şi pare că nu poate susţine corpul drept, ca şi cum acesta ar avea nevoie de un suport. Dependentul crede că nu poate să reuşească nimic singur şi că are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta.
Alte caracteristici fizice:ochii mari, trişti, spatele curbat, ca şi când coloana nu l-ar susţine în totalitate, anumite părţi ale corpului pot fi moi, lăsate (sâni, fese, obraji, burtă, scrot). Caracteristica cea mai vizibilă este lipsa tonusului muscular – acest aspect ne ajută să îl diferenţiem de fugar.

Dintre cele cinci tipuri de caractere, dependentul este cel mai apt să devină victimă, la modul că îşi creează tot soiul de dificultăţi în viaţă, mai ales probleme de sănătate, pentru a atrage atenţia.Acest lucru răspunde nevoilor dependentului care crede că nu are niciodată destul. Atunci când vrea să atragă atenţia prin diverse mijloace, în realitate încearcă să se simtă suficient de important pentru a primi ajutor. Crede că, dacă nu reuşeşte să atragă atenţia celuilalt, nu va putea conta pe acea persoană. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proporţii imense.

Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă important. Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de persoana pe care o iubeşte. Cea mai mare frică a dependentului este frica de singurătate. Este pregătit să facă orice manevre pentru a fi iubit, pentru a nu fi părăsit. În cuplu, chiar şi atunci când apar situaţii tensionate, dependentul preferă să creadă că totul merge bine din teamă de a nu fi abandonat(ă).

Forma de ajutor de care are cea mai mare nevoie dependentul este susţinerea celorlalţi. Emoţia negativă cel mai intens trăită de dependent este tristeţea.

Temerile dependentului, cele care îl împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: teama de a plânge sau de a fi considerat drept un copil mic, teama ca celălalt să nu plece, ca celălalt să nu fie de acord şi să ignore ceea ce s-a spus sau ce a cerut, teama de a i se spune nu, de a fi refuzat, de a nu fi susţinut aşa cum se aştepta, de a nu răspunde aşteptărilor celorlalţi.

Boli: astmul, bronşitele, probleme cu pancreasul/suprarenalele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.

Rana de abandon este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi, chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

În spatele măştii dependentului se ascunde de fapt o persoană abilă, care ştie foarte bine să îşi exprime cererile; o persoană care ştie ce vrea, tenace, perseverentă în cererile ei, care nu renunţă când este hotărâtă să obţină ceva, care are talent actoricesc şi ştie să atragă atenţia celorlalţi, veselă, sociabilă, care inspiră bucuria de a trăi, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece se interesează de ei şi ştie ce simt; are calitatea de a-şi folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îşi controlează temerile; are adesea talente artistice; deşi sociabil, are nevoie de momente de singurătate pentru a se regăsi.

MASOCHISTUL – rana de umilire

Aceasta este o rană legată mai ales de lumea fizică, cea a lui a avea şi a face. Se activează în momentul în care încep să se dezvolte funcţiile corpului fizic, perioadă în care un copil normal învaţă să mănânce singur, să fie curat, să asculte şi să înţeleagă ceea ce îi spun adulţii, etc. Rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţie cu mama, dar se poate să apară şi în relaţia cu ambii părinţi. Mama are un rol important în viaţa masochistului, chiar dacă într-un mod inconştient şi involuntar.

Trezirea rănii se produce în momentul în care copilul simte că unuia dintre părinţi îi este ruşine cu el sau îi este teamă că părintelui îi va fi ruşine cu el – de exemplu, dacă este murdar sau dacă face o prostie (mai ales în public sau în faţa familiei), când e prost îmbrăcat, etc. Oricare ar fi situaţia care îl face pe copil să se simtă umilit, jignit, comparat, lezat sau să îi fie ruşine, în acel moment rana se activează şi se amplifică. Chiar foarte mic fiind, bebeluşul poate simţi dispreţul părinţilor şi se poate simţi umilit şi ruşinat.
Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri, în funcţie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 şi 3 ani. Copilul se poate simţi stânjenit dacă are senzaţia că este prea mult controlat de către un părinte, dacă crede că nu are libertatea de a acţiona sau de a se mişca cum vrea el la nivel fizic. De exemplu, un părinte îşi ceartă copilul care a ieşit să se joace în noroi, cu hăinuţele curate, exact înainte de sosirea invitaţilor. Dacă părinţii vor povesti incidentul în faţa invitaţilor, umilirea copilului va fi şi mai accentuată. Într-o altă situaţie, dacă un copil cu o astfel de tipologie îl surprinde pe unul dintre părinţi gol şi simte că acel părinte se simte stânjenit şi vrea să se ascundă, va învăţa astfel că trebuie să îi fie ruşine de corpul lui.
Copilul cu o astfel de rană îşi va crea o mască de masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă.Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştent.Una dintre caracteristicile acestei tipologii este aceea că nu îi place să se grăbească. De asemenea, se îngraşă repede şi se rotunjeşte când nu reuşeşte să îşi controleze alimentaţia.

 Dat fiind faptul că masochistul vrea să pară puternic şi să nu mai fie controlat, devine foarte performant şi ia multe responsabilităţi asupra sa.De aceea are deseori un spate puternic.
Masochistul are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană. Astfel, uită de sine din ce în ce mai mult. Iar cu cât îşi asumă mai multe responsabilităţi, cu atât ia mai mult în greutate. El se îngraşă în funcţie de locul pe care crede că trebuie să-l ocupe în viaţa lui. Atunci când masochistul va şti, în sinea lui, că este special şi important, nu va mai trebui să le dovedească acest lucru şi celorlalţi şi, automat, nu se va mai îngrăşa.

În timpul cât se ocupă de ceilalţi, masochistul crede că acestora nu le va fi ruşine cu el, dar adeseori se simte umilit din cauza faptului că se abuzează de el. De altfel, se simte rar recunoscut pentru tot ceea ce face. Masochistul nu realizează faptul că uneori, prin atitudinea sa, el la rândul lui îi depreciază pe ceilalţi: făcând totul pentru ceilalţi îi face să simtă că, fără el, nu pot să reuşească nimic.

Masochistului îi este greu să îşi exprime adevăratele nevoi şi ceea ce simte cu adevărat, deoarece încă de la o vârstă foarte fragedă, nu îndrăzneşte să vorbească despre asta din teamă de a nu îi fi ruşine sau de a face pe altcineva să se simtă jignit. Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să îl afecteze. La rândul lui, ar face orice ca să nu îi rănească pe ceilalţi. Dintre cele cinci tipologii, masochistul îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. Îşi provoacă suferinţă neascultându-le, alimentându-şi rana de suferinţă şi masca. Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni să râdă, însă cea mai mică critică la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat. Este specialist în a se devaloriza pe sine însuşi. Se vede mai puţin important decât este în realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă în ochii lor. Tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi este foarte mare. Atunci când este învinovăţit de ceva, rămâne blocat, neştiind ce să spună pentru a se apăra. Poate să sufere într-atât încât să plece din locul respectiv. Considerându-se vinovat, crede că este de datoria lui să remedieze situaţia.

Un lucru foarte important pentru el este libertatea. A fi liber pentru el înseamnă să nu trebuiască să dea socoteală nimănui, să nu fie controlat de nimeni şi să facă ce vrea, atunci când vrea. Copil fiind, masochistul nu s-a simţit liber. Când simte că nimeni nu îi mai pune beţe în roate devine entuziast, îşi trăieşte viaţa din plin: nu mai are limite. În astfel de momente, cade în excese: mănâncă prea mult, cumpără prea multă mâncare, găteşte prea mult, face prea multe lucruri, vrea prea mult să ajute, vorbeşte prea mult. Când adoptă un astfel de comportament îi este ruşine de el însuşi. De aceea cea mai mare teamă a masochistului este libertatea.Este convins că nu ar şti ce să facă dacă ar fi liber. Crede că făcând singur alegerile nu va mai fi controlat de ceilalţi dar, adesea, deciziile lui îi aduc rezultatul opus: şi mai multe constrângeri şi obligaţii. Atunci când vrea să se ocupe de toţi cei pe care îi iubeşte, crede că îşi asigură libertatea, deoarece el este cel care controlează dar, în realitate, se îngrădeşte singur.
 Are darul de a se pedepsi pe el însuşi înainte ca alţii să o facă. Are o dificultate în a-şi face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumită activitate, se acuză de obicei că profită prea mult de acea stare. Masochistul face tot posibilul pentru a nu fi judecat ca fiind un profitor. Există multă energie blocată în corpul unui masochist. Dacă ar reuşi să fie liber aşa cum are el nevoie, fără să se simtă vinovat sau să-i fie ruşine, corpul lui s-ar subţia, deoarece ar elibera multă energie.

Simţul datoriei este un lucru foarte important la o astfel de persoană. Se crede responsabil de fericirea celorlalţi. Când ia prea multe asupra sa, apar durerile de spate sau umerii devin din ce în ce mai lăsaţi. Aparenţa exterioară este un element important pentru masochist. În sinea lor, le plac mult hainele frumoase şi vor să arate bine,dar cum cred că e de datoria lor să sufere, nu îşi permit acest lucru.

Temerile masochistului care îl împiedică să comunice clar şi să îşi exprime cererile sunt: teama de a-l răni pe celălalt, de a fi considerat egoist dacă îşi dezvăluie temerile, de a fi înjosit sau umilit, teama ca celălalt să-l facă să se simtă un nimic, de a-şi spune sau de a simţi că este nedemn.

 Boli: dureri de spate, senzaţii de greutate în umeri, probleme respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroidă, urticarie, funcţionare proastă a pancreasului, probleme cardiace, intervenţii chirurgicale.

Rana de umilire este pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune DA celorlalţi. Când veţi prelua mai puţine responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liber. Când veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi.

În spatele acestei măşti se află o fiinţă îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în diverse domenii, care îşi cunoaşte nevoile şi le respectă, care este sensibilă la nevoile altora; capabilă să respecte libertatea fiecăruia; mediator bun, conciliant, care reuşeşte să aducă la normal situaţiile dramatice; căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se simtă în largul lor; care este de natură generoasă, altruistă, jovială; care are talent organizatoric şi ştie să recunoască talentele; senzuală, care ştie să se bucure în iubire; care este foarte demnă.

 DOMINATORUL – rana de tradare

Această rană este activată la vârsta de 2-4 ani şi este trăită în relaţie cu părintele de sex opus. Dominatorul controlează pentru a fi atent la respectarea propriilor angajamente, pentru a fi fidel şi responsabil sau pentru a se asigura că ceilalţi îşi respectă promisiunile. Multe persoane care prezintă rana de trădare au suferit datorită faptului că părintele de sex opus nu şi-a respectat angajamentul conform aşteptărilor pe copilul le avea faţă de părintele ideal.

 Dominatorul îşi creează un corp care exhibă forţa, puterea şi care pare să spună: „sunt o persoană responsabilă, puteţi avea încredere în mine”. Un bărbat dominator se poate recunoaşte după umerii largi, mai largi decât şoldurile. La o femeie dominatoare această forţă se concentrează mai degrabă la nivelul şoldurilor, feselor, pântecelui, coapselor. Coapsele puternice reprezintă una dintre caracteristicile fizice ale unei femei cu această rană. Pot exista şi femei care au partea superioară mult mai dezvoltată şi bărbaţi cu partea inferioară mult mai bine dezvoltată – aceştia au rana de trădare trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex – dar aceste persoane sunt rare.

Privirea persoanelor de tip dominator este intensă, seducătoare. Când o astfel de persoană priveşte pe cineva, are talentul de a-l face să se simtă special, important. Dominatorul îşi foloseşte mult ochii pentru a-l ţine pe celălalt la distanţă (defensiv) sau pentru a-l fixa şi scruta pe celălalt (într-un mod intimidant). El se protejează astfel pentru a nu-şi arăta slăbiciunea, vulnerabilitatea sau neputinţa.
La nivelul comportamentului şi atitudinilor interioare ale dominatorului, forţa este o caracteristică comună tuturor persoanelor care au o rană de trădare. Ele sunt foarte exigente cu ele însele şi vor să le demonstreze celorlalţi de ce sunt capabile.Îşi vor reproşa enorm dacă renunţă la un proiect, dacă nu au avut curajul de a merge până la capăt. Le este foarte greu să accepte laşitatea celorlalţi.Dominatorii fac tot ce le stă în putinţă pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale şi importante.

A trăda este inacceptabil pentru el, astfel că nu va admite că el însuşi face aşa ceva. Dacă este conştient că a trădat pe cineva, de exemplu prin nerespectarea unei promisiuni, va găsi tot felul de scuze şi poate, adesea, să recurgă la minciună pentru a ieşi din acea situaţie.

Dintre cele cinci tipologii, dominatorul este cel care are cele mai multe aşteptări, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze.El vrea ca totul să se petreacă exact aşa cum a prevăzut şi este plin de aşteptări faţă de viitor. Această atitudine îl împiedică să trăiască momentul prezent şi să se bucure de surprize.

Aşteptările dominatorului faţă de ceilalţi au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de făcut, dacă o fac bine sau nu, precum şi verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Este foarte abil în a ghici aşteptările celorlalţi.Deseori, spune sau face ceva în funcţie de aşteptările celuilalt, fără a avea neapărat intenţia de a face ceea ce a spus.

Are o personalitate puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere la credinţele lui. Îşi formează foarte repede o părere despre cineva sau despre o situaţie şi este convins că are dreptate.

Dominatorul face în aşa fel încât să nu se afle în situaţii de confruntare în care nu ar deţine controlul. Dominatorul este rapid în acţiunile sale. Înţelege sau vrea să înţeleagă foarte repede şi are dificultăţi atunci când cuiva îi ia prea mult timp pentru a explica sau povesti ceva. Întrerupe adesea şi răspunde chiar înainte ca interlocutorul lui să fi terminat ce avea de spus. În schimb, dacă cineva îi face acelaşi lucru, îi va spune foarte răspicat: „lasă-mă să termin, nu am terminat ce aveam de spus!”

Are talent şi îşi face treaba repede.Nu are răbdare cu cei care sunt lenţi.Nu îi place să întârzie şi nu tolerează persoanele care întârzie. A termina primul este mai important decât a face bine ceea ce are de făcut. Când lucrurile nu se desfăşoară conform aşteptărilor lui, devine repede agresiv, deşi nu se consideră o persoană agresivă. Se vede pe sine ca fiind, mai degrabă, o persoană care se afirmă, puternică, care nu se lasă uşor influenţată.Dominatorul este, dintre toate cele cinci caractere, cel care are cel mai des oscilaţii de dispoziţie. Poate fi plin de iubire şi de atenţie şi în secunda următoare poate să se înfurie din cauza unui mic incident. Are mult de lucru în ceea ce priveşte răbdarea şi toleranţa.

Îi este greu să atribuie cuiva o sarcină şi să aibă încredere în acea persoană. Va încerca să controleze mereu dacă sarcina respectivă se îndeplineşte conform aşteptărilor lui. Rana de trădare se activează în cazul dominatorului de fiecare dată când se află în prezenţa cuiva care nu îşi respecta angajamentele. Are o dificultate atunci când trebuie să arate cuiva cum să facă ceva şi acea persoană învaţă încet. El nu are timp de pierdut. Este mai exigent cu ceilalţi decât cu sine însuşi. Are mai multă încredere în persoanele de acelaşi sex şi le verifică şi controlează mai mult pe cele de sex opus.
În opinia lui, cineva nu are dreptul să se relaxeze decât după ce şi-a îndeplinit sarcinile de care este responsabil.A vedea pe cineva care nu face nimic, mai ales dacă este de sex opus, îl enervează foarte tare. O va considera pe acea persoană leneşă şi îi va fi greu să aibă încredere în ea.

Mai mult, face în aşa fel încât toată lumea să ştie ce a făcut el, cum anume a procedat şi cât a lucrat, astfel încât ceilalţi vor vedea cât de responsabil este el şi că este o persoană de încredere. Dominatorul detestă momentele în care ceilalţi nu au încredere în el, dar nu vede cât de greu îi este lui să aibă încredere în ceilalţi. Dominatorului îi place să aibe ultimul cuvânt, de aceea găseşte ceva de adăugat la orice, sau aproape orice. Crede că trebuie să-i ajute pe ceilalţi să îşi organizeze viaţa. Nu îşi dă seama că acţionează astfel pentru a avea controlul. Când un dominator se ocupă de problemele celorlalţi, aceasta este o modalitate deghizată de a-şi arăta forţa: el are sentimentul că aceştia sunt mai slabi decât el.

Dominatorul se ocupă de problemele celorlalţi pentru a nu suferi de trădare, pentru a se asigura că ceilalţi răspund aşteptărilor lui.

Îşi recunoaşte cu dificultate temerile şi nu vrea să vorbească despre slăbiciunile lui. Îi place să se arate ca fiind curajos şi puternic, cât mai des posibil. În general face doar ce şi cum vrea el. Le spune celorlalţi ceea ce vor să audă, dar nu ţine cont de părerea lor şi până la urmă face cum vrea el. Vrea să ştie tot ce se petrece şi îşi spune părerea fără să îi fi cerut cineva aceasta.
Cel mai greu pentru el este să fie luat prin surprindere – nu are timp să se pregătească. Nefiind pregătit, riscă să nu aibă controlul. Prima reacţie la o surpriză este să se retragă şi să rămână în stare de alertă. Trebuie să fie pregătit pentru orice eventualitate şi îi place să se gândească dinainte la toate posibilităţile.

Dominatorul îi consideră foarte repede pe ceilalţi ipocriţi, datorită lipsei lui de încredere. Dominatorul nu suportă să fie minţit. El însuşi minte foarte des, dar, pentru el, acelea nu sunt minciuni. Găseşte motivaţii serioase pentru a deforma adevărul.

Părinţii de tip dominator acţionează mai degrabă pentru a-şi păstra reputaţia decât pentru fericirea copiilor lor.

Cea mai mare teamă a dominatorului este disocierea – trăieşte foarte greu o despărţire. Dacă el ia decizia de a se separa, îi e teamă că îl va trăda pe celălalt şi va fi considerat un trădător. Dacă celălalt ia hotărârea, îl va acuza el că este trădător.

Boli: agorafobia, Aboli care semnifică pierderea controlului asupra anumitor părţi ale corpului – hemoragii, impotenţă, diaree, etc., paralizie (dacă ajunge într-o situaţie de neputinţă totală), probleme la nivel digestiv (stomac, ficat), diverse tipuri de inflamaţii, herpes.

Rana de trădare este pe cale să se vindece când nu veţi mai trăi atâtea emoţii în momentul în care cineva sau ceva vă va modifica planurile. Veţi înceta să mai fiţi ataşaţi de rezultate, veţi înceta să vreţi ca totul să se petreacă conform planurilor dvs. Nu veţi mai căuta să fiţi în centrul atenţiei. Când vă veţi bucura în urma unei reuşite, vă va fi foarte bine chiar şi dacă ceilalţi nu vă recunosc meritele.

În spatele acestei măşti, se ascunde o fiinţă cu reale calităţi de lider – prin forţa sa ştie să fie protectoare şi calmă, foarte talentată, sociabilă, cu talent actoricesc, cu talent de a vorbi în public, aptitudini în a capta şi a valoriza talentul fiecăruia ajutându-i pe ceilalţi să dobândească mai multă încredere în ei, are capacitatea de a delega sarcini, ceea ce îi ajută pe ceilalţi să se autovalorizeze, ştie imediat cum se simt ceilalţi şi relaxează atmosfera făcându-i să râdă, capabilă să treacă foarte repede de la un aspect la altul şi să administreze mai multe lucruri în acelaşi timp, ia foarte repede decizii. Găseşte imediat soluţii şi are în jurul ei oameni de care are nevoie pentru a trece la acţiune, capabilă de performanţe mari în multe domenii, are încredere în univers şi în forţa ei interioară, capacitatea de a se lăsa liber în totalitate.

RIGIDUL – rana de aşteptare

O persoană care suferă de nedrepate, o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, care nu se simte respectată sau care nu crede că primeşte ceea ce merită. Trăirea acestei răni apare datorita evenimentelor petrecute in perioada varstei de 4 şi 6 ani.

Este o persoana care nu se simte apreciata la justa ei valoare, care nu se simte respectata sau care nu crede ca primeste ceea ce merita. Traieste aceasta rana mai ales in relatia cu parintele de acelasi sex, si sufera mai ales din cauza racelii acelui parinte, din cauza autoritarismului, a criticilor frecvente, a severitatii, intolerantei sau conformismului.

Rigidul este inclinat sa simta invidie pentru cei care au mai mult decat el si care, in opinia lui, nu merita.De asemenea, e convins ca ceilalti il invidiaza cand el are mai mult decat ei. Rigidului ii este cel mai teama de a se ingrasa. Va face totul pentru a nu se ingrasa.

Face totul pentru nu avea probleme, si chiar cand le are din plin, prefera sa spuna ca nu le are, pentru a evita sa simta suferinta legata de ele.

Persoanele rigide sunt foarte exigente cu ele insele, in majoritatea aspectelor vietii. Rigidul cauta atat de mult perfectiunea incat are tendinta sa se controleze pe el insusi. Face adesea prea multe si pana la urma cedeaza. Ii este foarte greu sa ceara ajutorul cuiva. Prefera sa faca totul singur, pentru a fi sigur ca este perfect.

Emoţia cea mai frecventă trăită de rigid este furia mai ales împotriva lui, dar prima lui reacţie când este furios este de a ataca pe altcineva. Are dificultăţi în a se simţi bine, fără a se simţi apoi vinovat şi în a-şi arăta afecţiunea.

Rigidul are o dificultate in a se lasa iubit si a-si arata iubirea. Un alt mijloc folosit de rigid pentru a fi nedrept fata de el insusi este comparatia. Are tendinta de a se compara cu cei pe care ii considera mai buni decat el.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FREE Program from Tony Robbins

Motivatie pentru SUCCES!

My Daily Afirmations