19 aprilie 2014

Dor de o... Scrisoare de Adio, de la Gabriel Garcia Marquez!


Ieri dupa-amiaza, in timp ce eram la volan, terminandu-se audiobook-ul pe care il ascultam (Secolul gandirii, de Brian Tracy), am dat putin pe radio in ideea de a asculta timpul probabil pentru zilele de Pasti. Incepuse programul de stiri cand, la un moment dat, atentia mi-a fost atrasa de o stire care anunta ca "scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, in varsta de 87 de ani a incetat din viata aseara la un spital din Ciudad de Mexico din pricina unui cancer limfatic care...."

Aceasta stire trista mi-a amintit ca in urma cu putin timp, citisem o scrisoare scrisa atribuita initial lui Gabriel Garcia Marquez (Gabo), scrisoare de rămas bun adresata prietenilor apropiati si iubitorilor de literatura, datata 29 mai, 2.000.


Pentru ca in goana dupa senzational fiecare scrie ce vrea fara un pic de documentare, m-am hotarat sa scriu eu in cateva cuvinte care este adevarul legat de aceasta scrisoare, despre care repet, a fost (si inca este pentru multi) atribuita lui Gabo...

Incepand din vara anului 1999, Gabriel Garcia Marquez, laureat al 1982 Premiul Nobel pentru Literatura si autor al multor nuvele si romane, dintre care cele mai cunoscute sunt: "Un veac de singurătate" (1967) - cel mai celebru, "Cronica unei morţi anunţate" (1981), "Dragostea în vremea holerei" (1985), "Generalul în labirintul său" (1989, "A trai pentru a-ti povesti viata" (2004) şi "Povestea târfelor mele triste" (2004), a inceput sa se trateze de cancer limfatic. Pe masura ce trecea timpul au aparut zvonuri privind inrautatirea starii sale de sanatate. 
Mai mult, aceste zvonuri pareau sa fie confirmate cand o poezie semnata cu numele sau aparea in cotidianul Peruvian, La Republica. Poemul, intitulat " La Marioneta" sau "The Puppet" (Papusa/Marioneta) a fost interpretat drept un poem de adio scris de Gabriel Garcia Marquez si trimis prietenilor apropiati ca urmare a agravarii starii sanatatii.

Textul poeziei, insotit de agravarea starii de sanatate a lui Garcia, s-a raspandit rapid in presa, in 30 mai fiind reprodus si in Mexico City, in "La Cronica", chiar pe prima pagina cu titlul, "Gabriel Garcia Marquez sings a song to life" (Gabriel Garcia Marquez inchina un cantec vietii). De asemeni, stirea si poemul au fost preluate si de radio si televiziune, devenind virala si prin intermediul Internetului.

Multe comentarii si multi prieteni s-au aratat profund impresionati de ceea ce au interpretat ei drept mesajul lui Garcia inainte de a muri. De exemplu, un prieten apropiat de-al Garcia Marquez, regizorul indian Mrinal Sen, declara pentru Hindustan Times ca, la citirea poemulu a fost invadat de amintiri din toti cei 20 de ani de cand il cunostea pe autor. 

Cu toate acestea, o aparitie a sa in public, venea sa dovedeasca ca dimpotriva, starea sa se imbunatatise, nu se inrautatise. Mai mult, autorul declarase ca NU EL scrisese acel poem care ii era acreditat!!! 

Dupa cum s-a dovedit, poemul era opera unui obscur ventriloc mexican, pe nume Johny Welch, care l-a scris pentru papusa sa "Mofles". Nu se stie insa cum si cine, a inlocuit numele sau cu numele castigatorul Premiului Nobel. De altfel, Welch a recunoscut ca nu a fost niciodata un mare scriitor, insa, intr-un interviu pentru postul de radio Mexic InfoRed declara ca "se simte dezamagit, ca cineva care a scris totusi ceva interesant pentru multa lume, dar nu i s-a acordat prea mult credit si atentie. "

Garcia Marquez nu a comentat public poezia. Cu toate acestea, in saptamana in care poemul a fost publicat, o varianta semnata de el a aparut in print. 

Scrisoare de Adio
de Gabriel Garcia Marquez

"Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, însă în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când ceilalți dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cât m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată !
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vedere tuturora nu numai corpul, ci și sufletul meu.
[Doamne Dumnezeul meu, dacă aș avea inimă, aș grava ura mea pe gheață și aș aștepta până soarele răsare. Aș picta un vis al lui Van Gogh despre stele, un poem al lui Benedetti, și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care aș oferi-o lumii.

Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul încarnat al petalelor...]
Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață…

N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc ! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am învățat de la voi, oamenii… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.
Am învățat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.

Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când trebuie să-l ajute să se ridice.
Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăț de la voi, dar nu cred că mi-ar servi la ceva, pentru că atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod nefericit mor.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești!
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fie păzitorul sufletului tău.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta odată și încă odată, până la infinit.
Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi lucrul acesta.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate de a face lucrurile bine, dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care îi iubesti.
De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, căci dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le acorzi o ultimă dorință.
Să-i păstrezi pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, fă-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine."

Dacă omitem al patrulea paragraf, care e scris într-un stil dulceag, folosind metafore stangace – care in nici un caz nu-i pot fi atribuite lui Marquez – textul în ansamblu nu ar avea decat de castigat. 
Scrisoarea e emoționantă pana la lacrimi prin mesajul pe care il transmite: sa traiesti fiecare zi din viata ca si cum ar fi ultima si să nu eziti sa-ti exprimi sentimentele fata de cei dragi, pana nu e prea tarziu.
Gabriel Garcia Marquez spunea ca dincolo de o viata traita frumos, e important si sa stii sa o povestesti frumos celorlalti. Din pacate, nu toți avem geniul marelui scriitor si nici inspiratia lui Johny Welch, cel care a scris aceasta “Scrisoare de ramas bun”. Asa ca macar sa ne straduim sa ne traim viata frumos, pentru ca asta sta in puterea noastra.

Farewell Letter
by Gabriel Garcia Marquez

If God, for a second, forgot what I have become and granted me a little bit more of life, I would use it to the best of my ability.
I wouldn’t, possibly, say everything that is in my mind, but I would be more thoughtful l of all I say.
I would give merit to things not for what they are worth, but for what they mean to express.
I would sleep little, I would dream more, because I know that for every minute that we close our eyes, we waste 60 seconds of light.
I would walk while others stop; I would awake while others sleep.
If God would give me a little bit more of life, I would dress in a simple manner, I would place myself in front of the sun, leaving not only my body, but my soul naked at its mercy.
To all men, I would say how mistaken they are when they think that they stop falling in love when they grow old, without knowing that they grow old when they stop falling in love.
I would give wings to children, but I would leave it to them to learn how to fly by themselves.
To old people I would say that death doesn’t arrive when they grow old, but with forgetfulness.
I have learned so much with you all, I have learned that everybody wants to live on top of the mountain, without knowing that true happiness is obtained in the journey taken & the form used to reach the top of the hill.
I have learned that when a newborn baby holds, with its little hand, his father’s finger, it has trapped him for the rest of his life.
I have learned that a man has the right and obligation to look down at another man, only when that man needs help to get up from the ground.
Say always what you feel, not what you think. 
If I knew that today is the last time that that I am going to see you asleep, I would hug you with all my strength and I would pray to the Lord to let me be the guardian angel of your soul.
If I knew that these are the last moments to see you, I would say “I love you.”
There is always tomorrow, and life gives us another opportunity to do things right, but in case I am wrong, and today is all that is left to me, I would love to tell you how much I love you & that I will never forget you.
Tomorrow is never guaranteed to anyone, young or old. Today could be the last time to see your loved ones, which is why you mustn’t wait; do it today, in case tomorrow never arrives. I am sure you will be sorry you wasted the opportunity today to give a smile, a hug, a kiss, and that you were too busy to grant them their last wish.
Keep your loved ones near you; tell them in their ears and to their faces how much you need them and love them. Love them and treat them well; take your time to tell them “I am sorry,” “forgive me, “please,” “thank you,” and all those loving words you know.
Nobody will know you for your secret thought. Ask the Lord for wisdom and strength to express them.
Show your friends and loved ones how important they are to you.
Send this letter to those you love. If you don’t do it today…tomorrow will be like yesterday, and if you never do it, it doesn’t matter either, the moment to do it is now.
For you, with much love,
Your Friend,
Gabriel Garcia Marquez

Mai multe referinte gasiti la,
  • "'Farewell poem' Fools Readers," Los Angeles Times, June 01, 2000.
  • Ashis Chakrabarti, "Marquez's latest poem is news of death foretold,"Hindustan Times, August 17, 2000.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FREE Program from Tony Robbins

Motivatie pentru SUCCES!

My Daily Afirmations