19 mai 2015

O poveste cu o doamna...(La ce ma ajuta sa mai citesc carti???)

Un articol scris de Constantin Pavel pe 4 iunie 3013



"Cu cateva ore in urma am trait o intamplare pe care mi-am dorit imediat sa o impartasesc cu dvs., pentru ca ascunde in ea un exemplu atat de puternic incat ar fi pacat sa se piarda in ceata amintirilor mele.

In timpul unei intalniri de prezentare a afacerii SELF COACH, pe care am avut-o cu o doamna care trecuse de 50 de ani, mi s-au pus urmatoarele intrebari: “Pai de ce sa mai citesc carti? La ce ma ajuta? Ma scot cartile din foame?”

Initial am fost tentat sa spun ca „Da, cartile va pot scoate din foame!”, dar mai apoi mi-am dat seama ca n-as fi spus chiar un adevar. Asa ca i-am zis: „Nu, cartile nu va vor scoate din foame, dar va pot ajuta sa capatati speranta, motivatie, viziune, idei si solutii. Actiunea dvs. o sa va scoata din foame, dar pentru a actiona aveti nevoie de speranta, motivatie, viziune, idei si solutii!…”

Si de aici am pornit un dialog extrem de interesant, la finalul caruia, dupa o jumatate de ceas, doamna si-a dat seama de ce ajunsese sa traiasca „in foame”. Pur si simplu, pentru ca isi umpluse mintea doar cu informatii venite de la oameni care traiau la fel ca ea sau de la mass-media care ii oferea doar exemple de oameni care traiau la fel ca ea.

Atata vreme cat nu stii un lucru care poate avea efecte benefice asupra vietii tale, nu il poti folosi. Dar citind, ascultand CD-uri sau mergand la cursuri, poti afla o multime de lucruri cu efecte benefice. Ca le vei pune in practica sau nu, asta tine doar de tine; dar nu vei mai putea spune vreodata ca nu ai stiut. Poti spune ca esti lenes, poti afirma ca n-ai chef, dar nu mai poti spune ca nu stii ce ai de facut, fiindca detii informatia, detii cunoasterea care te face liber.

Rolul cartilor si al celorlalte surse de crestere personala este acela de a deschide noi orizonturi, de a crea o noua viziune asupra vietii, de a oferi exemple si cai noi de abordare a realizarii propriilor teluri…

Traim vremuri in care oamenii se simt „in foame” si tot ceea ce fac este sa isi planga de mila si sa stea cu mana intinsa la… altcineva, doar-doar le-o da vreun serviciu, doar-doar o decide in locul lor, doar-doar si-o asuma responsabilitatea crearii viitorului in locul lor, doar-doar le-o baga ceva in traista!

Asa cum scriam cu ceva ani in urma intr-un editorial din revista „Profesor de… Fericire” – si asa cum i-am spus si doamnei, la intalnirea de azi – vremurile pomenilor s-au terminat. Punct! Nu te mai ajuta nimeni daca nu te ajuti singur, mai ales daca este evident ca te afli in toate capacitatile si functiile fizico-psihico-mentale normale. Am ajuns sa traim intr-o societate capitalista! Iar intr-o astfel de societate, daca muncesti, ai; daca produci valoare, ai; daca te implici in a fi de ajutor semenilor, ai. Daca nu faci asa ceva, nu ai; si nimeni nu iti da, fiindca oamenii s-au desteptat si nu mai vor sa dea celor care pot, dar nu vor sa munceasca, nu mai vor sa dea celor care refuza sa isi adauge valoare, pentru a putea mai apoi sa ofere, la randul lor, valoare.

„Dar eu vreau sa muncesc – a rabufnit doamna respectiva –, dar nu ma mai angajeaza nimeni!” „De ce?” „Ca acum se cauta din aia tineri, care stiu sa lucreze pe calculator.” „Si ce va opreste sa invatati?”, am intrebat-o. „Pai, mai invat eu, la varsta mea?

Pai, mai invat eu, la varsta mea? Pai, mai invat eu, la varsta mea? Pai, mai invat eu, la varsta mea? Pai, mai invat eu, la varsta mea? Pai, mai invat eu, la varsta mea?…

DA! Acesta este raspunsul la toate problemele! Invatarea! Educatia! Sa citesti, sa mergi la cursuri, sa asculti CD-uri, sa te educi, sa cresti – sa cresti odata cu societatea. Nu faci asta, ramai in urma, caci societatea – cu precaderea cea informationala, in care traim acum –, merge inainte cu o viteza ametitoare. Pur si simplu, asa cum bine prognoza Alvin Toffler intr-una din cartile sale de viitorologie, au sosit vremurile in care, daca nu te tii la curent, vei fi… curentat. Sistemul te elimina fara nici o reticenta, te lasa in urma, te arunca la fel ca pe o masea stricata. E dur, e lipsit de omenie, e greu, e al naibii de dificil, dar… asta e! Se cheama EVOLUTIE! Iar societatea umana a evoluat doar in acest mod. Si o simpla privire in istoria umanitatii va demonstra cu prisosinta acest lucru…

Pur si simplu, societatea, sistemul, nu mai au nevoie de oameni cu aptitudini si atitudine cautate in secolul XX. Au nevoie de oameni cu noi aptitudini si o noua atitudine, au nevoie de oameni educati, inteligenti si increzatori in propria persoana. Tu din care categorie crezi ca faci parte?

„Si ce sa fac, acum? Sa ma apuc sa citesc carti?”, a concluzionat, retoric, doamna careia i-am tinut prezentarea SELF COACH.

Pentru a supravietui, tare mi-e teama ca aveti doar doua optiuni: ori cresteti odata cu societatea, ori va retrageti undeva la tara si traiti cu ce va ofera pamantul pe care il munciti…”,i-am raspuns. „Si intr-un caz si in altul, e vorba de munca si de atitudine. Difera, insa, rezultatele. Dumneavoastra alegeti!…”

VA MULTUMESC! Sper din tot sufletul ca am facut un bine impartasind cu dvs. aceasta experienta. E mult prea important, ba chiar a devenit esential, sa realizam legatura directa dintre o viata buna si nivelul de educatie personala!

Cu respect, al vostru, intotdeauna, Constantin D. Pavel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FREE Program from Tony Robbins

Motivatie pentru SUCCES!

My Daily Afirmations