Ce se întâmplă când Duhul Sfânt încalcă regulile?
După un scurt research, am reușit să aflu că filmul 𝐂𝐨𝐧𝐜𝐥𝐚𝐯𝐞(2024), regizat de Edward Berger și cu Ralph Fiennes în rolul principal, nu este încă pe Netflix sau HBO Max, dar, este disponibil pentru streaming în România DOAR pe 𝐀𝐦𝐚𝐳𝐨𝐧 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐞 𝐕𝐢𝐝𝐞𝐨.
Mi-am făcut și eu cont și, de curiozitate astăzi l-am văzut!... Ce să zi?... Că ești sau nu catolic, dar crezi în ceva TREBUIE SĂ ÎL VEZI!
Revelația răsturnării de situație chiar aproape de final m-a lăsat cu gura căscată!
Pe scurt...
Despre filmul „Conclav” (2024)
Filmul Conclave, regizat de Edward Berger și bazat pe romanul omonim al lui Robert Harris, te atrage într-un univers puțin explorat: culisele votului care decide următorul Papă. Încă de la început, simți că ești introdus într-o lume închisă, rigidă, guvernată de reguli străvechi și de o dinamică a puterii care rivalizează cu cele mai tensionate thrillere politice.
Atmosfera e extrem de bine redată – de la arhitectura solemnă a Vaticanului până la camerele austere în care cardinalii sunt izolați în timpul conclavului. Tăcerea, rugăciunea și ritualurile religioase creează o tensiune palpabilă, dar ce face filmul cu adevărat captivant este că, dincolo de sacralitate, apar ambițiile, fricile și jocurile de culise ale unor oameni cu slăbiciuni omenești.
Personajul central, cardinalul Lomeli (jucat remarcabil de Ralph Fiennes), este omul pus în fața unei sarcini aproape imposibile: să organizeze un conclav curat și transparent, în timp ce din ce în ce mai multe informații și secrete zguduie liniștea aparentă a alegerii. Lomeli este credincios, dar bântuit de îndoieli. Idealist, dar suficient de lucid ca să vadă realitatea din spatele zâmbetelor și crucilor purtate cu mândrie. Prin ochii lui, vedem tensiunile interne ale Bisericii și cât de greu este, chiar și pentru cei „aleși”, să rămână integri într-un joc de putere.
Intriga se dezvoltă în ritm lent, dar intens. Nu e un thriller clasic cu urmăriri sau explozii, ci o dramă psihologică subtilă, construită pe suspans, revelații și decizii morale. Este un film care te ține atent prin dialog, gesturi, priviri – iar pe măsură ce adevărurile ies la iveală, realizezi că alegerea noului Papă e mai mult decât o decizie religioasă – e un test al umanității în fața adevărului.
Temele centrale – credința, vinovăția, loialitatea, dar și puterea și corupția – sunt explorate cu finețe. Te face să reflectezi: ce înseamnă cu adevărat sfințenia într-o lume în care nimeni nu e lipsit de păcate? Poate un om cu trecut complicat să devină simbolul credinței pure?
Verdictul meu ca „privitor”:
Conclave este un film profund, sobru și provocator. Nu e pentru oricine – cere atenție, răbdare și o anumită curiozitate față de lumea Bisericii și a dilemelor morale. Dar dacă îți plac poveștile care se joacă cu puterea interioară a personajelor și cu întrebări incomode, vei fi recompensat din plin.
Finalul filmului (și al cărții) Conclave
Pe tot parcursul conclavului, cardinalul Lomeli încearcă să mențină ordinea și corectitudinea votului pentru alegerea noului Papă. În același timp, descoperă treptat secrete tulburătoare lăsate în urmă de Papa decedat, printre care o scrisoare misterioasă care sugerează existența unui alt cardinal, necunoscut de restul participanților: cardinalul Vincent Benítez.
Benítez apare spre mijlocul conclavului, venit dintr-o misiune secretă din Orientul Mijlociu. Este un om smerit, carismatic și profund respectat. Pe măsură ce Lomeli îl cunoaște mai bine, realizează că Benítez ar putea fi singurul candidat cu adevărat vrednic — neimplicat în jocuri de putere, fără ambiții, dar cu o spiritualitate autentică.
Șocul final apare când Lomeli descoperă adevărul: Benítez este de fapt... femeie!
Mai exact, o femeie care a fost crescută și educată în Biserică sub protecția și complicitatea Papei anterior, pentru că acesta credea că spiritul ei este divin și demn de cea mai înaltă slujire, indiferent de gen.
Lomeli este pus în fața unei alegeri imposibile:
Să dezvăluie adevărul și să anuleze alegerile – distrugând conclavul, reputația Bisericii și poate chiar credința milioanelor de oameni – sau să accepte că Duhul Sfânt a lucrat într-un mod neașteptat și să îngăduie ca femeia-Benítez să devină Papă.
Iar el alege tăcerea.
Ultima scenă sugerează că Benítez este alesă Papă, sub numele Papa Ioana I – o referință subtilă la legenda medievală despre „Papa Ioana”, o femeie care ar fi ajuns pe tronul papal deghizată în bărbat. Numai că de data asta, alegerea e conștientă, deliberată, acceptată de cei care au aflat, în numele credinței.
CONCLUZIE:
Finalul e puternic, provocator și profund simbolic. Nu doar pentru că sparge una dintre cele mai vechi reguli ale Bisericii, ci pentru că pune întrebarea: Dacă Duhul Sfânt alege, poate fi contestată alegerea doar pentru că nu se conformează tradiției umane?
E un final care stârnește conversații și controverse — și exact asta îl face memorabil.
___________________________________
Distribuție
- Ralph Fiennes – Cardinalul Lawrence (rol principal)
- Stanley Tucci – Cardinalul Bellini
- John Lithgow – Cardinalul Tremblay
- Isabella Rossellini – Sora Agnes
- Sergio Castellitto – Cardinalul Tedesco
- Carlos Diehz – Cardinalul Benitez
Isabella Rossellini interpretează singurul personaj feminin major, o călugăriță care, deși aparent invizibilă, are un rol cheie în desfășurarea intrigii și aduce o perspectivă emoționantă asupra stării Bisericii.
Stil și recepție
Filmul este apreciat pentru atmosfera tensionată, dialogurile puternice și decorurile spectaculoase care redau monumentalitatea Vaticanului. Criticii l-au descris drept „un film de neratat”, cu răsturnări de situație neașteptate și o reflecție profundă asupra relației dintre credință, politică și moralitate.Regizorul Edward Berger a pus accent pe autenticitate, iar Ralph Fiennes s-a remarcat prin dedicarea de a învăța italiana și latina pentru rol. Filmul a fost nominalizat și premiat la mai multe festivaluri și a câștigat Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat în 2025.
L-ai văzut? Sunt curios ce-ai simțit în ultimele 10 minute...
