Mihaela Tatu este un personaj despre care, personal cred că, nu poate spune cineva că nu știe sau nu a auzit vreodată ceva! EU marturisesc că îmi este foarte dragă și că am avut ocazia să o cunosc personal și că am avut (și încă mai am), foarte multe de învățat!
Recent am dat peste un interviu de-al Mihaelei despre succes si pe care vreau să ți-l redau integral. Apoi, la final, te voi invita să o asculți chiar pe Mihaela povestindu-și viața în 18 min. într-o prezentare la TedEx Bacău, în 2015.
" SUCCESSUL cu Mihaela Tatu, ANC Trainer, Freelancer
Nascuta la Medias in 7 aprilie, a crescut in Brasov, unde si-a inceput si cariera. Este contabila de meserie, dar si-a castigat notorietatea ca prezentator, producator, realizator de emisiuni Radio si TV. Are vechime in mass media de 20 de ani. Si-a inceput cariera in radio si pana la momentul ProTv Bucuresti a oscilat intre radio si Tv la Brasov. A castigat premiul 2 pe tara la sectiundea Voci radiofonice in cadrul ”Zilelor Marconi” si locul 1 la sectiunea Reclame. A schimbat profesia, luand-o de la capat de 2 ori, si acum are propria afacere, avind o certificarea ANC de trainer in dictie, atitudine si vanzari. Crede ca esti ceea ce alegi sa fii si procesul de invatare nu are varsta. Sa pornesti pe un nou drum la orice varsta, tine spiritul proaspat si treaz. "Ca sa performezi ai nevoie de o anumita atitudine, care sa fie in acord si armonie cu fiinta ta »
Mihaela: Eu sunt o traitoare, un leader constient al vietii sale, care isi alege calea intuitiv.
De fiecare data cind am facut ceva, foarte bine analizat, bine gindit, nu am reusit. Fie ca am pus inainte dorintele celor din jurul meu, fie dorintele financiare, fie interesul pregnant al familiei fata de ceea ce pot eu face. Cind am inceput sa fac lucrurile cum le-am simtit, cu sufletul, atunci totul a mers ca pe roate. Asadar nici cu inima dar nici doar cu mintea. Sa spunem ca functionez foarte bine cand fac totul cu inteligenta emotionala.
Victoria : Ai incercat mai multe profesii de la cea de contabil inainte de 1989 si pina la cea de trainer pentru Arta livrarii discursului. Ce anume te-a determinat sa explorezi toate aceste profesii?
Mihaela: Am inceput sa lucrez ca muncitor necalificat la Hidromecanica Brasov, nicidecum contabil. Asta deoarece cand am terminat liceul nu am dat la nici o facultate. Poveste lunga. Mama nu a fost de acord sa dau la teatru si de incapatanata ce eram, am vrut sa imi pedepsesc parintii : « Da, nu ma lasi sa dau la teatru, nu o sa dau la nici un fel de facultate, ca nu ma vedeti voi pe mine inginera. » Si i-am pedepsit pana in octombrie cand nu am avut incotro si a trebuit sa ma angajez undeva.
Culmea este ca acel an de zile de munca in uzina, desi am trecut de la muncitor necalificat la muncitor calificat categoria 3, m-a determinat sa ma mobilizez si sa ma apuc de invatat. Motive am nenumarate: mirosul nisipului de la sablaj, din sectia de turnatorie.
De atunci am fobie numai cand ma gandesc, la o anumita nuanta de albastru care era culoarea halatului de la uzina. Si acum simt in nas mirosul lichidului de racire invechi de la masina de rectificat. Si acum simt in nas mirosul lichidului de racire invechi de la masina de rectificat. Acel an ca muncitor la Hidromecanica mi-a marcat existenta extraordinar de adanc.
Am intrat cam abrupt in viata. Dar mi-a prins foarte bine.
M-am apucat de invatat. Colegiul de contabilitate. Cursul de desenator tehnic. Pentru sufletul meu am facut cursul de instructor de dans popular. Mult mai tarziu aveam sa realizez cat de utile mi-au fost toate aceste informatii.
Asadar in 3 ani de zile am trecut prin dispecerat, functionar economic si mai apoi prin concurs am ajuns contabil-sef de atelier. Timp de 11 ani am lucrat la Intreprinderea Hidromecanica din Brasov, care acum nici macar nu mai exista pe harta.
Dar a venit Revolutia.....sau ce-o fi fost ea. Au inceput sa apara profesii noi. Perspective noi.
In 1993 in iulie s-a infiintat primul post de radio particular din Brasov, Radio1.
Spre disperarea familiei am lasat "traiul caldut si sigur" de birou si am plecat in marele necunoscut al mediei particulare, ca sa spun povesti copiilor. Credeam eu. « Unde te duci, dupa atitia ani de zile, ai o cariera, ai o fata, familie???!!!!» imi spunea mama. Aveam 30de ani si jumatate.
De la muncitor la contabilitate din dorinta de a scapa de uzina. Apoi de la contabil in radio, caci in radio am inceput activitatea mea in media...... Tot ceea ce se intampla cu mine avea sa ma apropie tot mai mult de arta, de comunicare, de contactul direct cu oamenii, dar sub o alta forma. Toate astea se leaga, am vrut sa fiu actrita, imi place sa vorbesc cu oamenii, m-am pregatit sa fiu actrita, facusem meditatii cu Jean Georgescu si cu Ion Jugureanu. Comunicam, transmiteam, dar dintr-o alta perspectiva.
La ProTv am fost secretar de redactie, sef de productie, apoi producator; am scris texte pentru muzica pentru copii, scenariu pentru emisiuni dedicate copiilor, am fost productor pentru o emisiune de sport extrem. S atunci am realizat ca tot ce ma invatase tata, s-a valorizat, abia atunci.
Eram "de mai multa vreme pe pamant" fata de colegii mei. Incepusem sa lucrez in massmedia pe la 30 de ani. In prejma virstei de 38 de ani, am pregatit la ProTv Brasov ziua de 1 Decembrie. O petrecere-surpriza, pacalindu-mi colegii ca nu va fi liber si sarbatoare, ci vom avea sedinta cu Adrian Sirbu la Brasov. Culmea a fost ca Sirbu chiar a venit. Si nu singur, ci insotit de catre Andrei Gheorghe si Andrei Boncea. I-a placut ceea ce-am facut.
« Cu ce te ocupi? » m-a intrebat? « Sef de productie » am zis. « A, adica femeia cu banii. » a zis Sirbu. Iar eu am raspuns : « Nu, nu sint femeia cu banii, ci femeia cu statia si cu soferii », ca asta facea seful de productie intr-o statie locala. M-au invitat intre Craciun si Revelion sa dau o proba pentru un talk show si pentru stiri.
Am luat proba de prezentator talk show. Pentru stiri prea empatizam cu subiectul stirilor.
Asta era la aproape 40 de ani, adica 38 cind a urmat « Viata bate filmul » si ma intrebam de ce nu am putut ajunge mai devreme in ProTv, dar… Am realizat apoi ca nu as fi putut face acea emisiune, ori apoi emisiunea «De 3 X Femeie », fara experienta de contabilitate, de uzina, fara psihologia de viata din uzina, de vinzator de publicitate. Fara viata prin care trecusem. Asa din 2000 - 2001 a fost « Viata bate filmul ».Din 14 feb 2001 a inceput «De 3 X Femeie, brand ce avea sa imi aduca o notorietate pe care o simt si acum. 7 ani de emisiune dedicata femeilor. 7 ani in care femeia s-a regasit in povestile de viata ale invitatilor mei. 7 ani in care si-a "amintit" de importanta rolului ei in societatea romaneasca, in care am avut ca teme subiecte pe cat de realiste, pe atat de ascunse sub covor si nediscutate dintr-o falsa jena.7 ani in care am crescut si am evoluat impreuna cu telespectatoarele mele si cu invitatele mele. De 3xFemeie, care timp de 5 ani a fost driver de canal.
In acest timp m-am apucat si de Psihologie, tocmai pentru a-mi desavarsi tehnica interviului si pentru a cunoaste universul uman.
Dupa 7 ani de canal Acasa, am mai lucrat 3 ani la Antena 2, realizand emisiunile « Celebrii sau nu la Mihaela Tatu », unde pe vremea aceea puteam sa invit pe cine credeam, persoane model pentru copii si tineri. Si « La Hanul lui Tatu », o emisiune de folclor autentic.
In urma unor probleme de sanatate peste care am trecut cu bine, am hotarat sa iau o pauza si sa fac cateva lucruri pe care mi-as fi dorit sa le descopar, dar nu am avut timpul necesar. Am calatorit descoperind frumusetea lumii si a oamenilor.
Cind m-am intors din "anii sabatici" mi-am dorit sa ma intorc in media, fara sa stiu nimic despre transformarile care avusesera loc in televiziuni din punct de vedere al programelor. Am observat atunci o "OTV-izare" a tuturor televiziunilor particulare, care odinioara se respectau. Poate mai putin TVR fiindca era musai sa isi pastreze o linie decenta. Am renuntat la ideea de a mai face media pana cand se va schimba ceva in bine. Dar pana acum.....nimic.
Si astfel am ajuns la aproape 50 de ani libera, dar si confuza. Ce fac eu? Incotro ma indrept? Sunt atat de bine pregatita profesional, dar cui folosesc expertiza si abilitatile mele????
I-am dat de lucru lui Doamne-Doamne sa ma ghideze, sa imi scoata in cale persoanele care ar putea sa ma inspire.
Si astfel am facut cunostinta cu Toastmaster, club de oratorie si leadership. Apoi cu cel mai mare eveniment de networking si informare antreprenoriala din Romania, Business Days, al carei moderator sunt de 3 ani. Si iata cum am facut cunostinta cu publicspeaking-ul. Si asa mi-am gasit rostul si utilitatea. Aveam informatia dar imi mai trebuia metoda. Si am inceput sa studiez logopedia, si am facut cursul de TOT adica Trainer of Trainers.
Am dezvoltat un concept nou in comunicare, bazat pe spiritualitate, respiratie, pe calibrare energetica, astfel unind experienta din radio, TV, Toastmaster, iar facultatea de psihologie ajutindu-ma sa inteleg ce probleme au participantii la cursurile mele si cum sa ii ajut.
Si iata-ma in prezent, realizand inca o data ca sunt o traitoare. Toate retetele si metodele organizarii unei vieti prospere se gasesc in literatura de specialitate care umple rafturile librariilor. Eu nu am citit. Eu am trait. Abia acum imi iau viata si mi-o pun in sertarasele despre care scriu cartile de dezvoltare personala.
Si am trait "ca la carte".
Victoria: Care e cea mai mare realizare a ta in cariera, pina sa faci afaceri?
Mihaela Tatu: Mie si acum mi se spune de « De 3 x Femeie ». Oriunde m-as duce in tara ori in afara Romaniei, mi se spune« De 3 x Femeie ». Dupa ce emisiunea nu a mai existat, am aflat ce a reprezentat acea emisiune pentru femeia romanca din perioada respectiva. A fost prima emisiune care viza conditia femeii si problemele reale a femeii in societatea romaneasca : cariera, relatia sot-sotie, avort, relatia nora-soacra, relatia parinte-copil, violenta domestica, incest, prostitutie. A fost cea mai indrazneata emisiune, incit eu am fost o persoana controversata la un moment dat.
A fost o realizare mare, dar a fost realizarea unei echipe, nu doar a mea.
Cind eram mica vroiam sa ma fac vinzatoare la aprozar, actrita ori cintareata la Cerbul de Aur. Cind am crescut un pic mai mare, tata mi-a zis « Uite care ii treaba la tine : indiferent ce ti-i face, fa in asa fel fii a mai buna. Fii a mai buna vinzatoare, fii a mai buna artista, fii a mai buna cintareata. Straduieste-te fii a mai buna si va conta in viata » Asa ca am fost contabila si am lasat ceva in urma, in radio am luat locul 2 pentru cea mai buna voce, in TV am realizat niste branduri atit de bune, si acum exista oameni care imi zic uite-o pe aia de la « De 3 X Femeie », desi nu mai sint in media de 4 ani.
O alta realizare a fost « La Hanu lu’ Tatu », emisiune pe care nu as fi putut sa o fac, daca la 19-20 de ani nu as fi facut cursuri de Instructor de dans popular, si unde nu intelegeamde ce ma pune sa invat notiuni de folclor.
Pe toate le-am simtit ca realizari fiindca am dat totul, fiindca am incercat sa fac cit de bine am putut eu.
O mare realizare a mea este fiica mea Ioana, care anul acesta a implinit 30 de ani, si care s-a stabilit la Berlin. Dar nu este cea mai mare realizare, pentru ca am venit pe aceasta lume femeie. Era in datul firii sa aduc pe lume copii. Este realizare comuna ceea ce a ajuns sa fie si sa faca.
Dar cea mai mare realizare a mea, a existentei mele, este Camino de Santiago de Compostela. Drumul Sfantului Iacob. Acolo pe acel drum aflandu-ma doar cu mine si cu Dumnezeu, m-am vazut asa cum sint eu, iubitoare de oameni, lasa, ironica, mincinoasa, calda, neobosita, incarcata de emotie, de iubire fata de natura, zgircita in a vorbi despre sentimentele mele, si a face marturisiri. Acolo mi-am cistigat dreptul de a fi eu insumi. Acolo am avut curajul sa-mi recunosc adevarata fire. Acolo am avut curajul sa sun oameni dragi de acasa si sa le cer iertare pentru lucruri pe care ei le uitasera, dar pe care eu abia atunci le-am constientizat ca fiind nepotrivite. Acolo am realizat ca ironia nu este umor, ci vine din cea mai fina, rafinata si inteligenta forma de rautate. Acolo am realizat ca sunt si suntem energie materializata si inca am nevoie de intimplari ca sa vad si sa simt ce e bine pentru mine. Acolo am aflat ca suntem egali si mai ales, cit de frumosi sintem cu totii, dar cit de mare trebuie sa fie durerea celor care nu sunt pe drumul lor si atunci ii vorbesc de rau pe altii. Cit de multa frustrare trebuie sa fie acolo, si cit de multa lipsa de constienta ca totul are un pret mai devreme ori mai tirziu.
Acolo am invatat ca nu exista esec, ci experienta de viata, ca daca exista constienta, realizez ca de multe ori ceea ce m-a impiedicat sa fac lucruri a fost propria-mi limita autoimpusa din teama., Ca viata e formata din evenimente pozitive si evenim...... de fapt educative.
Victoria : Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit in cariera?
Mihaela Tatu: Educatia primita de la parintii mei si-a pus extraordinar de mult amprenta asupra mea.Dar in directii diametral opuse; mama crescuta la pension, isi dorea o d-ra fina fara buzunare la rochita, cu manusi si sosete crosetate, nuantate si asortate cu pantofii si cu gentuta, m-a invatat : sa nu maninc pe strada, sa am grija cum maninc, sa stau dreapta la masa, ceea ce mi-au folosit extraordinar mai tirziu.
In schimb cit am fost mica, datorita temperamentului meu, tatal meu un haiduc, un santierist si prin aspiratie un intelectual, m-a invatat sa scuip, sa injur, sa schiez, sa patinez, sa ma catar, sa inot, sa ma joc cu mingea, sa tai la traforaj. Am facut parapanta mult mai tirziu pentru ca vroiam sa dau la parasutism, dar mama a zis ca daca eu fac asta si tata ma sustine, ea ne lasa pe amindoi si pleaca. Temperametul meu a mers tot inspre aventura pina la un moment dat, si mama spera sa ma vada d-na de birou, sa fac ceva cu hirtiile din fata, sa strencanesc si sa imi beau cafeluta cu degetul ridicat, asa cum isi imagina ea munca de birou, ea casnica fiind.
Trei sint sfaturile pe care le-am primit de la tata si pe care le tin minte si le urmez si acum:
- »Ma Fita lui Taticu, de tu oi lua viata in serios asa te-o lua si ea pe tine si te-o tranti de nu te-ai videa; apoi daca tu ai glumi cu ea si te-ai juca cu ea, te-a ingadui si ea pe tine si bine ti-o fi »
- Devenisem o voce in Brasov si incepusem sa fiu invitata in diverse cercuri. Tata mi-a spus « Ma da’ tu acolo vorbesti bine, ori o mai dai si in barci, asa… » Raspunsul meu fiind: « ma taci tu tata ca nu stii tu nimic, traiesti tu in zona asta, eu ma duc in niste cercuri unde stiu cum sa ma comport »
Raspunsul lui a fost : « Ia vezi ma vezi, azi esti la TV, miine nu, azi esti portar, miine nu. Azi esti primar, maine esti portar, da statu' de OM nu ti-l ia nimeni »
Si asta m-a minat ca sa ramin la statutul de OM si sa nu ma mai intorc in TV
- Si tot tatal meu mi-a spus ca "indiferent ce profesie imi aleg, sa fac tot ce pot, sa fiu foarte buna in ceea ce fac."
Anul trecut am avut sansa sa particip la un training cu Anthony Robins, si printre multe lucruri invatate si aplicate in viata, unul mi-a ramas intiparit in toata fiinta “Ai succes in viata cind faci totul cu bucuria, curiozitatea si entuziasmul unui copil » Si crede-ma ca atunci cind mi-am fost greu, cind mi-am dat demisia de la Acasa, cand am intrat la Antena, cind am trecut prin toate situatiile dificile, afectiuni delicate, alegeri greu de facut....., ceea ce m-a determinat sa trec cu usurinta peste tot, au fost cuvintele tatalui meu, fie ca nu am renuntat sa fiu Om, fie ca nu am luat viata in serios si mi-am pastrat umorul si seninatatea, fie ca indiferent de ce profesie am facut, am facut-o cum m-am priceput eu mai bine.
Victoria: Ai fost multi ani femei de cariera, acum faci doar afaceri. Care te implineste cel mai mult si de ce?
Mihaela Tatu: La un moment dat am creat un fel de Tatu’s list cu lucruri pe care mi-ar fi placut sa le fac.
Prima mea afacere a fost Oldis, un club de muzica veche care stringea spuma din media si showbiz, deschis si in Brasov si in Bucuresti timp de 2 ani si jumatate, apoi s-a pierdut, televiziunea consumindu-mi timpul aproape in totalitate.
Alta afacere a fost Clubul pentru copii, "Drei Kinder", afacere care a fost dezvoltata intre ProTv si Antena si unde invatam copiii bune manière. Si pentru acest lucru ii multumesc mamei mele, chiar daca nu mai este prezenta in aceasta viata, in fiecare clipa. Pentru toate invataturile de conduita si bune maniere pe care mi le-a insuflat, chiar cu forta, cand eram mai mica. Dar cat de bine mi-au prins in viata.
Mi-am dorit sa spun povesti copiilor, si iata-ma la Oradea punand voce pe desene animate si bucurandu-ma de munca minunata pe care o am.
Mi-am dorit sa calatoresc si fac asta de 4 ani in coace de fiecare data cand am ocazia, pe langa cei doi ani pe care mi i-am luat tocmai pentru asta.
Am avut cal. Acum mi-ar placea sa lucrez o perioada la un centru de echitatie.
Sau intr-o sera unde sa vad florile cum cresc sub ochii si ingrijirea mea.
Imi doresc sa lucrez intr-o sera, sa vad cum cresc florile si sa fac un aranjamez pe care sa il vind cu poveste
Daca nu lucram in TV, cam asta ar fi fost lista mea....
Acum predau tinerilor, ceea ce imi umple inima. Acum, cea mai mare realizare e ca sunt singura pe aceasta nisa. Am participanti care vin si imi multumesc pentru ce au invatat ca si dezvoltare personala si umana.
Succesul tine de dezvoltare personala, dar si de leadership, nu e vorba doar de succes, ci de implicare emotionala, de implinire cand din preaplinul tau dai si celorlalti, acesta fiind unul dintre pasii catre excelenta.
Victoria : Care a fost cea mai mare perioada de timp traita in afara Romaniei si unde? Ce ne poti spune despre aceasta experienta si ce ai cistigat din ea?
Mihaela Tatu: De cand ma stiu mi-a placut sa descopar ce se afle si dincolo de ceea ce pot vedea. Cand mi-am luat cei doi ani de pauza, am inceput sa calatoresc cu fiica mea, Ioana in Tenerife si Turcia. Apoi urmatoarele timp de 2 luni am strabatut doua judete din tara (Caras Severin si Mehendinti) si am continuat in Bulgaria, la Balcic, apoi Banatul Sirbesc. Am mers pe firul Dunarii de la intrare, la Cazane pana la varsare in Dela si Padurea Letea.
Am locuit pentru doua luni si jumatate in Italia. Am calatorit doua saptamini in Belgia, o saptamina in Olanda, doua saptamini si jumatate in Mexic si pentru sase saptamini in Spania, parcurgand Camino de Santiago de Compostela. experienta care m-a desavirsit.
Asa ca daca m-ai intreba, cum au facut unii jurnalisti, "unde te-ai simti cel mai bine?", raspunsul ar fi si este si acum, “La mine in suflet”. Atat timp cat sunt in armonie cu tot ceea ce ma inconjoara si cu propria fiinta, atat timp cat traiesc intr-un aici si acum si ma pozitionez pe primul loc in ordinea prioritatilor mele, atata timp cat stiu ca sunt plina de lumina si de iubirea Lui, inima mea este casa mea.
Cred ca fiecare tara si-a lasat amprenta intr-un fel. Ceea ce am dobindit este ca m-am vindecat de atasamentele fata de imobile, obiecte, locuri, fiinte. A fost mai greu cu fiica mea. Aceea a fost perioada in care am taiat cordonul ombilical, atunci m-am mutat la Oradea, iar acum de cind Ioana s-a mutat la Berlin, sintem cele mai bune prietene, am facut revelionul impreuna, meditatie impreuna, vorbim pe skype si petrecem timp impreuna mult mai des decit atunci cind locuiam impreuna.
Am locuit 2 luni si jumatate in Italia, care este extraordinara. In trei saptamini in Sardinia, am facut un documentar despre un eveniment ecvestru, Sa Sartiglia, care se face de 658 de ani indiferent de vreme ori vremuri. Am invatat bucataria lor, chiar daca nu stiam nici o boaba de italiana; acolo am pictat, am citit si m-am pregatit pentru Camino, parcurgand distante lungi pe jos.
Apoi am vizitat si mi-a placut Belgia, unde m-am simtit extraordinar de bine.
Am fost sase saptamini prin Spania, la Camino de Santiago de Compostela si unde mi s-a spus M-le Speedy, dupa care un calugar Julien, mi-a spus Smily Face ori Brigth Eyes si asa mi s-a confirmat din nou, ca ceea ce conteaza cel mai mult este atitudinea, ca sa te simti bine oriunde.
Eu stiu ce sint si stiu ce pot. In Sardinia toti m-au avertizat ca oamenii sint mai reci, dar eu nu am simtit asta, le-am spus glume, zimbeam, ajutam batrinele, care dupa 2 saptam si ½ ma strigau Dona Michella.
Omul sfinteste locul indiferent unde locuieste si de fapt esti oglinda lor.
Asta fac de 8 ani, fiindca asta am invatat la yoga. In Camino am invatat ce inseamna sa te hranesti cu energia naturii, cu soare si apa, am invatat ce inseamna expresia « o picatura intr-un ocean si un ocean intr-o pictura ». Sa mergi si la un moment dat sa expandezi si sa te faci una cu tot ceea ce este in jurul tau. Si de fiinta ta sa te lege doar respiratia ta. Ca un fin cordon de duh sfant care te tine in aceasta lume.
Cat de frumosi suntem si ce dar de pret este viata care ne-a fost data!!!!
Si mi-am mai dat seama de un lucru. Nu conteaza anii din viata, importanta este viata din anii tai!!!
Victoria: Ce sfat ai pentru tineri, uitindu-te retrospectiv, si fiindca ai ajuns la aceasta intelegere despre tine?
Mihaela Tatu : De-a lungul timpului am trecut prin felul de etape: supunere, maritis, independenta. Am trecut de la atitudinea de femei-barbat bine (din dorinta de egalitate cu barbatul) la cea de FEMEIE. Si asta pentru ca am constientizat cat de puternica este aceasta forta interioara plina de iubire, compasiune si echilibru de nezdruncinat, care este feminitatea. Manifestare a energiei feminine care inseamna iubire, toleranta, compasiune, creatie si creativitate, gingasie, gratie, echilibru si armonie. Doar ca am uitat care ne este menirea si ne-am hotarat noi, sa luam locul barbatilor. Si apoi ne vaicarim ca barbatii nu mai sunt ce-au fost odinioara.
Femeia este cea care detine forta interioara care genereaza transformarea, cea care inspira si modeleaza.
Intr-un curs la Oradea , o participanta mi-a spus «Intr-o lume a barbatilor, trebuie sa luptam cu propriile lor armele». Ce cauta verbul "a lupta" in ceea ce inseamna relatia dintre barbat si femeie? Barbatul si femeia sunt complementari. Nu pot exista in timp unul fara celalalt.
Si daca exista o competitie, sa presupunem.....tu ca femeie esti pierduta din start daca actionezi cu abilitatile native ale barbatului.
Feminitatea este cum ne simtim, cum ne manifestam, atitudinea este extrem de importanta si despre asta voi vorbi, despre importanta feminitatii.
Inseamna stima si respect de sine, cind te respecti pe tine ii vei invata si pe barbatii din jur sa te respecte pentru ca tu te respecti.
Chiar daca femeia critica barbatul, spunind ca este necioplit, ca nu stie sa se poarte,uita ca el barbatul este rezultatul cresterii si educatiei unei femei. Vrei un barbat adevarat, formeaza un barbat adevarat despre care sa fii constienta ca va fi partenerul de viata al unei alte femei. Ei au nevoie de respect si admiratie, astfel fara voie ii aruncam in bratele alteia.
Asta as invata eu fetele si mai ales sa faca diferetna intre carierism si dedicare profesionala. pentru ca aruncindu-te intr-un carierism exagerat, platesti un pret pe sanatate si familie cateodata.
Se spune ca o femeie adevarata stie sa faca orice. Un barbat adevarat insa nu-i va permite asta. Si pentru asta ai nevoie de complementaritate, iubire si respect.
Nu uitati sa fiti ceea ce v-a lasat Divinitatea. FEMEI!!!!
Victoria : Esti implicata in multe activitati de adunare de fonduri. Cum ai decis sa faci munca voluntara?
Mihaela Tatu: Nu am decis nimic. Asta am simtit, asta am facut si asta imi aduce implinire.
"Fa-ma Doamne lumina si iubire ca sa pot sa-i ajut si pe ceilalti!!!!"
Victoria : Multumesc Mihaela pentru timpul oferit si te rog sa transmiti un mesaj romancelor care locuiesc in afara Romaniei.
Doresc romancelor si mai ales tinerelor, sa isi descopere feminitatea, sa si-o manifeste fara retinere! Sa genereze transformarea si sa inspire cu iubire, armonie si echilibru! Feminitatea este iubire, toleranta, punerea pe tine ca prioritate, este stima si respect de sine.
Totdeauna sa ne amintim ca « Omul sfinteste locul » si ca daca vrei schimbare in jurul tau, incepe schimbarea cu tine!
Inchei cu ceea ce a raspuns Radu Beligan intrebat fiind despre secretul longevitatii....IUBIREA; nu conteaza ce alegem sa iubim, doar sa iubim cu intreaga fiinta.
Iar Adrian Pintea ne-a mai inspirat cu niste vorbe de duh: "Traiti bai traiti, ca sa mori nu-i nici o scofala!!!"
Asadar pretuiti viata si darurile ei, si nu lasati timpul si sansele sa treaca pe langa voi!!!
Drag, consideratie si pretuire!
Sursa acestui interviu, Victoria Conection
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu