Secolul sinelui (documentarul secolului XX)
(documentar VIDEO subtitrat si rezumat)
Scris, produs și regizat de Adam Curtis pentru BBC în 2002, The Century of the Self (ro. Secolul sinelui) este un documentar de excepție în 4 serii. A fost nominalizat și este câștigător a numeroase premii precum „Cea mai bună serie de documentare” (Broadcast Awards) sau „Filmul istoric al anului” (Longman / History Today Awards).
Seria Secolul sinelui cuprinde 4 parti: Masini de fericire (partea I), Fabricarea consimtamantului (partea a II-a), Un gardian exista in mintile noastre: acesta trebuie distrus (partea a III-a), Opt persoane savurand vin in Kettering (partea a IV-a).
Tema documentarului urmărește modul în care Sigmund Freud, Anna Freud și Edward Bernays au pus la dispoziția corporațiilor, și mai apoi a guvernelor, căi eficiente de control a populației, introducând ceea ce astăzi numim politică de consum sau consumerism.
Sigmund Freud credea că indivizii nu sunt conduși de gânduri raționale, ci de dorințe și impulsuri primitive și inconștiente. Pornind de aici, nepotul lui Freud, Edward Bernays, a tras concluzia că este prea periculos ca maselor să li se permită să își guverneze singure viețile. Consumismul (consumerismul) a fost soluția prin care li s-a dat oamenilor iluzia că dețin controlul, permițând în același timp unei elite să controleze societatea.
Bernays a inventat profesia de “public relations” în anii ’20 și a fost unul dintre principalii arhitecți ai tehnicilor moderne de publicitate, descriind fiecare truc – de la “cascadorii” de PR, la alăturarea simbolurilor sexuale în reclamele la automobile – în cartea sa Propaganda.
Secolul sinelui. Partea I, Mecanisme de fericire
Cu mai bine de o sută de ani în urmă, Sigmund Freud a descoperit că în mintea fiecăruia dintre noi se găsesc reprimate instincte sexuale și de agresivitate care, odată scăpate de sub control, provoacă dezordine socială, distrugere și haos, exemplul cel mai la îndemână fiind primul război mondial.
Freud va încerca să controleze instinctele prin terapie, prin psihanaliză (cu un succes limitat și rezultate contradictorii), însă cel care va ști să profite de această condiționare biologică este nepotul său stabilit în America, anume Edward Bernays, un ilustru necunoscut la acea dată ajuns printre personalitățile marcante ale secolului al XX-lea.
Într-un experiment devenit celebru, Bernays preia ideile unchiului său și le aplică într-o tentativă temerară de manipulare a maselor care sunt convinse să cumpere bunuri nu pentru valoarea lor materială, ci pentru valoarea simbolică, de confirmare (sau de mimare) a status-ului social.
Odată satisfăcute aceste dorințe lăuntrice egoiste, oamenii sunt mulțumiți, sau împăcați mai degrabă și devin manevrabili, docili. Apoi ciclul se reia, singura condiție fiind să ai în permanență ceva de oferit cu titlu de noutate și, de partea cealaltă, consumatorii să-și poată permite sub o formă sau alta (vă amintiți de creditele „cu buletinul” ?) acele produse sau servicii. Iar cetățenii activi sunt reduși la stadiul de consumatori pasivi. Corporațiile vând, guvernele sunt mulțumite… și toată lumea e fericită.
