Astazi ce masca porti? - Psihologia minciunii

  

      Vi s-a intamplat vreodata sa va intrebati cine suntem cu adevarat? Cat anume din persoana pe care o vad cei din jur corespunde unei realitati interioare si cat este doar o fatada, o masca pe care anumite imprejurari ne determina sa o "activam" in mod automat?

       
      Este oare adevarat ca actiunile noastre sunt conditionate in mare parte de asteptarile si reactiile celorlalti si ca imaginea pe care o proiectam in ochii lor este de cele mai multe ori una cu totul diferita de cea care ni se dezvaluie in momentul renuntarii la “hainele” conventiilor sociale pe care suntem obligati sa le purtam?
      Este un fapt bine stiut si general acceptat ca in prezenta celorlalti ne comportam intr-un anume fel, actionam dupa tipare dinainte stabilite, lasand sa se intrevada numai franturi din ceea ce suntem cu adevarat. Indiferent cine suntem si in ce moment al vietii ne aflam, purtam cu totii masti, pe care ne straduim atat de mult sa le facem sa para cat mai veritabile, incat ajung sa devina parte integranta din persoana si viata noastra. O noua zi, o noua masca- psihologia minciunii ca liant social!
      Stim cu totii ca masca reprezinta un obiect ce acopera, partial sau in totalitate, fata unei persoane, cu scopul de a-i ascunde identitatea. Prezenta in viata oamenilor inca din cele mai vechi timpuri, aceasta a cunoscut numeroase variatii atat in ceea ce priveste aparenta, cat si in ceea ce priveste simbolismul. În unele cazuri, masca imita, reda niste trasaturi naturale sau urmareste indeaproape contururile realitatii, iar in alte cazuri este o abstractizare. Fiinta dotata cu capacitati intelectuale superioare, omul nu a trebuit decat sa adapteze simbolistica mastii la nevoile sale, transformand-o intr-un “paravan” menit sa nu permita privirilor indiscrete sa patrunda in lumea sa interioara!
      Dar de unde provine necesitatea oarecum intrinseca a omului de a tainui anumite franturi ale identitatii sale?

     De unde teama de a-i fi citite gandurile si de a-i fi dezvaluite unele sentimente sau intentii?

     Psihologii sunt de parere ca explicatia se gaseste in dorinta si necesitatea acestuia de a fi acceptat de ceilalti. Mai mult, psihologul american Abraham Maslow era de parere ca fiecare individ actioneaza sub influenta unei piramide generale a nevoilor. Conform acestei teorii, dupa satisfacerea nevoilor fiziologice, aflata la baza piramidei si considerate indispensabile pentru a supravietui, individul se poate concentra asupra nevoilor de siguranta, care ii asigura stabilitatea si consistenta intr-o lume relativ haotica. Odata satisfacute si acestea, nevoia de dragoste si apartenenta devine in mod automat prioritara. 

     Prin urmare, nimeni nu se poate realiza ca persoana fara un sentiment de acceptare si de apartenenta la grup, care ii confera siguranta si incredere in sine. Acestea fiind spuse, mastile devin in mod evident un mecanism de aparare pe care il activam ori de cate ori consideram ca este necesar sa ascundem acele defecte, cusururi sau imperfectiuni de ordin moral, comportamental care ar aduce cu sine dezaprobarea semenilor.  

     Numai atunci cand suntem singuri, si poate nici macar atunci, avem curajul sa ne scoatem mastile si sa ramanem fata in fata cu noi insine, si numai atunci cuvintele nespuse, gandurile si sentimentele ascunse, indesate cu grija, chiar teama, prin ungherele sufletului nostru, dau navala, revendicandu-si cu insistenta dreptul la o existenta pana atunci negata!

O noua zi, o noua masca- psihologia minciunii ca liant social
      Banuiesc ce veti spune: daca admitem faptul ca fiecare dintre noi poarta o masca menita sa-i tainuiasca adevarata identitate, suntem nevoiti sa admitem si ca relatiile interumane sunt aproape in totalitate bazate pe minciuna si disimulare, ceea ce nu este un lucru tocmai demn si onorabil. Cum ne putem asigura respectul si aprobarea celorlalti in aceste conditii?
      Cercetarile si studiile in ceea ce priveste psihologia minciunii au scos la iveala faptul ca acesta este un fenomen pe cat de des intalnit, pe atat de complex, care face parte din viata de zi cu zi. Cu toate ca minciuna dauneaza relatiilor si distruge increderea oamenilor in semenii lor, exista si situatii in care indeplineste importante functii sociale si interpersonale. 

     Leonard Saxe, profesor de psihologie la Universitatea Brandeis, subliniaza faptul ca majoritatea oamenilor primesc mesaje contradictorii in ceea ce priveste minciuna. Cu toate ca suntem educati de mici sa credem ca este necesar si laudabil sa spunem intotdeauna adevarul, in realitate societatea incurajeaza de cele mai multe ori minciuna si chiar recompenseaza inselaciunea. 

     Realitatea cotidiana ne ofera cu siguranta numeroase exemple concludente in acest sens: daca intarziati dimineata la servici, probabil nu este cea mai buna idee sa fiti sinceri si sa marturisiti ca nu ati auzit desteptatorul. "Veti fi pedepsiti mult mai aspru decat daca ati minti spunand ca ati ramas prinsi in trafic", noteaza Saxe.

     Ironic este faptul ca suntem cu totii constienti ca exista in viata anumite momente si imprejurari in care suntem nevoiti sa mintim, dar acceptam bucurosi aceasta realitate, atata vreme cat ne ajuta sa cream si sa consolidam un liant intre noi si cei din jur. 

     Asemeni unor actori surprinsi intr-un schimb de replici dinainte invatate si repetate, care-si interpreteaza cu maiestrie rolul pentru a obtine la final aprecierea si aplauzele publicului, si noi ne jucam rolul pe scena vietii, asteptand aceeasi apreciere din partea semenilor nostri!

                                                                              sursa: Kudika