Editorul de pe Internet. Costel Postolache (II)
„Când m-am întors în România în august 2016, la un an de la lansarea cărţii, Postolache mi-a povestit tot felul de braşoave, dar mi-a mai dat 500 de cărţi, contracost. Apoi şi-a băgat firma în insolvență, ca să nu mai plătească nimic şi cam asta-i tot. Nu ştiu câte exemplare a tipărit, nu ştiu câte a vândut.
„Când m-am întors în România în august 2016, la un an de la lansarea cărţii, Postolache mi-a povestit tot felul de braşoave, dar mi-a mai dat 500 de cărţi, contracost. Apoi şi-a băgat firma în insolvență, ca să nu mai plătească nimic şi cam asta-i tot. Nu ştiu câte exemplare a tipărit, nu ştiu câte a vândut.
Cartea a ajuns şi online, pe „elefant.ro” sau „Amazon.com”, fără ca el să aibă achiziţionate drepturile de autor. Îmi explicase că 35% din preţul de vânzare de la raft rămâne la librărie, apoi adăuga alte costuri cu publicitatea, deşi doar eu făceam publicitate şi chiar şi lansarea cu Robert Turcescu, Marian Ursu și Radu Gologan a fost integral aranjată de mine, Postolache nereuşind să invite pe nimeni la târgul de carte.
Cartea i-am dat-o corectată la virgulă, (corectata de Marian Ursu, profesionist) doar coperta a fost opera sa, motiv pentru care acum, la ediţia a doua, am fost nevoit s-o schimb.
Văd că şi astăzi mai vinde sporadic cartea mea. Fără nicio jenă, deşi eu din toate vânzările astea nu am primit niciun leu. De multe ori, pentru prietenii apropiaţi am fost nevoit să cumpăr cărţi de pe „elefant.ro” şi apoi să le semnez şi să le fac cadou.
Totuşi, am învăţat ceva în această junglă a editurilor: dacă ţi se vinde cartea şi ai succes, vinde-o singur. Aşa că la a doua ediţie şi la volumul doi am devenit şi editor.
Din cauza Covidului care mi-a blocat tiparniţa, s-ar putea să devin şi tipograf. Cum am vândut deja peste 1.000 de cărţi pe Internet, îmi este ruşine de oamenii care aşteaptă cu sufletul la gură cartea, evident semnată și cu dedicaţie personalizată, aşa cum am promis. Dar tipografia nouă nu-mi garantează nimic, FAN Courier-ul nu-mi mai garantează nici el cele 48 de ore pentru livrare şi eu mă aflu în Elveţia cu spectrul de a face două săptămâni carantină. Dar mă voi ţine de cuvânt şi, chiar dacă voi evada din carantină, tot voi veni la Bucureşti să semnez cărţile.
Am discutat deja să lansez şi cartea electronic, dar să fie un pic altfel, să se updateze lunar. Aşa va deveni şi prima carte interactivă din România.
Cât despre Postolache, nu înţeleg de ce a trebuit să tragă o ţeapă când avea posibilitatea să tipărească şi 20.000 de exemplare, să le vândă, să împărţim 50-50, cum am discutat, şi acum să scoată şi volumul doi.
Cineva, odată, făcea comparaţia între un român şi un evreu: românul îţi fură prima sută din buzunar cu riscul de a nu-l mai saluta o viaţă, evreul îţi dă o sută, şi încă una, şi încă una, până când la un moment dat îţi ia toată averea, cu acte în regulă, pentru că îi vei semna în alb. Îi prefer pe elveţieni, fac orice ca toată lumea să câştige şi din prima clipă se gândesc deja la a doua afacere.
Noi, românii, se pare că nu putem fi vizionari. Chiar şi cu femeile, la prima cină ne gândim cu jind la noaptea de după, nu şi la cina de peste un an. Trăim pe pământul ăsta de peste 2.000 de ani, dar continuăm să o luăm mereu de la zero. Nu avem cum progresa atunci când nu respectăm nimic din ceea ce s-a făcut înaintea noastră.
Aţi văzut vreun guvern să recunoască și că predecesorii săi au făcut măcar o chestie bună? Aţi văzut vreun bărbat sau femeie care să nu se plângă continuu de fostul partener? La noi, realizările trecutului sunt toate in rem, iar „realizările din viitor” sunt cu nume şi prenume.
Cum viitorul nu se întâmplă niciodată aşa cum îl prognozăm, devine şi el cu timpul o nerealizare in rem. În toate certurile mele domestice, am avut mereu o problemă: să-mi recunosc greşelile, să spun „Iartă-mă!” şi să putem merge mai departe, dacă greşelile mele puteau fi tolerate.
În acelaşi timp, doamnele mele au încercat mereu să se scuze, era atât de greu să spună „Am greşit, iartă-mă şi hai mai departe!”...
De la mentalitatea asta ni se trage şi evoluţia, de peste două mii de ani, mereu cu frâna de mână trasă. Dacă este un motiv principal pentru care m-am spovedit aici, atunci acela este de a-mi recunoaşte greşelile. Evident, aş dori să fiu iertat, dar ştiu că nu se poate, deci voi merge înainte.
Cu conştiinţa uşurată. Şi chiar am greşit grav de mii de ori!”
- Critian Sima, 17 Noiembrie 2020, teaser din vol 1 revizuit si adaugit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu