Galenus din Pergam: Titanul Medicinei Antice care a Definit Vindecarea pentru 1300 de Ani [VIDEO]

Galenus din Pergam a fost, fără îndoială, un gigant al medicinei. Un clinician genial și un cercetător extraordinar pentru vremea sa. Observațiile și teoriile sale au modelat medicina secole la rând38. Moștenirea sa este complexă, un amestec de progres științific și erori inevitabile cauzate de limitările metodei (interdicția disecției umane).

„Pentru toți medicii care au grijă de noi...”

Când vorbim despre istoria medicinei, puține nume au o rezonanță la fel de puternică precum cel al lui Galenus din Pergam. Considerat un adevărat titan al medicinei antice, Galenus a fost un medic, chirurg și filozof roman și grec, a cărui influență a modelat medicina occidentală pentru mai bine de 1300 de ani...

Dar cine a fost acest om al cărui nume este sinonim cu vindecarea în antichitate?

O Cale Neașteptată către Medicină

Născut în Pergam (astăzi Bergama, Turcia) în anul 129 d.Hr., Galenus din Pergam provenea dintr-o familie bună, înstărită.... Tatăl său, Aelius Nicon, era un arhitect bogat cu interese diverse, care inițial își pregătea fiul pentru o carieră în filozofie sau politică.... Însă, soarta (sau mai bine zis, un vis) a intervenit.... Se pare că un vis al tatălui său cu zeul vindecării Asclepios l-a determinat pe Nicon să-l trimită pe Galenus, pe la vârsta de 16 ani, să studieze medicina.... 

Astfel, tânărul Galenus a început studiile chiar la templul local dedicat lui Asclepios (Asclepieon), unde a petrecut patru ani.... După moartea tatălui său în 148 d.Hr., Galenus, acum independent financiar la 19 ani, a călătorit mult pentru a-și aprofunda cunoștințele medicale.... A studiat în diverse locații, inclusiv la Alexandria, care era un centru medical de renume la acea vreme...

De la Arena Gladiatorilor la Curtea Imperială

Cariera medicală a lui Galenus a început într-un mod neobișnuit de intens. S-a întors în Pergam și a devenit medic al gladiatorilor.... Această experiență s-a dovedit a fi fundamentală pentru el.... Pe lângă faptul că a reușit să reducă masiv mortalitatea printre gladiatori (de la 60  la doar 5 în timpul mandatului său), Galenus a obținut un acces neprețuit la anatomia umană vie.... 

El numea rănile grave ale gladiatorilor "ferestre către corp". 

Acest lucru a fost crucial, deoarece disecția pe cadavre umane era strict interzisă în Imperiul Roman în acea perioadă....

Succesul său remarcabil ca medic al gladiatorilor, combinat cu demonstrațiile sale publice de disecții pe animale, i-au adus faimă rapidă. Astfel a ajuns la Roma, unde a tratat figuri eminente și, în cele din urmă, a devenit medic pentru mai mulți împărați romani, printre care Marcus Aurelius, fiul său Commodus și Septimius Severus....

Galenus a trăit și a lucrat în Roma și în timpul unor vremuri grele, cum ar fi Ciuma Antonină.... El a descris simptomele acestei epidemii devastatoare, deși s-a concentrat mai mult pe tratament și observație decât pe descrierea detaliată a bolii. Se estimează că Ciuma Antonină, probabil o formă timpurie de variolă, a ucis milioane de oameni în imperiu.

Îngerul morții lovind o ușă în timpul ciumei de la Roma;
gravură de Levasseur după Jules-Elie Delaunay (1828-1891 d.Hr.)

Opera și Realizările Medicale: Progres și Limite

Galenus a insistat mereu pe observație și raționament în practica medicală, criticându-i pe medicii care doar speculau fără a examina atent pacientul. Această rigoare metodologică s-a reflectat în studiile sale, chiar și cu limitările impuse...

• Anatomia bazată pe disecția animalelor: Deoarece disecția umană era interzisă, Galenus a disecat meticulos animale, precum maimuțele de Barbaria și porci. Problema a fost că presupunea o similaritate mare între anatomia animalelor și cea umană, ceea ce nu este întotdeauna adevărat. Din această cauză, unele dintre descrierile sale anatomice conțineau erori fundamentale, cum ar fi anatomia uterului descrisă, care semăna cu cea a unei cățele.

• Descoperiri notabile pentru epocă: Cu toate acestea, studiile sale i-au permis să facă și descoperiri remarcabile pentru vremea lui:

• A demonstrat că laringele produce vocea
• A făcut o diferență clară între sângele din artere și cel din vene
• A descris cu acuratețe coloana vertebrală și nervii spinali, realizând experimente (vivisecții pe porci) pentru a înțelege funcțiile controlate de anumiți nervi.

• Teoria Circulației (Eronată): Un aspect celebru, dar incorect din perspectiva modernă, este teoria sa despre circulația sanguină. Galenus credea că sângele venos pornește din ficat și este distribuit și consumat de organe, în timp ce sângele arterial pornește din inimă și este distribuit și consumat, de asemenea, separat. Credea că sistemele venos și arterial sunt separate și nu comunică, deși postula existența unor mici găuri în septul interventricular pentru ca sângele să ajungă în ventriculul stâng pentru a se amesteca cu aerul adus de artera venoasă (vena pulmonară de azi). De asemenea, credea în existența unei rete mirabile (o rețea de vase de la baza creierului) prezentă la unele animale, dar nu la om.

Erorile sale fundamentale în înțelegerea circulației au persistat secole întregi. Abia în secolul X Ibn Al-Nafis a descris corect mica circulație. Apoi, în renaștere, Vesalius, făcând disecții pe cadavre umane, a corectat sistematic anatomia galenică.

• Teoria Umorilor: Galenus a promovat intens teoria celor patru umori (sânge, flegmă, bilă galbenă, bilă neagră), moștenită din Corpus Hippocraticum. El credea că sănătatea depinde de echilibrul acestora și că dezechilibrul cauzează boli și influențează temperamentul (sangvinic, flegmatic, coleric, melancolic).

Medicul și Filozoful: O Viziune Modernă

Galenus se vedea ca fiind atât medic, cât și filozof. Chiar spunea că "cel mai bun medic este și filozof". Pentru el, medicina trebuia să aibă o bază teoretică solidă, dar care să fie mereu verificată prin observație și experiment. Această abordare, care combina raționalismul și empirismul, era foarte modernă într-un fel.

A integrat ideile filozofice în viziunea sa despre corp și minte. A preluat de la Platon ideea sufletului tripartit, localizând partea rațională în creier, partea spirituală/emoțiile în inimă și apetitul în ficat. Credea într-o legătură strânsă între minte și corp și chiar a scris despre cum să abordeze problemele psihologice, un soi de psihoterapie timpurie.

O Moștenire Imensă, Păstrată și Tradusă

Galenus a scris enorm, deși multe dintre lucrările sale s-au pierdut, inclusiv într-un incendiu la Roma. Cu toate acestea, ce a rămas a fost suficient pentru a crea "Galenismul" – un sistem medical care a dominat gândirea medicală pentru peste un mileniu.

Cum a devenit atât de influent? Lucrările sale au fost păstrate în Bizanț și apoi traduse masiv în arabă de către savanți precum Hunayn ibn Ishaq. Aceste traduceri au devenit baza medicinei în lumea islamică, unde medici ca Al-Razi și Ibn al-Nafis au construit pe opera lui, dar au adus și critici și corecții pe alocuri.

Mai târziu, în Evul Mediu, lucrările lui Galenus au ajuns în Europa prin traduceri din arabă în latină. Ele au devenit "Biblia medicală" în universitățile medievale. Educația medicală era, practic, centrată pe Galenus.

Corectarea Edificiului Galenic

Abia în Renaștere, odată cu o mai mare accesibilitate la disecția umană, a început corectarea sistematică a anatomiei galenice. Anatomistul Andreas Vesalius, prin disecții pe cadavre umane, a demonstrat erorile din descrierile lui Galenus (care se bazau pe animale) și a publicat o anatomie umană mult mai precisă în 1543. De asemenea, Ibn al-Nafis corectase deja teoria circulației mici (pulmonare) în secolul al XIII-lea.

Paradoxul Galenismului este că tocmai autoritatea sa imensă, construită pe studiul animalelor, a devenit ulterior o frână în acceptarea unei anatomii umane corecte. Cu toate acestea, contribuțiile sale experimentale și observaționale rămân fundamentale.

Concluzie: Un Gigant cu O Moștenire Complexă

Ceea ce rămâne o întrebare fascinantă este: cum ar fi arătat oare evoluția medicinei dacă geniul observațional și experimental al lui Galenus ar fi putut studia direct corpul uman, fără restricțiile impuse de legile și obiceiurile Romei antice?