În 1949 un singur nume domină titlurile ziarelor: Bruno Gröning. În legătură cu el se tipăresc chiar ediţii speciale. Se dau ştiri la radio şi jurnale. Se toarnă un film. Pretutindeni unde el îşi face apariţia, sute, mii, zeci de mii de oameni se înghesuie să ajungă la el. Ei vin de pretutindeni, din Germania, Austria, Elveţia, dar şi din Belgia, Franţa şi SUA. Gröning devine un eveniment mondial.
Dar cei care se înghesuie să ajungă la el, nu sunt adepţii lui, nu sunt admiratorii sau fanii lui. Ci sunt oameni bolnavi. Pentru mulţi dintre ei, el reprezintă ultima speranţă. Loviţi de război, abandonaţi de medici,
