In timpul Jocurilor Olimpice din 2004, canadianca Perdita Felicien, campioana omondiala la 100 de metri garduri, era de departe favorita pentru medalia de aur. La cursa finala, s-a impiedicat de primul obstacol si a cazut. Nu a mai putut sa termine cursa. Era extrem de suparata si avea lacrimi in ochi, in timp ce statea pe pista confuza! Pana aici, normal, un accident banal (cum l-ar defini Ion Minulescu in Ultima ora!).
In dimineata urmatoare, conferinta de presa, a fost ceva incredibil cand i-am ascultat punctul de vedere. A spus ceva de genul: "Nu stiu din ce cauza s-a intamplat si intentionez sa tin cont de asta. In urmatorii patru ani ma voi concentra si mai tare si voi munci chiar mai mult. Cine stie ce s-ar fi intamplat daca as fi castigat? Poate ca nu as mai fi fost motivata! Ceea ce stiu acum, este ca sunt mai hotarata decat am fost vreodata. Ma voi intoarce cu, si cum mai multa forta!!!"
As fi dorit s-o fi inregistrat, DAR, va pot spune ca am ramas mut si...am meditat mult: ...oare putem invata ceva de la campioni?
VOI, cum ati fi reactionat?
