Povestea fetiței de 8 ani care a scris ziarului The Sun în 1897 pentru a întreba: „Moș Crăciun există?”

 Puține povești de Crăciun au rezistat timpului așa cum a făcut-o scrisoarea unei fetițe de 8 ani către un ziar din New York. O întrebare simplă a dat naștere celui mai celebru editorial din istoria presei: Moș Crăciun există?

Din dorința de a afla adevărul despre Moș Crăciun, o fetiță din New York, Virginia O'Hanlon, a trimis o scrisoare ziarului „The Sun": 

„Am opt ani și unii dintre prietenii mei spun că Moș Crăciun nu există. Tata zice că tot ce se scrie în Sun este adevărat. Spuneți-mi, vă rog, Moș Crăciun există?"

Scrisoarea i s-a părut redactorului șef atât de importantă, încât i-a cerut unui editorialist cu o vastă experiență, Francis P. Church, să răspundă chiar pe prima pagină.

Editorialul care a făcut istorie

Răspunsul a fost scris de jurnalistul Francis Pharcellus Church și publicat pe 21 septembrie 1897 sub titlul „Is There a Santa Claus?”.

„Yes, Virginia, there is a Santa Claus.”

Deși a apărut inițial în septembrie, scrisoarea și răspunsul acesteia au devenit embleme ale perioadei sărbătorilor — retipărite în ziare în fiecare an de Crăciun pentru a îndemna adulții și copiii încă sceptici să creadă în bunătatea și magia lui Moș Crăciun.

Editorialul nu vorbește doar despre Moș Crăciun, ci despre credință, speranță și lucrurile invizibile care dau sens vieții. Textul a devenit cel mai retipărit editorial din limba engleză și este publicat an de an, în perioada Crăciunului. Iată-l, tradus integral:

„Virginia, micii tăi prieteni de joacă nu au dreptate. Mulți copii cred numai ceea ce văd. Ei cred că există numai ceea ce pot pricepe cu mintea lor de copii. Că aparține unui om mare sau unui copil, spiritul uman, în general, e mic. În cosmos s-ar pierde ca o insectă măruntă. O minte de furnică nu e de ajuns pentru a cuprinde și a înțelege tot adevărul. Virginia, Moș Crăciun există așa cum există iubirea, dăruirea, cinstea, credința, sinceritatea, respectarea cuvântului dat. Și numai pentru că toate acestea există, viața noastră este frumoasă și senină. Fără Moș Crăciun lumea ar fi atât de tristă! Fără el n-ar mai exista nici o fetiță ca Virginia, nici credința, nici poezia! N-ar exista nimic din ceea ce ne face viața atât de frumoasă. Abia dacă s-ar mai distinge un licăr de frumusețe. Chiar și lumina copilăriei, cea care face lumea să strălucească, ar păli. Moș Crăciun există! Altfel n-am putea crede în basme. Sigur, în ajun, ai putea cere tatălui tău să pună oameni să-l caute și să-l prindă. Probabil că n-ar reuși să-i dea de urmă. Și? Ce-ar dovedi asta? Nici un om nu-l poate vedea așa de ușor. Asta nu dovedește nimic. 

Lucrurile cele mai importante și mai frumoase sunt adeseori invizibile. Câți oameni au avut norocul să vadă zânele dansând în luminișuri sub razele lunii? Și totuși, ele există! A-ți imagina toate minunile și a le mai și vedea, asta nu poate nici cel mai înțelept om din lume. Indiferent cât vezi, nu vezi niciodată totul. Ai putea să desfaci un caleidoscop și să cauți minunatele figuri ascunse acolo. Vei găsi doar cioburi colorate. De ce? Există mereu un val care acoperă lumea adevărată și pe care nu-l poate destrăma nici cea mai mare putere din lume. Numai credința, poezia și iubirea îl pot ridica puțin, atât cât să vedem frumusețea și splendoarea de dincolo. Ai putea să întrebi: „Acesta este adevărul gol goluț despre Moș Crăciun?". Virginia, nimic pe lumea asta nu este mai adevărat și mai trainic! Moș Crăciun trăiește și va trăi veșnic! Va exista peste zece ani și peste zece mii de ani, pentru a umple de bucurie inimile copiilor ca tine și fiecare inimă primitoare. 

Crăciun Fericit, Virginia! 

Al tău Francis Church" 

Editorialul a devenit cel mai re­tipărit editorial în limba engleză, apărea an de an de Crăciun și a fost tradus în aproximativ 20 de limbi.

Dar, cine a fost Virginia O’Hanlon?

Laura Virginia O’Hanlon s-a născut în iulie 1889 în New York și a crescut pe Upper West Side. În 1897, la vârsta de 8 ani, a scris o scrisoare către ziarul New York Sun întrebând dacă Moș Crăciun există cu adevărat:

“Dear Editor, I am eight years old… Some of my little friends say there is no Santa Claus… Please tell me the truth: is there a Santa Claus?” 

Tatăl ei i-a spus să verifice în The Sun – „dacă ziarul spune asta, atunci e adevărat!” – ceea ce a inspirat scrisoarea care avea să devină legendară.

Schimbul de scrisori dintre Virginia și Francis Church datează din anul 1897. Au trecut mai mult de 125 de ani de atunci. A fost reprodus în fiecare an de Crăciun, pe prima pagină, până la încetarea apariției ziarului „Sun", în 1950. Ștafeta a fost preluată de ziarul german „Welt am Sontag".

Contrar așteptărilor, Virginia nu a devenit nici scriitoare, dar nici jurnalistă. A ales educația:

• a studiat la Hunter College și Columbia University
• a devenit profesoară în sistemul public din New York
• a fost directoare de școală timp de mai mulți ani
• s-a pensionat în 1959

A trăit o viață discretă, departe de lumina reflectoarelor, și a murit în 1971, la vârsta de 81 de ani.

De ce povestea Virginiei O’Hanlon contează și astăzi

La peste 125 de ani distanță, mesajul rămâne actual:

• nu tot ce este real poate fi văzut
• copilăria are o formă de înțelepciune pură
• uneori, credința este mai puternică decât dovezile

În fiecare an, în preajma Crăciunului, editorialul este redescoperit de noi generații, demonstrând că o simplă întrebare poate deveni nemuritoare.

Concluzie

Povestea Virginiei O’Hanlon nu este doar despre Moș Crăciun. Este despre puterea cuvintelor, despre inocență și despre nevoia umană de a crede în ceva mai mare decât noi. Oamenii de știință zic că dacă Moș Crăciun n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Pentru că Moș Crăciun induce copiilor și, nu doar lor, noțiunile de „bine" și de „rău". 

Ajută la dezvoltarea morală a celor mici și a celor mari. Eu cred cu tărie în explicația ziaristului de la „The Sun". Moș Crăciun există! Există pur și simplu! Și va exista atâta vreme cât pe lumea asta vor exista copii! 

Da, Virginia, există un Moș Crăciun!

Mi-e dor... de trosnetul din sobă

Mi-e dor de trosnetul din sobă, de aburi calzi de cozonac,
De mere coapte-n scorţişoară, de banca brună din cerdac,
Mi-e dor de albul pân' la hornuri, de seara albastră din cătun,
De caramelele cu lapte, de mămăliga din ceaun.

Mi-e dor de serile de iarnă când ascultam, atent, poveşti,
De zilele fără de grijă, de bruma albă din fereşti,
Mi-e dor de scârţâitul porţii, de îngereştile ninsori,
De lampa galbenă din geam ce pâlpâia până în zori.

Mi-e dor de puloverul de lână, de căciuliţa cu urechi,
De torsul mâţei lângă plită, de corzile chitarei vechi,
Mi-e dor de-aroma de gutuie, de ceaiul cald de muşeţel,
De uliţa copilăriei, de clinchetul de clopoţel.

Mi-e dor de laptele cu miere, de gustul fin de caşcaval,
De bolta casei încărcată de candelabre de cristal,
Mi-e dor de cocoloş cu brânză, de şunca proaspăt afumată,
De ciocolatele cu rom, de turta dulce asortată.

Mi-e dor de sania din scânduri ce mă plimba printre troieni,
De tinda casei-mbătrânită, de coşuri pline de coceni,
Mi-e dor de-acele clipe-n care mâncam un altfel de dejun,
De pâinea unsă cu untură, de pâinea unsă cu magiun.

Mi-e dor de zgomotul de lanţuri ce câinii-n curte îl făceau,
De fumul gros, de bradul verde, de fulgii magici ce cădeau,
Mi-e dor de glasul de copii ce colindau din casă-n casă,
De anii-aceia-n care viaţa ne aduna pe toţi la masă.


Sibiana Mirela Antoche
STROPI DE ROUĂ, 2017, Editura Lucas


N.A.
Mi-e dor… de stele ce s-au stins,
De oameni dragi de mult apuși…
Mi-e dor de bunătate, de bunici…
Mi-e dor de inocența celor mici…
Mi-e dor…

O Urare Pentru Anul Nou, 2013!

Acum, cand mai putin de 90 de ore ne despart de pasirea in Noul An 2013, m-am gandit in primul rand sa iti MULTUMESC pentru ca am fost impreuna si in acest an 2012 si, sa iti adresez o urare, un sfat si o recomandare pentru TINE, cititor al blogului Dor de Naivitate, si nu numai!

Fiecare om a fost creat cu un anumit scop si dintr-un motiv anume, dar daca nu ajungem sa le cunoastem, sau sa stim ce dorim, acest potential ramane neexploatat. Gandeste-te la computerul, tableta sau laptopul pe care citesti acum aceasta urare, la toate functiile si aplicatiile pe care le are dar pe care ... tu nu le stii in totalite, iar acestea nu sunt altceva decat ... potential neexploatat. Daca fiecare dintre noi a fost creat cu un anumit scop, inseamna ca toate elementele necesare realizarii acestuia trebuie sa fi fost create odata cu noi. Viata reincepe cu fiecare noua zi si este celebrata dar si analizata la sfarsitul fiecarui an. 

In  2112, ai trecut, cum am trecut cu totii prin momente placute, sau prin momente mai putin placute. Important este ca am ajuns cu bine la o noua linie de start! Desi nimeni nu-si cunoaste viitorul asta nu inseamna ca nu si-l poate desena. Si fiecare "om obisnuit" este o fiinta exceptionala atunci cand beneficiaza de ocazia potrivita - o ocazie creata de el insusi sau, pur si simplu, prinsa "din zbor". Prea adeseori ni se intampla sa "scapam ocazia" sau sa "pierdem trenul" de care profita altcineva. Cei care nu cred decat in ceea ce vad cu ochii isi vor trai viata lasand sa le scape ocaziile una dupa alta.

Am infiintat si am inceput sa scriu acest blog cu gandul la toti acei tineri, si mai putin tineri care vor un pic mai mult de la viata, de la sistemul educational si de la ei insisi! Pentru ca adevarata putere nemarginita se afla in noi, in fiecare! Daca visezi sa ajungi un antreprenor de succes, ai dreptate - vei ajunge; si daca tu crezi ca nu poti ajunge un om de succes caci nu ai "norocul" banii sau oportunitatile altora - ai dreptate! Insa iti spun, asta nu inseamna, si-ntr-un caz si in celalat ca trebuie sa incetezi a-ti face visuri sau sa te opresti din drumul catre o viata mai buna, bogata, sanatoasa si prospera. Caci cum spunea si Marcel Proust in cartea "In cautarea timpului pierdut", 

"Cand pornesti pe drumul descoperirii adevarate, nu trebuie sa cauti privelisti noi, ci sa fii gata sa vezi totul dintr-o perspectiva noua."

Nu am sa te mai retin mult, caci timpul de reflexie, analiza si planificare ti le vei asigura singur, ci doar iti voi recomanda pentru 2013 sa ... nu te opresti din ceea ce ti-ai propus sa faci! Sa nu lasi pe nimeni sa iti spuna ca nu poti, nu exista sau nu esti in stare...Sa multumesti in fiecare clipa pentru toate lucrurile bune care ti se intampla, si sa le dai uitarii pe cale triste...sa cauti mereu inspiratie de la oameni ca tine care au reusit plecand de la un vis...Si sa te bucuri si sa sarbatoresti fiecare mica realizare a TA! 

 LA MULTI ANI, 2013!

In final, mi-am adus aminte ca ti-am promis o recomandare, cauta si in 2013 seria de evenimente Business Days incercand sa iti raspunzi la o intrebare: Ce a facut ca o idee pornita in urma cu 2 ani in urma, sa reuneasca intr-un cadru extins legende, oameni de afaceri de top, speakeri renumiti, tineri, studenti, intr-un numar atat de mare? (de ex. la ultima editie de la Bucuresti la Hotelul Howard Jones au fost inregistrati peste 1.200 de persoane!!!)

VICTORIE

Tu esti cel ce se lauda

Ca intr-o zi va reusi,

Asteptai doar ocazia de a arata ce stii

Si cat de departe poti zbura ...

Acum, a mai trecut un an.

Ce idei noi ti-au mai venit?

Ce lucruri mari mai ai in plan?

Cate ocazii ai folosit?

Une s-a dus...al tau ELAN?

De cate sanse ai profitat?

De cate ori ai indraznit?

De cate ori ai incercat

Acolo unde te-ai caznit,

Si prima oara ai esuat?

Nu esti, din cei ce-au reusit.

DE CE? Acum ne spune!

Caci nu ocazii ti-au lipsit...

Sa treci la actiune.

Tu, nici macar ...n-ai indraznit!

                                                Herbert Kauffman