Dor de S.M.A.R.T. , dar si de H.E.A.R.T. !

 Auzim din ce in ce mai des in ultima vreme de obiectivele S.M.A.R.T. încât cred ca trebuie sa inteleaga cat mai multa lume ce e cu  “obiectivele trebuie să fie SMART !”   

Ce inseamna  de fapt  S.M.A.R.T. ? - E un acronim devenit foarte popular care surprinde 5 condiţii ale unui obiectiv bine stabilit. Pe scurt, un obiectiv bine stabilit este Specific, Măsurabil, Abordabil, Relevant şi Temporal (delimitat în timp). Formula provine din management şi aşa cum era de aşteptat, pune accentul pe evaluarea managerială şi implicit destul de “rece” a unei situaţii. Pe scurt, SMART înseamnă:

Specific – obiectivul indică exact ceea ce doreştisă obţii

Măsurabil – obiectivul poate fi cuantificat, fie cantitativ, fie calitativ

Abordabil – obiectivul poate fi într-adevăr atins în contextul dat (fezabil)

Relevant – realizarea obiectivului se înscrie într-un efort mai larg de realizare a unui proiect sau a unei viziuni

Temporal(Delimitat în timp) – obiectivul prevede data până la care se va realiza

O altă ipoteză pe care vreau să o lansez este că originea acronimului – zona de management – face ca  SMART să fie gândit mai ales pentru evaluarea angajatului de către manager şi nu pentru automotivare!

De fapt, SMART e mai curând un mod de a verifica măsura în care un rezultat este / va fi  atins, decât o metodă de îndeplinire a obiectivelor sau de motivare către îndeplinirea lor. S.M.A.R.T. e cu siguranţă un set de criterii bun pentru fixarea obiectivelor dar de multe ori e insuficient pentru a le şi îndeplini!

De ce ?

Îi lipseşte “căldura”, energia motivaţională care să transforme ţinta precisă şi rece în imagine ideală generatoare de dorinţă şi acţiune.

SMART îţi spune multe despre CUM să stabileşti un obiectiv dar nu îţi spune aproape nimic despre DE CE să o faci! Si după cum probabil ştii, DE CE, este de multe ori mai important decât CUM !

În consecinţă, cred că se cere un adaos la SMART, astfel încât faptul că lucrăm bine cu capul să fie îmbogăţit de faptul că lucrăm bine cu inima(heart)!

Ce înseamnă HEART ? - HEART este cealaltă jumătate din setul de criterii pentru stabilirea unui obiectiv. Jumătatea motivaţională !

Iată propunerea mea pentru H.E.A.R.T.:

H - Holistic – Obiectivul ţine seama de toţi cei implicaţi, care vor fi afectaţi într-un fel sau altul de realizarea lui! Oamenii sunt importanţi! Dacă îţi îndeplineşti obiectivul cu preţul distrugerii unor relaţii de-o viaţă, s-ar putea să nu merite… În plus, obiectivul ţine seama de schimbările sistemice care se vor produce ca urmare a realizării lui!

E - Efecte secundare – Obiectivul ţine seama ca toate efectele secundare ale problemei iniţiale să fie rezolvate în cazul noii soluţii propuse.  Chiar dacă e evident că o schimbare e necesară, probabil că sunt şi lucruri bune în zona unde ai identificat problema şi vrei să faci schimbarea. Cum le poţi păstra ?

A - Afirmativ – obiectivul este afirmat pozitiv (nu negativ!) şi la timpul prezent (nu la trecut!). Cu alte cuvinte, obiectivul precizează ce vrei să obţii, nu doar ce vrei să eviţi şi se referă la acel lucru la timpul prezent, ca şi când se întâmplă în momentul vorbirii! (Ex: “Sunt suplu!”, în loc de  “Nu voi mai fi gras!”).

R - Responsabil – Obiectivul este asumat de către cel care îl fixează, acesta fiind responsabil în totalitate pentru succesul sau eşecul lui!

T - Testat senzorial – Obiectivul este exprimat ca rezultat final în imagini, sunete şi sentaţii, toate contribuind la claritatea senzorială a acestuia şi la emoţia pozitivă declanşată de îdeplinirea lui. Mai simplu, imaginea exactă pe care o ai în minte şi emoţia care însoţeşte imaginea vor acţiona ca stimul motivaţional!

Munceşte SMART cu HEART!

În concluzie, când ai de stabilit un obiectiv important ar fi bine ca pe lângă minte să îţi foloseşti şi inima. În acest fel vei avea pe lângă “CUM?” şi un “DE CE ?” suficient de mare care să îţi menţină motivaţia până când obţii rezultatul dorit!

In tabelul următor găseşti o serie de întrebări care să te ajute să îţi evaluezi obiectivele cu mintea şi cu inima:

S	Cine ? Ce? Când ? Cum ? Pentru cine ?	H	Cine va fi afectat ? Cum ?
M	Câţi ? Câte ? Cât de mult ?	E	Care e câştigul în situaţia iniţială ? Cum îl păstrăm în situaţia dorită ?
A	E fezabil? E realizabil în condiţiile date?	A	Ce vrei să eviţi ? Ce vrei să obţii în schimb ?
R	Contribuie la realizarea unui scop (plan, proiect)?	R	Rezultatul depinde în primul rând de tine ? Ţi-l asumi ?
T	Când ? Până când ? În ce perioadă ?	T	Ce vei vedea, auzi şi simţi? Ce vor vedea şi auzi alţii?

Când treci prin grila de evaluare de mai sus te asiguri că obiectivele tale sunt gândite inteligent şi că îţi dau şi suficientă motivaţie ca să le îndeplineşti. Ti se pare o grilă prea complicată ? Eu unul nu cred!

Aplic-o pentru obiectivele care merită toată atenţia ta !

O schimbare în carieră sau un program de sănătate sunt obiective prea importante ca să le tratezi doar cu capul. Mai pune şi un pic de inimă…

Inspiratie !                 

                                                                   Articol scris de: Andy Szekely

Vrei sa cunoasti ADEVARUL? Ai grija acesta te va…… infuria!

     Ignoranta…o binecuvantare sau o boala? 

     Eu evident inclin pentru a doua varianta. 

     Ignoranta este un mod de a trata viata superficial si are la baza conceptul cum ca nimic rau nu ti se poate intampla. Avand un astfel de tipar al gandirii, tindem sa ignoram toate semnalele de avertisment pe care le primim, le consideram chiar adresate celorlati, noi doar le observam oarecum intamplator.        
     Cu alte cuvinte traim intr-o lume fantezista negand realitatea! 
     Problemele apar deoarece viata nu este niciodata atat de simpla sau de usoara cum am vrea noi sa fie. Orice perioada de tulburari sau greutati este periculoasa, insa si mai periculoasa este negarea realitatii. 
     De alegerile proaste nu vom scapa chiar daca le ignoram efectele, ele se acumuleaza asemeni datoriilor!      
     Daca esti atent la soapte nu vei fi nevoit sa asculti tipetele, insa de regula ignoram soaptele, asa ca tipetele devin inevitabile!
     Care ar fi atunci cea mai buna strategie de viata? 
     Oricat de demodat ar parea, ADEVARUL este cea mai profitabila strategie in lupta cu tine cat si cu cei din jur!

     Tot mai multa lume foloseste si promoveaza tehnica afirmatiilor, sau autosugestia! 
Aceasta tehnica presupune repetarea mecanica a unor propozitii cu scopul de a le trece din mintea constienta in cea inconstienta. Multa lume face acest lucru insa sunt foarte putini cei care au rezultate reale in sensul dorit!
     Daca si tu folosesti sau ai folosit aceasta tehnica insa nu a avut urmarile dorite de tine, iata care este secretul: foloseste doar afirmatii adevarate!
     Aceasta este cheia care de regula nu a fost inteleasa sau stiuta de majoritatea oamenilor!
     Daca situatia ta este dezastruoasa in adevaratul sens al cuvantului, iti vei repeta inutil afirmatii de genul: totul este minunat, am o viata extraordinara, mi se intampla doar lucruri minunate…etc. Subconstientul tau simte ca sunt niste neadevaruri, nu il poti pacali, de aceea el va ignora toate aceste afirmatii bine intentionate. 
     Chiar daca adevarul te va infuria, recunoaste-l si accepta-l!
    Analizeaza situatia adevarata, nu fii ignorant si nu nega realitatea, cauta solutia de iesire, incepe sa faci ceva in sensul acesta, iar abia apoi poti face afirmatii pozitive in legatura cu ceea ce faci deja. 
    Spre exemplu: „arat minunat deoarece fac sport si mananc sanatos!” 
Daca nu vei face sport sau nu vei manca sanatos, poti sa afirmi ca arati minunat pana la sfarsitul zilelor tale insa realitatea va fi mereu alta!

     Succesul in viata apare din micile obiceiuri pe pare le urmam zi dupa zi! Succesul de durata nu apare in urma unui singur act, cum ne-ar place sa credem. 
     Multa lume crede ca daca ar castiga la Loto sau ar primi o avansare, viata li se va schimba radical de la mediocritate la succes. Nimic mai fals!

      Daca astepti si tu o astfel de minune, o poti astepta o viata intreaga, insa am convingerea ca asteptatea ta va fi in zadar! 
    Succesul se cladeste zi dupa zi, prin lucrurile aparent mici si neinsemnate pe care le faci. Prin analogie, desi nu te cunosc, iti pot spune urmatorul lucru: daca viata ta nu reprezinta un model pentru cei din jurul tau, inseamna ca obiceiurile tale necesita unele schimbari. 
    Nu stiu exact ce obiceiuri ai, insa te asigur ca nu sunt bune daca viata ta este doar un avertisment pentru ceilalti! Desigur, pentru a schimba ceva trebuie sa cunosti realitatea, adica ADEVARUL! Orice eroare sau neintelegere din judecata ta poate fi schimbata, cu conditia sa accepti adevarul, respectiv erorile din mintea ta. Nu te mai minti in continuare, cum ca esti perfect, deoarece nu esti!
     Poate ca asemeni tuturor te-ai nascut perfect, insa acea perfectiune s-a pierdut treptat de-a lungul copilariei tale. Admite ca ai unele probleme. Spune-ti adevarul. Poate ca la inceput te va infuria, dar pe urma, te va elibera!

     Invata sa faci ceea ce este corect chiar daca este greu, decat sa faci doar ceea ce este usor dar gresit! Viata nu iti ofera la tot pasul scurtaturi, doar pentru ca asa spun filmele de la televizor.         
     Trezeste-te! Uita-te atent in jurul tau, care este adevarul? 
     Care este situatia financiara reala pe care o ai?  
     Cum stai cu sanatatea in mod real? 
     Dar cu iubirea? Esti o persoana care poate fi iubita? Ii demonstrezi corpului tau ca il iubesti oferindu-i mancarea si odihna adecvata?
     Daca nu faci toate aceste lucruri cat si multe altele, nu te mai amagi spunand in continuare ca va fi bine! 
     Doar recunoasterea adevarului te poate ajuta in mod real!
 Este singurul inceput pentru o schimbare de durata. Orice lucru neplacut care ti se intampla vine dupa ce a fost anuntat prin cateva semnale, insa daca ignoranta invinge, vei ignora toate acele semnale in detrimentul adevarului!
    Singurul razboi care merita a fi purtat in aceste vremuri, este razboiul cu propria minte!   
    Fa din ignoranta si minciuna niste inamici declarati, iar adevarul va invinge intotdeauna cu conditia ca batalia sa fie purtata consecvent pana la capat……nu doar Duminica!

                                                                                                            articol scris de Mihai Petrea

Dor de o supa...de piatra (Stone soup) - II -

     Zilele trecute, ratacind printr-un anticariat in Iasi am gasit o carticica in limba engleza, care mi-a atras atentia prin titlu iar apoi prin pret: 98,50 lei!!!

      M-am mirat la inceput, deoarece carticica, cu file cartonate avea un text foarte scurt in schimb era animata cu desene. Mi-am explicat pretul (destul de ridicat!) cand am vazut anul editarii: 1947

      Am pozat textul cu telefonul mobil (neortodox, dar asta e!,) am tradus textul si mi-am propus sa-l fac cunoscut prin intermediul dumneavoastra si cator mai multi copii, deoarece consider ca desi scurt, e plin de intelepciune ! Las la aprecierea dumneavoastra, oricum aveti mai multa experienta!

      Acum cateva zile am publicat textul pe blog, iar mai apoi cautand pe Internet, am mai gasit   alte 2 variante asemanatoare acestei  povesti.

       Iata prima versiune:

     A fost odata un cersetor care era foarte infometat. Dupa trei zile de post, calatorind, ajunse intr-un sat. Dar din pacate acel sat era considerat cel mai ciudat si meschin din intreaga zona. Locuitorii lui aveau camarile pline cu de toate, insa farfuriile totdeauna goale si pe deasupra nu invitau niciodata pe nimeni la masa.”Trebuie sa economisim”… repetau ei necontenit. ”Nu se stie niciodata daca nu va veni vreun prieten neasteptat la noi”. Insa, ca sa spunem adevarul, avizi si avari cum erau, niciunul dintre ei nu avea prieteni.
      ”Toc, toc, toc”. Cersetorul batu la usa primei case.
      ”Cine esti, ce vrei ?”, striga o voce. ”Cu siguranta vrei ceva de pomana, nu ?” „Pleaca, nu am nimic sa-ti dau. N-am nimic de aruncat”.

     Cersetotul incerca cu incredere si la urmatoarea casa. Dar, acelasi raspuns. Si tot asa din casa in casa.

     Batu pana la urma si la casa primarului care avea fatada principala chiar spre centrul localitatii. ”As vrea doar putina apa”, spuse chipului rece care iesi de dupa usa, ”vreau sa gatesc o deliciosa supa de piatra”. Crapatura usii se largi mai mult. ”Ai spus supa de piatra ???” „Da”, spuse din nou cersetorul cu o fata inocenta, ”posed o piatra magica, si am nevoie doar de un pic de apa”. Primarul incepu sa bombane, dar se duse si aduse o galeata de apa.
     ”Ce serviabil sunteti ”, spuse cersetorul. ”N-ati vrea sa ma ajutati ? Nu ca sa ma dau mare insa toti spun ca supa mea de piatra este cea mai buna din lume. Nu ati putea sa-mi imprumutati o oala mare ?”
     „Eu n-am mai auzit vorbindu-se despre o astfel de supa”, spuse suparat primarul, dar se duse si aduse oala cea mai mare pe care o avea si o dadu cersetorului care aprinse un foc chiar in mijlocul pietii centrale, scoase din desaga lui o piatra mare, o curata bine, si o puse in apa din oala.
     Intr-o clipa vestea extraordinara a pietrei care clocotea in oala facu inconjorul satului.           

     Aproape toti locuitorii satului formara un cerc in jurul cersetorului si a oalei sale.

                                         
     ”Si o sa mananci scarbosenia aceea ?”, intreba o fetita strambandu-se !

     ”Da, sa stii ca ai dreptate. Supa de piatra este mult mai buna daca in ea o sa punem o ceapa, insa ma multumesc si cu ce am”. Imediat dupa, o mana intinse spre cersetor o micuta ceapa.

     ”Multumesc doamna”, spuse el. Puse ceapa in oala si gusta zeama. ”Mmmm, delicoasa”. Oamenii il priveau cu ochi tot mai nedumeriti.
     ”Cam imi dau seama ceea ce ganditi: supa de piatra este minunata in mod special cu ceapa, dar adaugand si niste fasole…insa eu ma multumesc oricum…” Un baietas veni in fuga cu un saculet de fasole.

                            
  

  ”Le accept cu drag, doar daca mananci impreuna cu mine”, zise cersetorul varsand fasolele in oala. Gospodinele satului priveau cu dezgust spre oala care fiebea si strambau din nas. ”Ah, da stiu la ce va ganditi”, spuse cersetorul privindu-le, „stiu doamnelor ca nu v-ar place o asa supa daca langa ceapa si fasole n-ar fi puse si niste ciuperci”. „Bine, voi pune eu ciupercile”, striga doamna Parsimonia, invatatoarea. Alerga acasa si veni cu un cosulet de ciuperci proaspete ce fura aruncate degraba printre celelalte ingrediente din oala.
     ”Oh, desigur supa pare un pic cam stearsa, parca n-ar avea culoare. Un pic de carne ar da acel aspect placut supei, pe langa ceapa si ciuperci”.

     ”Carne, carne!!”, exclama macelarul entuziast si el la ideea de a manca din acea supa interesanta. Se duse repede si aduse o buna bucata de carne care sfarsi prin a fi urmatorul ingredient al supei de piatra. Cersetorul gusta din nou.
     ”Un cartof si niste verdeturi ar fi demne de un rege. O, da, da, cartofii si verdeturile, morcovii”. La acest punct al situatiei care incita pe tot cei prezenti, gospodinele se hotarara sa dea chiar o mana de ajutor. O batranica se duse repede in gradina si smulse in pamantul roditor, cativa cartofi si morcovi.
     ”Daca ati dori sa ducem pana la capat supa aceasta, aduceti farfurii si linguri…si sa nu uitam de o fata de masa”, adauga cordial cersetorul. „Dar nu trebuie si niste sare ?”, sugera o bucatareasa in timp ce alerga acasa ca sa o aduca.

     Bogata supa clocotea in oala. Ceapa, fasole, ciuperci, carne, cartofi, morcovi, si ca sa nu mai vorbim…piatra. Mirosul se raspandea peste tot si provoca saliva in gura tuturor.       Pitarul satului fugi sa aduca cateva paini bune, altii adusera branza, cate ceva de baut si nu lipsira nici dulciurile.
     Se intinse in mijlocul pietii o fata de masa mare, toti se asezara frumos unul langa altul iar cersetorul incepu sa puna in farfurii supa miraculoasa si parfumata.

Mancara toti bucurosi.

      ”Oh, acesta a fost cel mai frumos pranz din viata noastra”, murmura primarul cand terminara. ”Piatra aceea a ta este extraordinara!”

     ”Este a voastra, a tuturor acum, v-o daruiesc!”

     ”Cum, chiar ne daruiesti piatra aceasta magica ?”, spusera locuitorii satului cu ochii in lacrimi. ”Putem atunci sa ne intalnim si sa macam impreuna si in alte ocazii aceasta supa de piatra. Si nu ne va costa nici un ban !”
     ”Ei, da”, spuse cersetorul punandu-si haina pe el, ”si aduceti-va aminte ca trebuie sa adaugati un pic de ceapa, fasole, ciuperci, carne, cartofi, morcov, si tot ce mai trebuie…sare, verdeata.”

     ”Da, nu vom uita niciodata!”

     ”Ca sa spun adevarul gol golut, am observat ca adaugand aceste ingrediente supa de piatra este mult mai gustoasa”, concluziona cersetorul inainte de porni mai departe in drumul sau.

      In realitate piatra care clocotea in oala era de fapt egoismul locuitorilor satului. 

     Marile proiecte se realizeaza impreuna cu ceilalti, deoarece impreuna este mult mai simplu sa le duci la indeplinire!

                            sursa:  ”In cammino verso l’amore”, Valentino Salvoldi.

     Si iata o alta varianta a povestii, tratata drept “admirabila legenda ce se regaseste si in scrierile lui Eliphas Levi si V. Voiculescu”:

  

     ...Niste calugari pribegi, infometati de drum, au ajuns la o casuta locuita numai de copii sarmani si au cerut gazduire.
      - Cu tot dragul, dar nu avem ce sa va oferim de mancare.
      - Copii, voi nu ati auzit de supa de piatra?
      Copiii au ramas uimiti: “cum adica o supa de piatra?”
      Si atunci un calugar a gasit o piatra de silex, a spalat-o si a spus:
     - Aceasta piatra o vom pune pe fundul oalei. Aduceti niste apa! Apoi am observat niste verdeturi in gradina de langa casa, perfect, punem si astea… Si pana la urma au ajuns sa pregateasca o excelenta supa de zarzavat si verdeturi diverse, iar copiii mancau pe nerasuflate, total uimiti, o teribila “supa de piatra”. La final calugarul a scos piatra, a spalat-o si le-a dat-o in pastrare:
     - Copii, de acum incolo de cate ori va este foame, aveti aceasta piatra care se poate folosi la nesfarsit!

     Sper ca ati inteles ideea de baza: din pacate oamenii m-ai au nevoie de ritualuri, de simboluri, de ceva palpabil, pentru ca nu cred in propriul lor mental. Au nevoie de diverse metode terapeutice, de minuni, de ritualuri magice, de descantece, etc., fara sa-si de-a seama ca toate acestea nu joaca alt rol decat rolul pietrei din “supa de piatra”!

Dor de inteligenta emotionala!

     
     Il masori din cap pana-n picioare pe noul tau sef si, dupa o ora de conversatie, decretezi, desigur, numai pentru tine: "IQ-ul sau este submedie!". Ti-a trecut vreodata prin minte sa analizezi si inteligenta emotionala (EQ)?  
     Da, ai auzit bine! 
     Experienta a demonstrat ca a fi deosebit de inteligent nu 

inseamna neaparat si a fi un bun leader,manager si, incet, incet, a prins contur acest concept!

     Inteligenta masurata prin coeficientul intelectual este mai aproape de mental si valorificata mai ales in scoala si la universitate.  
     Inteligenta emotionala(EQ) este mai aproape de sentimente, de spontaneitate, de creativitate si de relatiile interpersonale.

      Pentru a putea dezvolta aceasta inteligenta, doua etape sunt importante: simpatia si empatia. Prima etapa, simpatia, este capacitatea de a ne identifica cu experienta si emotia pe care le traieste persoana din fata nostra ca si cum am fi acea persoana: a plange, a rade, a-i simti frica. Dar niciodata nu trebuie sa uitam acest ca si cum.

      A doua etapa este empatia propriu-zisa care este capacitatea de a te detasa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt si pentru a fi astfel si mai capabili de a-l ghici, de a-l intelege si de a-l ajuta pe celalalt.
     Inteligenta emotionala este capacitatea:

- De a simti sentimentele (frica, bucurie, furie, tristete) si senzatiile sale corporale (tensiune, destindere, prospetime, caldura, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.), de a fi constient de toate aceste senzatii si sentimente;
- De a le exprima
- De a le identifica
- De a le comunica cuiva
- De a controla si a amana impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important
- De a recunoaste ce depinde de sine si ce apartine celuilalt
- De a integra nevoile sale in comportamente coerente adaptandu-le realitatii exterioare
- De a observa si de a ghici sentimentele si nevoile celorlalti (intuitie) pentru a dezvolta relatii mai armonioase bazate pe recunoastere reciproca.

      Este important sa fim in contact cu lumea exterioara aici si acum si ceea ce se petrece in interiorul nostru si, paralel, sa observam procesul intern care se dezvolta. Este important sa privilegiem contactul aici si acum cu celalalt sau grupul astfel incat sa fim cu totul prezenti in raport cu noi insine si cu ceilalti pentru a putea raspunde nevoilor noastre si pentru a crea astfel o relatie. Ne putem da astfel seama ca noi deformam realitatea celuilalt proiectand asupra lui opinii si transferand sentimente care vin din trecutul nostru si care sunt nepotrivite in prezent cu aceasta persoana.

     Aceasta trezire a constiintei este probabil cea mai importanta: a deveni constienti de procesul interior aici si acum cand sunt in relatie cu cineva sau cu mediul inconjurator. Ce observ in exterior, ce se petrece in acel moment in interiorul meu, ce imi imaginez la celalat pentru a obtine un raspuns la nevoile mele in armonie cu celalalt pentru o intalnire impartasita si eficace? Relatia este cu atat mai puternica cu cat cineva este transparent si clarvazator asupra celuilalt. Intr-o relatie creativa fiecare este capabil sa faca pasul urmator cand celalalt este pregatit!

      Astfel celalalt descopera procesul ce se deruleaza in interiorul sau si invata sa devina constient in fiecare moment de ceea ce traieste in raspuns la ceea ce se intampla in fata lui. De aceasta invatare, el va putea sa se serveasca in fiecare moment din existenta sa: senzatie, perceptie, identificarea sentimentelor in raspuns, trezirea constiintei procesului intern aici si acum, nevoi subiacente de satisfacut, adoptarea unui comportament adecvat pentru a ajunge aici, stabilirea unui contact satisfacator cu celalalt si mediul inconjurator. El va invata printre altele sa fie atent la rezistentele care vin sa impiedice derularea libera a acestui proces. Aici, nu mai este vorba de aplicarea unei invatari teoretice, ci de un antrenament pe teren.

                                                                                   Dr. Andre Moreau
Sursa: Psiholife.ro

Dor de o supa, o supa de piatra! ( I )

     Marile proiecte se realizeaza impreuna cu ceilalti, deoarece impreuna este mult mai simplu sa le duci la indeplinire!

    Cu mulţi ani în urmă, 3 soldaţi înfometaţi şi obosiţi de atâtea lupte, au ajuns într-un mic sătuc. Ţăranii de aici abia supravieţuiau de la o zi la alta ca urmare a unei recolte sărace şi a multor ani de război. S-au adunat repede în piaţa satului să-i întâmpine pe soldaţi, însă au făcut-o cu mâna goală.  
     Au început să se plângă că nu le-a mai rămas nimic şi că sunt muritori de foame.
     Soldaţii au schimbat repede între ei câteva vorbe. Apoi s-au întors către bătrânii satului. 
     Primul soldat le-a spus: “Pământul vostru sărăcit v-a lăsat fără nimic de oferit, dar vă vom împărtăşi noi din puţinul pe care îl avem: Secretul cu ajutorul căruia poţi face supă din pietre!”
     Bineînţeles că ţăranii au fost intrigaţi de spusele soldatului. Au aprins focul şi au pus cel mai mare vas cu apă la fiert. Soldaţii au aruncat în apă trei pietricele.
    “Aceasta va fi o supă foarte bună”, zise al doilea soldat, “dar un pic de sare ar face-o minunată”. În acel moment o ţărancă s-a ridicat şi a spus “Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai rămas câtăva.” S-a întors repede şi a mai adus şi un şorţ de bucătărie, un pătrunjel şi o gulie. 

     În timp ce acestea au fost puse la fiert şi altor ţărani li s-a mai împrospătat memoria. În curând în oală au fost puse orz, morcovi, carne de vacă şi smântână. Până să fie gata supa, a mai apărut şi o sticlă de vin.
Tot satul alături de cei trei soldaţi s-au pus să se ospăteze. Au mâncat, au dansat, au cântat până târziu în noapte cum nu s-a mai întâmplat de mult.
    Dimineaţa când cei trei soldaţi s-au trezit, toţi sătenii stăteau în faţa lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai bună pâine şi brânză. “Ne-aţi împărtăşit cel mai mare secret, acela de a face supă din pietre, a spus un ţăran soldaţilor, şi pentru aceasta nu vă vom uita”. 
     Auzind acestea, al treilea soldat s-a întors către mulţime şi a spus:
“Nu e nici un secret, însă un lucru rămâne mereu adevărat: doar împărţind poţi face o mare sărbătoare.”

Dor de ADRIAN PAUNESCU - Ultima poezie!

blicitate

     Adrian Păunescu a scris în 31 octombrie, de pe patul de spital, poezia "De la un cardiac, cordial", un mesaj în care îndeamnă oamenii să-şi poarte de grijă, să-şi păzească "şi inima, şi gândul", formula de final fiind "Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!".

     Fiul poetului, Andrei Păunescu, a acceptat ca poezia, care a fost dată doctorului Şerban Brădişteanu - şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului de Urgenţă Floreasca, unde Adrian Păunescu se află internat, să fie făcută publică.

     Iata integral poezia semnată Adrian Păunescu, în 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă 

                                                      «De la un cardiac, cordial»

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,

Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,

În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,

De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,

Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,

Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!".

     Doctorul Şerban Brădişteanu, şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca, a declarat, vineri dimineaţă, 5 noiembrie, la ora 8.30, că inima lui Păunescu a încetat să bată la ora 7.15.

DOR DE PAUNESCU - RAMAS BUN SI PE CURAND!

            ANALFABETILOR!

                                                                    Adrian Paunescu

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul – servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctor,anzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

1979

         Astfel  se adresa marele poet, conducatorilor acelor vremuri inca din 1979 intr-o poezie nepublicata dar care a circulat pe hartiute si fituici ca un adevarat indemn la intelepciune! 

                    DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE! 

    si dupa ce incanti ingerii din cer sunt sigur ca o sa pui o vorba buna si pentru poporul roman! Ca stiu ca l-ai iubit, l-ai slujit si i-ai inchinat cele mai frumoase versuri si ganduri pana in ultima clipa!

   Arata tuturor prietenilor!

Despre greselile ce ii fac pe oameni sa ajunga ca niste sobolani drogati!

     
    Parcul de distractii al sobolanilor  (Rat Park) a fost un studiu despre dependenta de droguri facut in anii 1970-1980 de catre psihologul canadian Bruce K. Alexander si colegii lui de la Universitatea Simon Fraser din British Columbia, Canada.

     Foarte pe scurt, despre ce a fost experimentul si care au fost concluziile:

Au fost luati cativa sobolani si pusi intr-o cusca. Acolo aveau 2 surse de apa. Una in care era un amestec de apa si morfina iar cealalta era apa curata.

Sobolanii se drogau toata ziua cu apa cu morfina si nici nu se gandeau sa bea apa curata.

Astfel, cercetatorii au ajuns la concluzia ca si oamenii, lasati liberi sa aleaga intre o viata sanatoasa sau droguri si dependente, vor alege tot timpul varianta daunatoare.

Apoi insa, a venit psihologul Bruce K. Alexander si a spus ” Stati putin! Cusca asta este mica, murdara, e foarte inghesuita  si sincer, si eu daca as fi in locul sobolanilor m-as fi drogat. Hai sa facem inca un experiment."

     Astfel, a luat nastere parcul sobolanilor pe o suprafata de 200 de ori mai mare decat cusca initiala, parc in care era imitat un mediu natural si placut pentru sobolani. In acest parc erau multe activitati pe care sobolanii le puteau face, era multa verdeata si pe pereti erau desenati copaci.

     Cu alte cuvinte, era ca diferenta intre o puscarie si o viata libera  si implinita.

     In acest al doilea experiment, desi aveau 2 surs de apa, una curata si una cu morfina, sobolanii nu s-au atins de apa cu morfina.

Mai mult, in cusca au fost bagati sobolani care deja erau dependenti de morfina si s-a constatat ca ceilalti sobolani i-au ajutat pe cei dependenti sa incepe sa bea doar apa curata si sa scape de dependenta.

     Daca vrei sa citesti amanuntit despre experiment, poti sa o faci aici :  http://en.wikipedia.org/wiki/Rat_Park

     Cand am auzit de experimentul asta am zis WOW!

     In orasele mari, oamenii traiesc inghesuiti, intr-un mediu artificial si neplacut.

     Exact ca sobolanii din primul experiment care erau toata ziua drogati.

     Ce fac multi oameni azi?

     Datorita stresului la care sunt supusi, oamenii sunt toata ziua drogati.

     Doar ca drogul difera!

Unii mananca ca spartii, altii fumeaza si beau, altii se drogeaza, altii joaca la jocuri de noroc.

Altii se masturbeaza sau fac sex in timp ce beau si se drogheaza si schimba partenerele doar ca sa uite de viata reala.

     Practic, foarte multi oameni nu mai pot sa aiba trairi sufletesti frumoase, naturale si care sa ii implineasca si atunci folosesc aceste ” medicamente” pentru uitare!

     Mai mult, s-a aratat ca doar animalele foarte stresate incearca sa caute refugiu in substante artificiale medicamentoase si ma gandesc la toti oamenii care sufera din cauze psihologice si merg la doctor ca sa le dea o pastila.

     Tu stii ca o pastila pentru depresie sau stres, nu doar ca iti alunga partial stresul sau depresia dar iti DISTRUGE CAPACITATEA DE A AVEA ORICE FEL DE TRAIRI OMENESTI!

     Pentru ca medicamentul nu actioneaza doar asupra starii de suparare pe care o ai, sau asupra stresului ci merge direct la sursa tuturor trairilor omenesti si inchide robinetul astfel incat devii o leguma!

     Randurile de mai sus ma fac doar sa imi dau seama cat de important este ca eu si tu sa luptam din toate puterile noastre pentru ca sa avem noi o viata libera si implinita si apoi sa ii invatam si pe altii sa aiba o astfel de viata!

     Poate acum intelegi de ce insist ca e important sa iti gasesti vocatia, sa iti incepi o afacere pe cont propriu, sa ai incredere in tine, sa inveti sa fii o persoana atragatoare pentru sexul opus, sa inveti sa socializezi cu alte fiinte umane, sa ai o viata sanatoasa din punct de vedere fizic, psihic si spiritual!

     Pentru ca nu vreau sa fii sobolanul care se drogheaza ca sa uite ce viata urata are!

     Vreau sa fii omul liber si complet care meriti sa fii! Sa fii o personalitate alfa.

Asadar, sa recapitulam, care sunt armele noastre in lupta cu stresul si dependentele:

• Incearca sa petreci cat mai mult timp in natura, departe de puscaria care se numeste oras!
• Incearca sa faci sport si sa mananci sanatos!
• Descopera-ti vocatia astfel incat nicio zi din viata ta sa nu mai fie rutiniera si plictisitoare!
• Socializeaza si comunica  dar cu fiinte umane reale, nu pe facebook!
• Dobandeste-ti libertatea financiara facandu-ti afacerea ta pentru ca doar asa vei deveni un om liber!
• Invata seductie si despre relatii de cuplu! Invata sa atragi si sa pastrezi un partener pe masura ta in viata!
• Invata sa gandesti pozitiv si optimist iar primul pas e sa nu te mai uiti la televizor!                                                                                                                                                                              articol scris de Pera Novacovici,  psiholog, scriitor,blogger...

O poveste...cu talc despre omul conducta!

Va spune-am ca redescopar pe zi ce trece magia povestilor?
 Iata inca o poveste cu talc...

Dor de atitudine! POZITIVA

"Atitudinea noastra fata de altii, determina atitudinea lor fata de noi"  

                                                                                                                                     Earl Nightingale

    Atitudinea pe care tu o ai fata de tine insuti, fata de ceilalti si fata de viata, este tot ceea ce conteaza! 

     Cred ca in ultimul timp ador povestile! Si cum cred  ca lege atractiei functioneaza, aflu pe zi ce trece cate o noua poveste plina de talc pe care cred ca ar trebui sa o afle cat mai multa lume. Iata ultima povestire auzita si  care pe mine m-a impresionat foarte tare. 

     Este vorba de povestea a  doi prieteni, Mike si Jerry!

     Mike povesteste despre atitudinea, pe care prietenul sau Jerry, o are fata de viata :

     Jerry era genul de om care place tuturor. El era tot timpul vesel si intotdeauna spunea doar lucruri pozitive. Cand cineva il intreba "Ce mai faci?", Jerry raspundea "Cum nu se poate mai bine !"

Scurta povestire!

     Intr-o zi, un om a ajuns in Rai, asa cum se intampla adesea. La sosire, a fost intampinat de un grup de ingeri si i-au fost prezentate toate minunatiile Raiului. In cursul plimbarii, omul a observat ca exista o camera pe langa care ingerii pluteau iute de fiecare data cand ajungeau la ea.

 

     - Ce este in camera aceasta? a intrebat omul.

      Ingerii s-au uitat unul la altul ca si cum s-ar fi temut de intrebare. In cele din urma, unul dintre ei a facut un pas inainte si a spus cu blandete:

    - Nu avem voie sa te impiedicam sa intri, dar, te rog, crede-ne, nu vrei sa intri acolo.

     Omul incepu sa se gandeasca la ce s-ar fi putut gasi in acea camera. 

     Ce ar fi putut fi atat de oribil, incat ingerii ar fi vrut sa ascunda? 

     Omul stia ca, probabil, ar fi trebuit sa ii asculte pe ingeri, dar ii era greu sa reziste tentatiei.

    "Pana la urma", se gandi acesta, "sunt doar un om"!

    Mergand incet spre incapere, omul se simti cuprins de spaima si se intreba ce grozavii ar fi putut sa iasa la iveala. 

     Dar, de fapt, camera era plina cu cele mai frumoase lucruri din cate ti-ai fi putut imagina: o casa minunata, lucruri dragute, intelepciune, o familie fericita, prieteni iubitori si bogatii nemasurate.

     Cu ochii mariti de uimire, omul se intoarse catre ingeri:

   - Dar de ce nu ati vrut sa intru?  Camera este plina cu cele mai frumoase lucruri din cate am vazut vreodata!

     Ingerii schimbara priviri intristate intre ei, apoi se uitara iar la om.

    - Acestea sunt toate lucrurile pe care ar fi trebuit sa le ai pe pamant, dar nu ai crezut niciodata ca le-ai putea avea!

      Aceasta povestire ar trebui sa ne puna SERIOS pe ganduri!

     Ar trebui sa incepi sa ne punem cateva intrebari: 

     Ce vrem cu adevarat de la viata? Ce vrem sa facem? Ce vrem sa fim? Ce vrem sa avem?

     Care este scopul nostru in viata?

     Tu poti raspunde sincer la aceste intrebari?

     Pana sa aflu parerea ta, iata 3 idei pe care mi le-am format eu :

     Omul obisnuit habar nu are CE VREA de la viata si nu are nici un fel de VIZIUNE pentru viitor; omul bogat STIE EXACT CE VREA de la viata si are o VIZIUNE a viitorului foarte clara!

     Omul obisnuit este un sclav al banilor ( isi vinde timpul pe bani ); omul bogat este un stapan al banilor (pune banii sa lucreze pentru el!);

     Omul obisnuit investeste in pasive (si se ingroapa tot mai mult in datorii); omul bogat investeste in active(care lucreaza pentru el!), acestea il fac si mai bogat (iar cu banii de pe active isi poate cumpara pasive - masini de lux, haine scumpe, case frumoase, comfort si bunastare!)

   
      Crede in tine si in fortele tale proprii deodata vei fi uimit de ele!