Era considerat lasciv si nepermis de indraznet, de aceea biserica a incercat sa il interzica. Nu, nu este vorba despre vreun delict asa cum s-ar crede la prima vedere, ci este vorba despre un simplu dans. Mai exact, despre vals. In secolul al XVIII-lea cand acesta si-a castigat prestigiul, nu era cu nimic diferit fata de variantele de vals pe care le cunostem noi, astazi. Dar de ce a fost foarte aproape de a fi interzis si cum a rezistat intrigilor celor cu fire mai conservatoare?
Haideti sa facem impreuna un exercitiu si sa ne imaginam ca suntem in jurul anului 1750. Ce vezi?
Saloane somptuoase luminate de candelabre, barbati cu palarie si monoclu, femei imbracate in rochii luxoase, aranjate pe crinoline. Ce fac ei? Danseaza. Cum danseaza? In cerc, pe randuri, se invartesc dintr-un colt al incaperii in altul, barbatii stau strans lipiti de femei. Ei, nu chiar, aici ai avut o mica scapare.
Deocamdata se danseaza numai in grup, iar notiunea de dans in doi parteneri nici nu exista deoarece, deocamdata, nu a fost inventat valsul.
Valsul este un dans născut în suburbiile Vienei, precum si în regiunea alpină a Austriei si Germaniei. Încă din secolul al XVII-lea, valsurile s-au dansat în sălile de bal ale curții habsburgice. Weller-ul un precursor al acestuia era dansat de ţărani din Austria şi Bavaria chiar înainte de această dată. Până la sfârşitul secolului al
