Asta a insemnat diferite incercari, unele mai reusite, alte mai putin…..toate au fost experiente de viata si inca mai experimentez. Regretul despre care vorbeam la inceput este ca expresia „autoeducatie” a fost total necunoscuta pentru mine in tot acest timp in care imi cautam calea.
Ironia era ca doream sa fiu altcineva, fara sa stiu cine eram deja, poate ca mi-ar fi placut, cine stie!
Dezvoltarea personala a aparut in viata mea mult mai tarziu, sub forma unei afaceri MLM. Oare unde as fi ajuns astazi daca ma ocupam de dezvoltarea mea personala inca de acum 15 ani? Oare unde as fi ajuns astazi daca incepeam sa citesc cartile pe care le citesc acum, cu 15 ani in urma? Oare unde as fi ajuns astazi daca cunosteam oamenii pe care ii cunosc si de la care invat enorm, inca de acum 15 ani?
…….cine stie, nu am cum sa mai aflu vreo data. Insa nici acum nu este tarziu, am doar 43 de ani. Teoretic cel putin, ma mai asteapta inca pe atat. Inca 40 de ani de acum inainte mi se par suficienti. Dar stai putin….daca calculez, inseamna doar 480 de luni, asta nu mai pare chiar atat de mult. Iar daca continui cu calculele si constat ca aceste 480 de luni inseamna DOAR aproximativ 14.400 de zile, ma ingrozesc de-a dreptul.
La cat de repede fug zilele pe langa noi, aceasta suma pare doar o bataie de aripi a unui fluture.
Ce inseamna de fapt dezvoltare personala? Unii pot cadea in capcana asociind-o cu cea profesionala! Vis-a-vis de acest aspect eu fac urmatoarea deosebire, cand te dezvolti personal o faci strict pentru tine, iar atunci cand te dezvolti profesional o faci doar pentru angajatorii tai!
Am observat ca viata te invata oricum anumite lectii, insa o face la modul neplacut si de regula prin suferinta. Multe lectii ne dor cand au loc, insa trebuie tratate ca atare si mers mai departe. Durerea este inevitabila de cele mai multe ori, insa nefericirea este doar o optiune.
Cand cazi in prapastie si iesi prin forte proprii, devii mai intelept! Cand cazi in prapastie, dar te scot altii de acolo, cu siguranta vei cadea din nou deoarece astfel nu ai invatat nimic!
Cu ce incepe AUTOEDUCATIA? Eu cred ca un inceput bun ar fi sa te cunosti pe tine! Trebuie sa iti cauti busola ta personala care indica Nordul tau.
Tragedia multor tineri este ca se ghideaza in viata dupa busola altcuiva, care li se pare mai stralucitoare probabil. Dupa ce te vei cunoaste cu adevarat, nu vei mai face aceasta greseala. Trebuie sa stii ca daca toata lumea din jurul tau face un anumit lucru, nu inseamna ca acel lucru este bun si pentru tine.
Nu uita ca esti UNIC!.
Diferit inseamna deosebit, nu neaparat gresit!
Vei fi intotdeauna jalnic incercand in viata sa interpretezi rolul altcuiva, cand ai putea fi genial in propria piele. Am citit intr-o carte, cum ca viata ta este darul Universului catre tine, iar ceea ce vei face tu cu ea, este darul tau catre Univers. Esti cuprins de mandrie si recunostinta cand iti prezinti acest dar?
Apoi daca ai aflat cine esti, iti poti stabili cu usurinta un drum in viata.
Spun aceasta deoarece, cine esti trebuie sa dicteze ceea ce faci si nu invers! Sunt oarecum trist cand fac cunostinta cu cineva si inaintea numelui isi spune si functia de la serviciu. Unii isi pun asta si pe usa de la intrare in apartament. Oamenii acestia sunt ceea ce fac!
Eu cred ca nu este chiar corect acest mod de a vedea lucrurile. Atunci cand iti construiesti viata pe valori sau lucruri care nu depind in totalitate de tine, risti emotional foarte mult. Astazi esti inginer si iti centrezi viata in jurul acestui lucru, dar daca maine nu mai esti in aceasta functie?
Eu stiu ca mi se poate lua orice in afara de EU SUNT. Dar daca dupa eu sunt, spun si avocat, asta mi se poate lua destul de usor. (nu sunt avocat
)Autoeducatia te face sa cauti sursa implinirilor cat si a neimplinirilor, chiar in tine!
Atunci cand ii acuzi pe altii pentru esecurile tale, este semnul unei nevoi de educatie. Atunci cand incepi sa te acuzi pe tine pentru acele neimpliniri, este semn ca educatia a inceput. Cand ajungi sa nu mai acuzi pe nimeni, este semn ca ti-ai desavarsit educatia.
Cu totii am auzit de succesul obtinut prin forte proprii, dar aproape niciodata de esecul obtinut prin aceleasi metode. Trebuie sa iti asumi si esecurile, sa inveti din ele si sa mergi mai departe. Nu trebuie uitat ca succesul este cel mai prost profesor!
Dezvoltarea personala te invata ca viata este asemeni unui joc de carti, unde fiecare primeste la nastere o mana de carti si tot ce are de facut este sa isi joace cat mai bine acele carti, incat sa fie castigator!
Atentie insa, castigator in lupta cu tine, nu cu ceilalti!
Viata nu trebuie confundata cu un alt fel de joc unde daca unul castiga, asta inseamna ca celalalt trebuie sa piarda! Pe termen lung vom pierde cu totii daca procedam astfel. Daca in relatiile cu oamenii apropiati de tine, folosesti strategii, pe termen lung vei pierde cu siguranta. Nu puteti castiga decat impreuna. Altfel este doar o iluzie. Daca vei ajunge totusi pe muntele succesului insa constati ca ai ramas singur, cu siguranta te vei arunca de acolo!
Deoarece suntem atat de diferiti, nu va pot da formula succesului, insa am aflat care este formula esecului: incercati sa-i multumiti pe toti!
Daca totusi insisti sa afli formula respectiva, ii cedez onoarea de a o spune unui titan al dezvoltarii personale din toate timpurile: Ralph Waldo Emerson
„Sa razi mult si des, sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiiilor, sa obtii aprecierea criticilor corecti si sa induri tradarea prietenilor ipocriti, sa apreciezi ce este frumos si mai bun in fiecare, sa lasi in urma ta o lume un pic mai buna, fie printr-un copil, fie printr-o bucata de gradina sau printr-o conditie sociala imbunatatita, sa stii ca macar un suflet a respirat mai usor pentru ca ai trait tu. ASTA INSEAMNA CA AI REUSIT!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu