Inchipuieste-ti un meci de fotbal la care am inlaturat portile, oare cine ar mai juca? Sau pentru cat timp? Tot astfel si cu viata ta, daca nu urmaresti o miza, sau mai multe, treptat va deveni o rutina apasatoare si amara.
Fa un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti ca ai saizeci de ani si te uiti in urma la viata care s-a scurs. Cum o vezi? Te uiti cu mandrie si spui: Uoau, ce viata am avut!!!…???…..sau iti pleci privirea in pamant? Via?a va trece oricum, indiferent cum o vei trai.
In alta ordine de idei, eu nu incurajez cariera in detrimentul familiei. Se spune ca pe patul de moarte nimeni nu a regretat ca nu a petrecut mai mult timp la serviciu, ci ca nu a petrecut mai mult timp alaturi de cei dragi. Tu, ce vei regreta?
Viata pe care ti-o pregateste societatea de astazi, nu este viata, ci este doar existenta. Daca te lasi incadrat in tiparele majoritatii, nu vei fi decat un „cadavru” umblator, care asteapta si moartea fizica. Fiecare zi din viata ta ar trebui sa fie o adevarata sarbatoare, caci este un dar nepretuit. In schimb societatea ti-a transformat viata intr-o insiruire de sarcini, corvezi, probleme de rezolvat, indatoriri,”drepturi”, obligatii, iar ca supapa de eliberare a presiunii acumulate ti-a mai lasat cateva zile de sarbatoare pe an.
In acele zile, trebuie sa te relaxezi, si sa te bucuri de viata, asa la comanda, cat si in ziua respectiva, deoarece atunci, cineva a hotarat sa fie sarbatoare. Nu ti se pare cam artificial? De ce sa ma simt bine si sa ma bucur ca traiesc doar in 15…18….si 25 ale anumitor luni? In rest ce-mi ramane? Majoritatea oamenilor nu sesizeaza acest aspect si ajung sa faca sant adanc intre locul in care dorm si locul in care muncesc…..un sant atat de adanc incat dupa o vreme orice incercare de iesire din el devine sortita esecului. Nu fa si tu asta.
Ce ar fi de facut? Nu uita titlul acestui articol, porneste cu finalul in minte. Adauga o miza sau mai multe, vietii tale. Daca totusi trebuie sa te angajezi si sa muncesti pentru realizarea viselor altor persoane, ok, fa-o, dar fa-o planificat. Cu alte cuvinte stabileste-ti un termen sau un obiectiv de realizat prin acel serviciu, apoi da tot ce ai mai bun la locul tau de munca, astfel incat sa iti realizezi cat mai repede ceea ce ti-ai propus, apoi paraseste acel serviciu si incepe sa traiesti. Spun asta deoarece majoritatea oamenilor nu se angajeaza undeva, avand si un scop in minte. Ei se gandesc doar la cum sa-si plateasca facturile in luna urmatoare. Apoi va urma o alta luna…apoi o alta luna…si pe furis intreaga viata. Ce trist!
Tu nu trebuie sa uiti cine esti cu adevarat, asta presupunand ca stii deja. Esti o fiinta vie care isi cauta implinirea pe acest pamant. Problemele apar in momentul in care ne indragostim si credem intr-o imagine pe care ne-am creeat-o vis-a vis de persoana noastra, imagine care de cele mai multe ori nu are nici o legatura cu originalul. In aceasta imagine tu te inchipui ca iti sta bine, sau chiar iti doresti, sa fi inginer, politician, om de afaceri, fotbalist…insa dupa un anumit numar de ani incepi sa te intrebi, de ce nu esti fericit in sufletul tau.
Raspunsul ti-l dau chiar eu, acum, esti nefericit deoarece implinirea nu a fost una dintre mizele vietii tale. Umbra de care te indragostesti si in care crezi, inchipuindu-ti ca esti chiar tu, nu poate cunoaste nici un fel de implinire. Implinirea ta ca om, nu are nici o legatura cu mersul la un serviciu anost o viata intreaga, la a da ordine sau chiar striga la subalterni, deoarece si la tine striga altii, la a scrie rapoarte la serviciu, la a aseza salam si cascaval pe rafturile unui supermaket, la a stresa oamenii incercand sa le vinzi o asigurare sau un sapun, …..etc.
Sa nu ma intelegeti gresit, toate aceste meserii sunt nobile asemeni celor care le-au inventat, insa ele devin o tragedie cand sunt transformate in principalul obiectiv al vietii unui om. Tu nu trebuie sa uiti niciodata care este scopul sau misiunea ta aici, iar restul, indiferent ca sunt slujbe, afaceri, scoli…sa fie doar etape bine stabilite in calea ta catre implinire.
Articol scris de , Mihai Petre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu