E bine sa fii mândru, sau transmite aroganță???

Mândria - basorelief, Catedrala Notre Damedin Chartres

- E bine sa fii mândru sau te faci să pari arogant?  - este o intrebare pe care mi-a pus-o zilele acestea copilul meu, si care mi-a adus aminte de cartea lui Jane Austen, Mandrie si Prejudecată, una dintre lecturile mele preferate.

Dar nu despre carte, ci de  la raspunsul pe care am căutat să-l dau copilului meu am ales să scriu și acest articol. Poate o să îți fie și ție de folos! Pentru ca desi pare o intrebare simplă, documentându-mă, mi-am dat seama ca nu este chiar așa ...

Este adevarat, mândria (in latina superbia) este considerată de religia crestina un păcat capital, fiind exemplificat în Biblie și discutat de Toma de Aquino in De Veritate. Despre Adevar. Astfel, Scriptura ne spune ca, 

"Mandria este un păcat (unul din cele 7 pacate capitale) care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Ea îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea diavolilor, foşti îngeri azvârliţi din cer de Dumnezeu din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte păcate)."

Pe de alta parte, in filozofia antica, Aristotel identifica mândria (megalopsychia, tradusă adesea drept mândrie corectă, măreție sufletească) drept coroana tuturor virtuților, distingând-o de vanitate, cumpătare și umilință astfel: 

"Despre om se zice că e mândru când crede despre sine că e capabil de fapte mărețe, fiind demn de ele; căci cine crede asta în afara capacităților sale este un prost, dar niciun om virtuos nu este nebun sau prost. Omul mândru este, prin urmare, omul pe care l-am descris. Căci cine este capabil de puțin și crede despre sine că e capabil de puțin este cumpătat, dar nu este mândru; căci mândria implică măreție, la fel cum frumusețea implică un trup bine proporționat, iar oamenii mici pot fi aspectuoși și bine proporționați, dar nu pot fi frumoși."

Pentru mine, mândria, iubirea, eficienţa şi dorinţa de a atinge perfecţiunea, au fost termeni care mi-au conferit mereu determinare şi pe care îi ador. Personal, fără a avea pretenţia de a mă ridica la nivelul marilor inţelepţi citaţi mai sus, consider că la fel cum tot ce există pe această lume are un caracter dual, şi mândria, poate fi pozitivă sau negativă. Si cred că mândria negativă este definită foarte bine ca unul dintre cele 7 păcate capitale.

Mândria pozitivă, însă, este un element foarte important pentru a-ţi crea o viaţă minunată. este un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii care creează o senzație de mulțumire, de satisfacție, de plăcere și de bucurie. Un sentiment de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie. În sensul negativ o mândrie exagerată când individul are o atitudine de superioritate nejustificată față de alții, ea mai este numită măreție, îngâmfare, înfumurare, semeție, fală, fudulie, orgoliu, trufie. 

Mahatma Gandhi spunea candva ca ...

"Indiferent de cât de mărunt este lucrul pe care îl ai de făcut, fă-l cât poţi de bine TU, acordă-i tot atâta grijă şi atenţie cât ai acorda lucrului pe care îl consideri extrem de important, fiindcă după aceste lucruri mărunte vei fi judecat''

Şi iată cum decurg lucrurile; atunci când îţi doreşti perfecţiunea în toate lucrurile pe care le faci, de la rolul tău de boss la firmă şi până la rolul de părinte in familie, incepi să simţi mai multă mândrie pozitivă pentru felul cum reuşeşti să îţi organizezi viaţa. La randul ei, această mândrie îţi măreşte încrederea şi respectul faţă de tine insuţi, iar ele, la rândul lor, vor elibera o mai mare energie şi pasiune. Acea poftă de viaţă care te face să te simţi în stare că eşti în stare să muţi munţii din loc. Iar aici intervin alte abilităţi, care exersate pot deveni virtuţi: rabdarea şi cumpătarea. 

Am observat că oamenii pot fi şi mândri dar şi cumpătaţi. Şi asta îi face să se simtă biine in raport cu ei înşişi. Iar oamenii care se simt bine cu ei inşişi fac lucruri minunate şi creează opere măreţe, iar asta îi face să-şi ridice şi mai mult standardele de excelenţă. Şi in acelaşi timp şi multora dintre noi ... 

Există o spirală ascendentă care duce oamenii către locuri in care bucuria, semnificaţia şi pacea interioară se amplifică mereu. Si ca să trag o concluzie, il voi cita tot pe Aristotel, care spunea că:

"Prin urmare, mândria pare să fie un fel de coroană a virtuților; căci le face mai puternice și nu poate avea loc fără ele. Prin urmare este greu să fii cu adevărat mândru; căci acest lucru este imposibil fără noblețe și fără bunătate a caracterului."