"Nu vei fi niciodata fericit daca incerci sa aflii in ce consta fericirea. Nu vei trai niciodata cu adevarat, daca vei continua sa cauti rostul vietii." - Albert Camus
Zilele trecute am facut un drum de afaceri alegand calatoria cu trenul. Pot spune ca in ultima vreme am redescoperit placerea de a merge cu trenul. Ma simt mult mai relaxat decat atunci cand nu sunt la volan, in plus, am timp sa-mi pun gandurile in ordine, si chiar sa lucrez linistit! (sa stii insa ca nu am nici o intelegere cu cei de la C.F.R. :) ) Pentru calatoria de care va vorbeam pornisem dotat atat cu o carte, un mp3 cu 2 audiobook-uri noi, plus o lista de telefoane ce trebuia sa le dau. Deci eram pregatit bine!
Toate bune si frumoase, imi intrasem in rutina avand castile in urechi, ma apucasem sa studiez niste materiale, cand, aruncand la un moment dat ochii pe geam, constat ca trenul e oprit intr-o gara. Iar in gara saracacioasa, zaresc un baietel ce imi facea frenetic cu mana. Am zambit, si i-am facut la randul meu cu mana.
Pe moment, i-am sesizat surprinderea, dar apoi, am citit pe chipul lui o fericire extrema pentru faptul ca i-am raspuns, fluturand din mana la randu-mi. Acest lucru, mi-a reamintit de o observatie mai veche pe care tot incerc sa o prezint, unui prieten drag, si anume, de modul in care ca si copii avem nevoie de atat de putine lucruri pentru a deveni fericiti. Poate, cu aceasta ocazie, citeste si el aceste randuri!