A zecea porunca

Interesant, daca primele noua sunt simpe si scurte desemnand actiunile nefaste pe care trebuie sa le eviti: sa nu ucizi, sa nu furi...etc, cea care inchide decalogul interzice o dorinta in locul unei actiuni: "Sa nu doresti casa aproapelui tau. Sa nu ravnesti femeia aproapelui tau, nici ogorul, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nimic din ceea ce este a aproapelui tau!". Obeservam cu un banal simt al istoriei, ca Raul se insinueaza in Creatie putand penetra dorintele omului. Eva a dorit sa cunoasca efectele marului, omul isi doreste puterea. Majoritatea razboaielor au fost generate de dorinte teritoriale, ideologice, doctrinare. Dar daca a zecea porunca aVechiului Testament interzice expansionarea dorintei in exterior fata de bunuri si valori trecatoare: si casa si boul si sotia si slujnica se naruie sub conjuratia Timpului, iata ca Hristos in Evanghelii opune omului dorintei materialiste, omul dorintei spirituale! Dorind binele colectiv si mantuirea umanitatii, Fiul ne invata sa-i purtam hainele de Lumina: "Cati in Hristos s-au botezat, in Hristos s-au si imbracat". Dorinta este motorul cel mai puternic care anima fiintele, insa are un caracter dual, ca de altminteri tot ce se afla intre etern si efemer, intre viata si moarte. Dorintelor desarte de averi si putere, i se gaseste in Noul Testament alternativa ravnei pentru cunoastere si adevar: "Cautati Adevarul si el va va face liberi!". In Vechiul Testament, ultima porunca este si cea mai dura, fiind greu de respectat din cauza mimetismului. Apropele este modelul de evolutie al multora dintre oameni. Cati nu si-au facut case ca "a vecinului", nu si-au cumparat masina "mai tare ca a lui X". Tot ravnind la bunuri si valori din exteriorul nostru, ne irosim viata neacordandu-ne timp de reflectie in cautarea propriului sens! De aceea dorinta de cunoastere propovaduita de Intelepciunea Lumii ne poate lecui de dorinta de acumulare materiala, trecatoare si de cele mai multe ori obositoare!