Dor De ... Vedere, Ca Un Proces Invatat!

Miracolul Vederii! Sau Cum Poti Afla Daca Suferi De Miopie Sau Prezbitism Mental?

 

Zilele trecute m-am intalnit cu o familie, vecini de bloc care stiam ca au un copil orb din nastere (cataracta bilaterala congenitala)dar in ultimul an nu il mai intalnise-m. Miracolul pe care l-au trait avand-ul ca erou principal pe Andrei-baiatul orb, si care mi l-au povestit in cateva cuvinte m-au emotionat pana la lacrimi, dar m-au si pus pe ganduri, cand, la un moment dat am auzit urmatoarea afirmatie: "Nici unul dintre noi nu poate intelege, miracolul vederii, decat daca a fost lipsit de el." 

Am sa va relatez pe scurt aceasta poveste, pentru a intelege la ce am facut referire cand am folosit cuvantul miracol dupa care, am sa va spun ce inseamna un control al vederii mentale si de ce miopia si prezbitismul sunt doua distorsiuni majore ale vederii mentale care insa, se pot vindeca si ele. Prin exercitiu!
Pe la 5-6 ani, mama acestui copilul s-a trezit pusa in situatia de a raspunde unei intrebari venita de la fiul sau, deosebit de dificila pentru o mama: "Mama, de ce copiii imi spun mereu, ai grija ca tu nu vezi? Ce inseamna ca nu vad?"
Oftand, mama si-a dat seama ca sosise momentul adevarului. Momentul cand trebuia sa-i spuna fiului: "Esti orb!". Numai ca framantandu-si mainile (doar un parinte poate sti ce-nseamna sa fii pus in fata unei asemenea intrebari, la care sa nu stii cum sa dai raspunsul!) i-a venit o idee, si a raspuns, dupa ce a luat
grijuliu mainile micutului, intr-ale ei, incepand sa-i numere degetele:

"Unu, doi, trei, patru, cinci. Sa zicem ca aceste degete corespund celor 5 simturi." Cuprinzand pe cate unul in parte, intre degetul ei mare si aratator, a continuat: "Degetelul asta este pentru auz; asta e pentru atingere; asta pentru miros; asta pentru gust - si dupa o scurta ezitare, asta e pentru vaz ... Si fiecare dintre cele 5 simturi, asemeni fiecaruia dintre cele 5 degete, trimite mesaje catre creierul tau."

Apoi i-a indoit degetul mic, pe care l-a numit "vaz", si i l-a legat in asa fel, incat sa stea lipit de palma si ia explicat, ca spre deosebire de ceilalti copii, Andrei este altfel, deoarece poate folosi doar cele 4 simturi, dar asta nu inseamna ca nu se poate folosi de ele, pentru a-l suplini pe cel lipsa.

A urmat, cum era si normal, inscrierea la o scoala pentru deficienti de vedere in Targu Frumos, iar mai tarziu, (adica in urma cu vre-un an in urma), tatal sau afland ca stiinta dezvoltase un remediu pentru cataractele congenitale (e adevarat nesigur, inca!) a vorbit cu Andrei si, impreuna, au decis sa-si asume riscul. Pe durata urmatoarelor luni Andrei a facut fata la patru operatii grele, cate doua pentru fiecare ochi.
Dupa zile si saptamani de stat cu bandajele la ochi, a venit si ziua inlaturarii acestora, iar dupa 18 ani, Andrei a putut sa vada! 
Cel mai interesant si emotionant lucru este ca, in primele momente cand primele forme au inceput sa prinda contur esau de fata doctorul, doua asistente si, bineinteles parintii care state-au cu sufletul la gura. Iar pe mama sa a recunoscut-o, retineti...dupa voce, in momentul cand aceasta a rostit cu glasul gatuit de emotii doar un cuvant : "Andrei!"

***

Ascultand aceasta fascinanta poveste am realizat un lucru de care, pana atunci, nu imi daduse-m seama, si anume ca ... invatam sa apreciem simtul vazului inca de la prima experienta.!!!

"Ceea ce vedem, e intotdeauna o interpretare a mintii. Trebuie sa ne antrenam mintea sa interpreteze ceea ce vedem"
Facand un Search, am aflat ca aceasta observatie este sustinuta si de stiinta. Intr-o lucrare intitulata "You're not as Smart as You Could be", David G Wittels il citeaza pe dr. Samuel Renshaw un reputat psiholog american care, intr-o descriere facuta procesului vederii afirma ca: "Mare parte din procesul vederii nu e realizat DELOC de catre ochi. Ochii actioneaza  ca niste maini intinse <spre exterior>, care apuca lipsite de semnificatie, pentru a le aduce la creier. Apoi creierul transfera aceste memoriei.. Noi nu vedem, de fapt, nimicpana cand creierul nu face o interpretare in termeni de actiune comparativa."

Unii dintre noi trec prin viata <vazand> doar o mica  parte din puterea si splendoarea din jur. Noi nu filtram in mod adecvat infoirmatiile furnizate de ochi prin procesele mentale ale creierului. Ca urmare, ne uitam adesea la lucruri fara sa le vedem deloc cu adevarat. Avem impresii fizice fara sa intelegem ce sens au pentru noi. Cu alte cuvinte, nu ne folosim mentalitatea pozituiva in legatura cu impresiile trimise creierului....

(sfarsitul primei parti)