Care A Fost Reactia Unui Profesor La Primirea Unui Cadou Neasteptat Din Partea Unui Copil Neiubit?
Suntem cu totii constienti, cred, de necesitatea si calitatea relatiilor inter-umane de la nastere si pana la trecerea in lumea de dincolo. Aceste relatii implica in primul rand parintii, educatorii, dascalii, colegii si prietenii urmand apoi familia, nepoti, vecini, etc. Fiind oameni, riscam in marea majoritate a cazurilor (desi uneori nu o dorim) sa lasam subiectivismul sa transpara si sa ne tradeze. Si uneori facem etichetari fara nici un fundament, lasandu-ne , cum se spune, dominati desentimente.
"Vorbeste cand esti manios si vei face cea mai tare cuvantare pe care o vei regreta vreodata!" afirma Ambrose Gwinnett Bierce in lucrarea satirica Dictionarul Diavolului, o excelenta lectura nostima si amuzanta, si mare dreptate avea!
Un lucru similar s-a petrecut si cu personajul unei povesti pe care o voi relata mai jos, si care este binevenita a fi citita acum, in preajma Sarbatorii Nasterii Domnului.
In urma cu peste 40 de ani, aparea in revista Home Life un articol semnat Elizabeth Silance Ballard intitulat The Teacher (Profesorul). Articolul, aparut in martie 1974, a fost unul dintre cele mai citite si solicitate articole din istoria de 50 de ani ai Home Life astfe ca, dupa 20 de ani la aparitie, apare o a doua versiune intitulata Three Letters from Teddy(Trei scrisori de la Teddy) chiar in perioada ... Craciunului! Ambele variante, in limba engleza , le puteti citi aici. Insa, partea mai frumoasa este ca, am aflat ca povestea scrisorilor lui Teddy a fost inclusa ulterior(in august, 2.000) de catre Elizabeth Silance Ballard intr-un volum, (singurul de altfel) intitulat Letters from Teddy and Other Stories.
Povestile sunt ... atemporale fiind scrise intr-un stil foarte placut senzibilizandu-te, pana la lacrimi. Pentru cei care au experimentat durerea unele povesti par decupate din realitate. Una dintre povestirile cele mai emotionante este intitulata "The Christmas Nandina", si descrie efortul unei femei care stie ca va muri, in a pregati un Craciun cu totul special celor 3 baieti minori. Alte povestiri care mi-au placut sunt "Big Rocks Cafe", care prezinta o alta latura a persoanelor fara de adapost, "The Mirror" ce prezinta a alta fateta a procesului de imbatrinire...
Acum, sunt sigur ca dupa ce vei afla si tu povestea lui Teddy Stallard si a profesoarei sale, doamna Thompson, vei avea curiozitatea de a te bucura si de celelalte povesti care te vor face sa-i privesti pe cei din jur intr-un mod cu totul diferit!
Va invit sa ascultati Povestea celor trei scrisori de la Teddy in lectura lui Wyne Dyer, in limba engleza, iar mai jos va puteti bucura de traducerea povestirii originale publicata in cartea aparuta la editura Eslyn Publishing, in anul 2.000.
Three Letters from Teddy - ELIZABETH SILANCE BALLARD
"Nu l-am cunoscut niciodata pe Teddy Stallard pana acum 15 ani in urma cand, mi-a devenit elev in clasa a 5-a. Eram la inceput de cariera, profesand de doar doi ani. Din prima zi de cand a pasit in clasa mi-a fost antipatic. Profesorii (toata lumea stie acest lucru) nu ar trebui sa aiba "favoriti" intr-o clasa, si mai ales sa-si arate antipatia fata de vre-un copil, oricare ar fi
acesta. Cu toate acestea,in fiecare an exista unul sau doi copii de care, se pare ca nu te poti atasa, caci si profesorii sunt oameni , si este in natura umana sa isi doreasca sa aiba de-a face cu oameni frumosi, inteligenti, indiferent dacă acestea sunt de 10 ani sau de 25.
acesta. Cu toate acestea,in fiecare an exista unul sau doi copii de care, se pare ca nu te poti atasa, caci si profesorii sunt oameni , si este in natura umana sa isi doreasca sa aiba de-a face cu oameni frumosi, inteligenti, indiferent dacă acestea sunt de 10 ani sau de 25.
Si uneori, nu prea des din pacate, exista cate unul sau doi elevi cu care profesorul pare sa nu reuseasca deloc sa relationeze.
Pana sa intre Teddy in viata mea, ma credeam suficient de capabil pentru a-mi manipula sentimentele proprii. In acel an, nu a fost vreun copil care sa nu-mi placa in mod deosebit, dar pe Teddy cu siguranta l-am detestat. Era murdar! Nu ocazional, ci tot timpul!
Parul sau lung si dezlantat peste urechi si vesnic incalcit distragea mereu privirile de la temele clasei. Mai mult, avea mereu un miros urat, pe care niciodata nu l-am putut identifica. Avea multe defecte fizice si nici intelectual nu excela. Iar pana la sfarsitul primei saptamani, am stiut ca nu va putea tine pasul cu ceilalti colegi. Si nu numai ca a ramas in urma celorlalti; era pur si simplu prea lent! Am inceput sa ma distantez de el imediat.
Orice profesor iti va spune ca este o placere sa predai unui copil silitor. Este cu siguranta o satisfactie ce alimenteaza egoul propriu. Dar tot la fel, orice dascal care profeseaza cu pasiune isi canalizeaza toate eforturile asupra copiilor silitori, dar si a celor mai slabi depunand eforturi majore pentru a mentine o constanta si un echilibru in invatare. Orice profesor poate depune acest efort! Majoritatea profesorilor il depun, dar eu nu l-am facut, nu in acel an. M-am concentrat doar asupra celor mai buni scolari, lasandu-i pe ceilalti sa se descurce singuri, prin forele proprii.
Imi este rusine sa recunosc acum cum foloseam cu o placere perversa pixul rosu; de fiecare data cand corect-am lucrarile lui Teddy, ii subliniam greselile (si erau destule!) mai apasat si mai accentuat decat era necesar. "Biata faptura!" As vrea sa subliniez acum cu inflorituri!
Dar, in timp ce eu ridiculizam cu regularitate baiatul, atitudinea a devenit destul de evidenta pentru ceilalti elevi, astfel ca in timp scurt a devenit "prostul clasei, proscris, neinteles si neiubit. Si el stia ca il antipatizez, dar nu stia de ce! Nici eu nu stiu - nici acum - pentru ce am simtit o antipatie atat de puternica pentru acest baiat. Tot ceea ce stiu e este ca era un baietel de care nu-i pasa nimanui, si nici eu nu am facut nici un efort in aceasta privinta.
Zilele treceau. Am continuat sa ii inrosesc cu o placere sadica caietele si in preajma Festivalului Toamnei, si in preajma sarbatoririi Zilei Recunostintei (Thanksgiving Day). Cum sarbatoarea Craciunului se apropia, stiam ca Teddy nu va apuca sa prinda promovarea in clasa a 6-a. Va fi un repetent! Pentru a ma justifica, i-am pregatit situatia cumulativa (de incheiere a mediilor din timp). In primele patru clase avea medii foarte mici, dar nu de repetare a anului. Cum de-a facut, nu stiu. Aveam mintea inchisa vis-a-vis de orice remarca personala.
- Clasa a I-a: Teddy promitea prin munca si atitudine, dar avea o situatie foarte saraca.
- Clasa a II-a: Teddy ar fi putut progresa. Insa mama, i-a cazut grav bolnava la pat. Astfel, a primit un pic de ajutor acasa.
- Clasa a III-a: Teddy este un baiat placut. Placut, dar prea serios. Elev slab. Mama i-a murit la sfarsitul anului.
- Clasa a IV-a: Foarte slab la invatatura, dar cu un comportament civilizat. Tatal dezinteresat.
Ei bine, a promovat de patru ori, dar cu siguranta va repeta clasa a V-a! "Sa-i fie de bine!" mi-am spus.
Darul lui Teddy a fost printre ultimele, fiind chiar in mijlocul gramezii. Era ambalat intr-o coala de hartie maro plina cu desene cu clopotei rosii si braduti de Craciun. Era lipita cu o banda de hartie. "Pentru doamna Thomson - De la Teddy" a citit. Grupul facuse o tacere mormantala, si pentru prima oara, m-am simtit, in mod evident jenata, pentru ca toti ma priveau asteptand sa desfac acel cadou. Cum am desfacut ultima bucata de banda, doua produse au cazut pe birou: o bratara de strasuri cu multe pietre lipsa si o mica sticluta cu apa de colonie - pe jumatate goala. Am putut auzi murmure si soapte,
dar nu sunt sigura daca m-am putut uita la Teddy. "Nu e minunata?" - l-am intrebat, introducandu-mi bratara pe incheietura mainii. "Teddy, vrei sa ma ajuti sa o inchid?". El a zambit timid, mi-a fixat bratara, iar eu am intins mana admirand-o in fata tuturor. Au fost cateva momente ezitante de oohh si aahh, dupa care mi-am dat cu colonie pe la baza urechilor, am aliniat fetele, si le-am tamponat si pe ele cu colonie dupa urechi. Am continuat apoi sa deschid cadouri pana s-au terminat. Am baut sucuri racoritoare iar apoi a sunat clopotelul. Copii au inceput sa-si ureze :"Ne vedem la anul" si "Craciun Fericit" dar Teddy astepta in banca lui.
dar nu sunt sigura daca m-am putut uita la Teddy. "Nu e minunata?" - l-am intrebat, introducandu-mi bratara pe incheietura mainii. "Teddy, vrei sa ma ajuti sa o inchid?". El a zambit timid, mi-a fixat bratara, iar eu am intins mana admirand-o in fata tuturor. Au fost cateva momente ezitante de oohh si aahh, dupa care mi-am dat cu colonie pe la baza urechilor, am aliniat fetele, si le-am tamponat si pe ele cu colonie dupa urechi. Am continuat apoi sa deschid cadouri pana s-au terminat. Am baut sucuri racoritoare iar apoi a sunat clopotelul. Copii au inceput sa-si ureze :"Ne vedem la anul" si "Craciun Fericit" dar Teddy astepta in banca lui.
Cand toti au plecat, a alergat catre mine, strangand la piept cadoul si cartile. "Mirosi la fel ca mama", a spus incet. "Bratara ei arata foarte bine si pe mana ta, de asemeni. Ma bucur ca ti-a placut" A plecat repede. Am incuiat usa, m-am asezat intr-o banca, si am plans, regretand ceea ce-i facusem lui Teddy in mod constient - privarea de un profesor caruia sa ii pese!
Am ramas impreuna cu Teddy in fiecare dupa-amiaza de la sfarsitul sarbatorilor de Craciun pana in ultima zi de scoala. Uneori, am studiat impreuna. Uneori, el lucra singur in timp ce eu elaboram planuri de lectii sau imi ordonam anumite documente. Incet, dar sigur, a reusit sa isi ajunga din urma colegii din clasa. Treptat, o curba ascendenta a aparut in urma rezultatelor obtinute de Teddy. Astfel, nu a mai trebuit sa repete clasa a V-a. De fapt, mediile sale finale au fost printre cele mai ridicate din clasa, si, desi stiam ca se va muta la alta scoala, nu eram ingrijorata pentru el. Teddy ajunsese la un nivel care i-ar fi asigurat promovarea si anul urmator, indiferent incotro ar fi mers. A ajuns sa se bucure de realizari, asa cum am fost si eu invatata in cursurile de pregatire profesionala, "Succesul(realizarile) construiesc succesul!".
Nu am mai auzit despre Teddy nimic pana in urma cu sapte ani, cand am gasit prima scrisoare in cutia postala:
Draga Doamna Thomson,
Am vrut doar sa fiti prima care afla ca, voi absolvi luna viitoare al doilea din clasa.
Cu sinceritate al dvs.
Teddy Stallard
I-am raspuns trimitandu-i o carte de felicitare si un mic pachetel, un set cadou format dintr-un creion si un stilou. Ma intrebam ce va face dupa absolvire?
Patru ani mai tarziu, a doua scrisoare de la Teddy a ajuns la mine.
Draga Doamna Thomson,
Am vrut sa fiti prima care afla. Tocmai am fost informat ca am aboslvit primul din clasa. Universitatea nu a fost usoara, dar mi-a placut.
Cu sinceritate al dvs.
Teddy Stallard
I-am trimis o pereche de butoni de manseta cu monograma de argint, de foarte buna calitate si o carte; eram atat de mandra, incat am izbucnit in plans!
Si acum, astazi - a treia scrisoare de la Teddy.
Draga Doamna Thomson,
Am vrut doar sa fiti prima care afla. Incepand de astazi sunt Theodore Stallard, M.D.(Medic Rezident) Ce spuneti de asta?
De asemeni vreau sa stiti ca ma voi casatori, in iulie, pe 27, ca sa fiu exact. As dori sa va intreb, daca ati putea veni sa stati in locul mamei, acolo unde ar fi stat ea daca ar fi fost. Nu mai am pe nimemi in familie caci si tata s-a prapadit anul trecut.
Cu sinceritate al dvs.
Teddy Stallard
Nu sunt prea sigura, ce fel de cadou as putea trimite unui doctor, absolvent al unei facultati de medicina umana. Poate, voi astepta si ii voi lua doar un cadou de nunta, dar un scurt raspuns, nu poate astepta.
Draga Ted,
Felicitari! Ai reusit, si ai reusit singur! In ciuda celor ca mine si nu ca ne-am dorit noi asta, aceasta zi a sosit pentru tine.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Voi fi prezenta la nunta ta cu un clopotel!"
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Voi fi prezenta la nunta ta cu un clopotel!"
NOTA:
Aceasta povestire, "Three Letters from Teddy."(Trei scrisori dela Teddy) scrisa de Elizabeth Silance Ballard. este extrasa din volumul Three Letters from Teddy and Other Stories aparuta la Eslyn Publishing si poate fi comandata de pa Amazon atat pentru Kindle cat si carte.
Elizabeth Silance Ballard este este sotie, mama, si bunica a trei nepoti.Lucreaza ca functionară in cadrul Departamentului de Servicii Sociale din Virginia Beach, Virginia. Ea are un doctorat. in Serviciul de Consiliere Umana avand cercetari si studii extinse in acest domeniu. Este originara din Carolina de Nord, si a studiat la Colegiul Wingate. Este absolventa al Old Dominion College.
Traducere: Adrian Iacob
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu