24 februarie 2013

Viitorul copiilor, ales precum alegem soarta unui ... bob de grau? - video



Acum 2 zile am terminat un curs de 2 zile(sic!) de utilizare si administrare Customer Relationship Management -CRM (pentru necunoscatori Managementul relatiei cu clientii un set de strategii, politici si tehnologii destinate atragerii, retinerii si fidelizarii clientilor. Intr-un sens larg, CRM include activitiile aferente departamentelor de marketing, vanzari, financiar si suport tehnic relativ la clienti, potentiali clienti, furnizori si parteneri). Acest lucru are mai putina importanta poate pentru tine, insa cele ce am sa iti povestesc imediat v-a trezi si asupra ta un mare semn de intrebare legat de viitorul multor tineri din tara asta!

Am interactionat cu foarte multi tineri si la un moment dat, povestind unui grup despre importanta atitudinii in orice situatie, nu doar profesional vorbind, atentia mi-a fost atrasa de o tanara in anul III la Relatii Internationale, ce parea mai absorbita si interesata decat restul. Mare mi-a fost durerea cand, discutand despre criteriul SMART si intreband-o pe tanara respectiva daca, in calitate de viitoare
absolventa, si-a stabilit vreun obiectiv pe termen scurt, mediu, sau lung raspunsul pe care l-am primit a fost unul negativ! 

Imi venea sa urlu cautand o explicatie si raspunsuri: De ce? Cine sunt reponsabili, profesorii, parintii  sau copiii nostri care ori asculta indiferenti (taica-miu avea o vorba: Pe-o ureche-i intra si pe alta ii iese!), ori nu constientizeaza stabilirea unor destinatii, ori .... ceva se intampla! Si hai ca tanara de care aminteam m-a rugat dupa sa ii trimit mai multe materiale si sa o ajut, dar.... cati sunt  ca ea???


Aceasta intamplare mi-a readus in minte durerea ce se simtea in vocea lui Nik Halik, pe care-l ascultasem cu doua saptamani in urma spunand: “Sa nu cadeti niciodata in capcana pe care v-o intinde sistemul! Sa nu cresteteti niciodata!!! Sistemul nu face decat sa creasca oi, care sa plateasca taxe, sa iasa la pensie si sa moara la cel mult 10 ani dupa pensionare.”


Aceasta intamplare mi-a confirmat ca, atat timp cat exista cate un tanar care alege sa invete  ca in viata NU este important sa mergi, ci important este SA STII incotro mergi si de ce! Tinerii sunt semintele noastre si este foarte important cum tratam aceste seminte!

Un bob de grau, spre exemplu, are trei cai de urmat.  Grauntele poate fi pus intr-un sac, care este aruncat intr-o magazie pentru a sluji drept hrana porcilor, sau poate fi macinat si tranformat in faina, din care se face painea. Sau poate fi pus in pamant si lasat sa creasca pana cand spicul sau auriu va produce o mie de alte seminte.

Exista vreo asemanare sau deosebire intre bobul de grau si om?
Pai exista! 
Deosebirea  consta in puterea de alegere, pe care doar omul o are
Asemanarea este ca, doar omul are aceasta putere de alegere, atat a destinatiei boabelor de grau, cat mai mult si a propriei destinatii! Si in plus, mai are si "monopol" si putere de decizie  asupra viitorului "boabelor proprii" - copiii(cel putin o buna perioada din viata, si cea mai importanta!)
Grauntele nu poate alege daca va fi mancat de porci, macinat pentru paine sau insamantat, omul decide! Omul poate face alegeri si in marea majoritate a cazurilor, alege ca si viata lui sa fie ori hrana pentru "porci" ori o lasa ca  sa fie macinata de pietrele disperarii, pentru a fi sparta si devorata de vointa altora.

 Si daca stau sa ma gandesc bine, tot de la bobul putem invata ca pentru a creste si pentru a se inmulti, este sadit in pamant (gradinita, scoala, facultate) in intunericul pamantului, iar convingerile, ignoranta, disperarile, si inaptabilitate ii sunt destinate pentru a se coace. Acum, asemeni bobului de grau ce incolteste si infloreste doar daca este hranit de ploaie, de soare si de vanturile calde, la fel si omul trebuie sa-si hraneasca trupul si mintea pentru a-si implini visurile. Dar pana ce ajunge la maturitatea deplina, bobul de grau asteapta la mana capriciilor naturii, "bobul de om" asteapta la "mana" si alegerile "capriciilor" sau credintelor parintilor, educatorilor, profesorilor. Si in cele mai multe  cazuri, acestia aleg, din prea multa dragoste, nestiinta sau nepasare, sa isi dea "boabele" ori hrana pentru "porci" ori le lasa ca  sa fie macinate de pietrele disperarii, pentru a fi sparte si devorate de vointa altora!

La final, te invit sa urmaresti o placuta si distractiva prelegere a lui Sir Ken Robinson, cunoscut cercetator al dezvotarii fenomenelor de creativitate si inventivitate in scoala si in educatie,  prelegere sustinuta la TED si care a adunat un numar de peste 14.900.000 de vizionari!!!



Iar ca o completare la ceea ce a spus Ken, eu as mai adauga: E-adevarat, scolile distrug creativitatea, dar noi ca parinti pana trimitem copiii la scoli, ce facem? Ce invataminte le dam???
skr-quote

As fi onorat si interesat sa aflu si parerea ta printr-un comentariu mai jos!
Iar daca si tu consideri ca aceasta parabola poate fi utila si altora, te invit sa o dai mai departe prin orice modalitate consideri tu mai potrivita: Like si Share pe Facebook, mail sau Twitter!
Iti multumesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu