Dor de povestea Craciunului! - scurta istorie ilustrata

    Crăciunul este în zilele noastre un timp al magiei, al generozităţii şi al iubirii. Este perioada în care aproape întreaga suflare umană sărbătoreşte naşterea lui Iisus Hristos. Acestuia îi sunt asociate astăzi o mulţime de obiceiuri adânc împământenite cum ar fi împodobirea bradului, mersul cu colindul sau oferirea de cadouri celor dragi.

     Nu cred că există cineva care să nu cunoască în detaliu frumoasa istorisire din evanghelii a naşterii pruncului Isus. 
    Totusi, câţi dintre dv. ştiu cum am ajuns de fapt să sărbătorim Crăciunul? 

    V-aţi întrebat vreodată de ce decorăm pomul de Crăciun sau de ce îi învăţăm pe copiii noştri să creadă în Moş Nicolae sau Moş Crăciun? 
   Veţi fi surprinşi să aflaţi care este originea sărbătorii noastre (spun eu!!!) preferate!

Originea Crăciunului

      Originile nordice

    Cu secole înainte de naşterea lui Iisus, în timpul nopţilor lungi şi geroase de iarnă, europenii sărbătoreau întoarcerea luminii şi renaşterea naturii care urma să se întâmple o dată cu venirea mult aşteptatei primăveri. În ţările nordice aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Yule.

    În 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă conform calendarului păgân, taţii împreună cu fii aduceau din pădure cel mai mare buştean pe care îl puteau găsi şi îi dădeau foc. Fiecare scânteie se credea că reprezintă un porc, o pisică sau alt animal care se va naşte în primăvară. De asemenea o mare atenţie se dădea plantelor perene care rămâneau verzi de-a lungul întregului an, dovedind că viaţa era totuşi prezentă în această perioadă întunecată şi rece.

In Franta exista un obicei ce se respecta an de an. In ajunul Craciunului un bustean taiat proaspat din padure este adus in casa de capul familiei cu cantec si voie buna. Acest bustean poarta numele "Yule" si traditia spune ca spunand rugaciuni intreaga familie trebuie sa-l stropeasca cu ulei, sare si vin fiert.

Busteanul este pus in soba sau semineu in ziua de Craciun si nu este lasat sa arda intr-o singura zi. El trebuie sa devina cenusa abia in cea de-a 12-a zi.   In unele familii acest bustean este aprins de copii cu aschii din cel de anul ce a trecut. Acest privilegiu apartine si mamelor in unele tinuturi.
Busteanul Yule este inconjurat de multe superstitii. Daca nu se aprinde dupa prima incercare inseamna ca va urma un an plin de ghinion, spun unii.
Altii sunt de parere ca daca nu este aprins cu aschii din bustenul ars la ultimul Craciun este posibil ca intreaga casa sa ia foc.
Alt mit spune ca daca in timpul anului cenusa busteanului nu este pastrata sub paturile din locuinta este posibil ca aceasta sa fie lovita de fulger.

Pe parcursul celor 12 zile cât trebuia să stea aprins buşteanul, ospăţurile (adesea de-a dreptul sălbatice) se ţineau unul după altul. De fapt era singura perioadă din an când carnea era prezentă din abundenţă, deoarece atunci se sacrificau majoritatea animalelor din bătătură pentru a-i ajuta pe oameni să depăşească iarna aspră care bătea la uşă. Fiind un timp în care demonii şi spiritele bântuiau nestingherite pe afară, se părea că statul în casă reprezintă cea mai înţeleaptă soluţie de urmat.

Originile romane

La peste 1500 de km distanţă, în Roma, iarna părea mai puţin grea, dar festivalurile lunii decembrie erau chiar mai elaborate. Cu data de întâi la romani începeau Saturnaliile, o sărbătoare extrem de populară - un timp de distracţie, băutură şi orgii - care se termina cu sacrificii umane. Numită după zeul Saturn, care însemna „belşug” , aceasta era practic un pretext pentru a întoarce pe dos toate ierarhiile sociale.

   25 decembrie reprezenta ziua centrală a sărbătorii, fiind indicată în calendarele romane drept ziua naşterii Soarelui, deoarece de atunci zilele urmau să crească în durată. Iulius Cezar, împărat al Romei , a fost cel care a instituit de asemenea Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie. O altă sărbătoare extrem de importantă era Juvenalia, care îi sărbătorea pe copiii Romei, simbol al fertilităţii.

Printre clasele superioare ale Romei manifestaţiile erau semnificativ mai sobre. Mulţi romani influenţi îl celebrau pe Mithra, zeul persan al luminii, al cărui nume înseamnă Soarele nebiruit. Acesta s-a născut potrivit legendei dintr-o stâncă în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ţinut au venit să i se închine. De fapt cultul lui Mithra era şi foarte asemănător creştinismului, aşa cum constata scriitorul creştin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea şi aşa cum va remarca mai târziu şi Tertulian la debutul secolului al III-lea.

Întregul sezon celebrat de romani se numea Dies Natalis Invicti Solis, adică Ziua de Naştere a Soarelui Neînvins.

Originile creştine

În timp ce romanii păgâni (termenul păgân nu are aici nici o conotaţie negativă şi reprezintă o persoană care aparţine unei religii politeiste) îl venerau pe Zeul Soare, o nouă religie îşi făcea loc prin imperiu. La început creştinii nu sărbătoreau naşterea lui Iisus, învierea acestuia reprezentând partea esenţială a noii religii. Ba chiar a existat o puternică opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi părinţi ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data martiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din perspectiva bisericii. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului.

Totuşi până în secolul patru problema naşterii a devenit greu de ignorat. Unii oameni nu ştiau cum să şi-l imagineze pe Iisus, începând să creadă deja că era doar o emanaţie pur spirituală a lui Dumnezeu. Aşadar decizia de a-i sărbători naştere, însemna că acesta a avut şi o formă umană palpabilă.

Cum s-a stabilit data Crăciunului?

Cum Evangheliile nu dau nici un detaliu despre data naşterii lui Iisus, aceasta a rămas un mister. Totuşi pasaje clare sugerează că nu a fost în decembrie. Păstorii din apropierea Betleemului care “trăiau sub cerul liber” şi se îngrijeau de turmele lor în timpul nopţii, nu prea aveau ce să caute pe afară în toiul iernii, când se înregistrau cele mai scăzute temperaturi.

     Pentru acceptarea datei de 25 decembrie propusă prima data de Sextus Julius Africanus în anul 221 există două explicaţii larg răspândite. Creştinii secolului al III-lea credeau că facerea lumii a avut loc la echinocţiul de primăvară , pe atunci plasat pe 25 martie. Prin urmare, noua creaţie prin „întruparea lui Hristos” (concepţia), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni se obţinea data de 25 decembrie. Cealaltă explicaţie a fost că la această dată, în lumea romană, germanică şi orientală se celebrau date de naştere ale zeilor păgâni mai sus enumeraţi.

     Biserica ştia că nu putea scoate în afara legii tradiţiile păgâne cu privire la Crăciun aşa că s-a hotărât să le adopte, punând data naşterii lui Iisus în acelaşi timp cu cea a zeilor păgâni. Astfel, pentru a îmbina cultura anticreştină cu cea creştină şi spre a-i converti pe oameni la creştinism, ziua de naştere a Zeului Soare (Sun God) a devenit ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu (Son of God).

     Până în anul 350, când Papa Iulius I a declarat sărbătoarea oficială a naşterii lui Isus pe 25 decembrie, creştinii au ignorat data calculată de Sextus Julius Africanus şi au început să celebreze Crăciunul după calendarul iulian, pe 6 ianuarie (data solstiţiului egiptean, când era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară. Tot atunci grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care ca şi Iisus, transforma apa în vin), aşa cum se mai celebrează în unele locuri şi în zilele noastre.

Deşi încă nu se numea Crăciun, sărbătoarea naşterii lui Cristos avea o dată oficială la care să fie celebrată. Mă rog, două...

     Până în evul mediu creştinismul a înlocuit mare parte din religiile bătrânei Europe. În fiecare an, pe 25 decembrie credincioşii erau chemaţi în marile catedrale pentru a celebra aşa numita Christ’s Mass (Liturghia lui Hristos), care mai apoi a devenit Christmas (Crăciunul).

Cum s-a răspândit Crăciunul

 Totuşi pe stradă şi în casele oamenilor, acesta părea mai degrabă a fi un carnaval decât o sărbătoare religioasă. Dacă cineva ar ajunge în Europa evului mediu în timpului Crăciunului, ar crede mai degrabă că a nimerit în timpul Halloween-ului sau în Ajunul Anului Nou. Casele şi străzile erau pline de oameni aflaţi sub influenţa licorilor bahice şi de cupluri angajate în cele mai neortodoxe activităţi. Situaţia a devenit atât de gravă încât până în secolul al XVII-lea sărbătoarea a fost scoasă în Anglia în afara legii. O reformă religioasă a fost începută în curând de către puritanul Oliver Cromwell, care spunea că biserica trebuie să rămână pură faţă de păgânism. Fără prea mare succes însă. Când mulţi dintre protestanţi au scăpat de persecuţiile bisericii catolice şi s-au refugiat în coloniile din Lumea Nouă, interesul pentru sărbătorile vesele de Crăciun a fost reaprins. 

     În primii ani, nici continentul american nu dădea prea mare importanţă acestei sărbători. După proclamarea independenţei, pe 25 decembrie 1879, membrii congresului Statelor Unite se aflau cu toţi la "serviciu". Populaţia ţării a continuat să lucreze în ziua de Crăciun şi în următorii 67 de ani. Dar pe măsură ce secolul al XIX-lea se pregătea să apună, Crăciunul va deveni extrem de răspândit, fără a fi însă nici o sărbătoare prea veselă, dar nici cu specific prea religios. America va inventa propriul ei Crăciun şi în acest proces îl va reinventa pentru întreaga lume.

Pentru că iniţial a debutat cu stângul, clasele superioare şi-au propus să schimbe modul în care era percepută sărbătoarea. Irving Washington era la acea vreme cel mai bine vândut scriitor american şi în 1819 s-a folosit de experienţa sa pentru a scrie o serie de poveşti extrem de populare despre Crăciun. În aceste istorisiri clasele superioare primeau bucuroase în casele lor oameni nevoiaşi pe care îi ospătau cu toate bunătăţile. Între timp, în Europa, Charles Dickens a "atacat" problema Crăciunului scriind în doar şase săptămâni A Christmas carol (Un colind de Crăciun). Povestea avarului Scrooge avea să schimbe complet percepţia despre această sărbătoare, aducând familia şi actele de caritate în prim-plan. Prin această istorisire, oamenii au ajuns să asocieze Crăciunul cu peisajele feerice de iarnă, cu mesele pline de bunătăţi şi cu o atmosferă caldă şi veselă de familie.

     Pentru ca sărbătoarea să prindă la public, trebuia ca societatea să fie pregătită pentru ea. Şi schimbarea majoră a apărut tocmai în sânul familiei. Lumea ştia acum de ce sărbătorea Crăciunul, dar nu prea ştia cum. Vechile tradiţii păgâne păreau nepotrivite, dar totuşi unele s-au păstrat până în zilele noastre, alături de celelalte obiceiuri creştine.

      Deschide uşa, creştine!

     Colindele au fost cântate în Europa cu mii de ani în urmă, dar pe atunci nu aveau nici o legătură cu tradiţia de Crăciun din zilele noastre. Termenul carol (colindă) este derivat din franţuzescul carole, care reprezenta un dans în cerc acompaniat de cântăreţi la diferite instrumente muzicale. Iniţial, colindele erau urări pentru fertilitate, rodire şi belşug, având o funcţie mai degrabă rituală. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor – moştenit din sărbătorile Calendelor şi a Saturnaliilor romane - era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări.

     Elementul creştin s-a suprapus cu adevărat peste colinde abia în Evul Mediu, sub influenţa bisericii. Majoritatea se refereau la Fecioara Maria, la copilul nou-născut sau la sfinţii care erau sărbătoriţi în perioada imediat următoare Crăciunului. De asemenea, acestea reproduceau numeroase relatări biblice cu privire la scena nativităţii. În această perioadă a început obiceiul mersului cu colindatul din uşă în uşă pentru a vesti naşterea lui Mesia, colindătorii primind în schimb mere, nuci sau colaci.

 La noi în ţară colindatul are o veche tradiţie şi a rămas într-o oarecare măsură nealterat de trecerea timpului, mai ales în zonele rurale. Tot la noi s-au păstrat şi alte tradiţii precum mersul cu Viflaimul, cu Pluguşorul sau cu Steaua. Aceasta din urmă evoca momentul în care la naşterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua călăuzitoare a Magilor.

Puţină lume ştie însă că aceştia, spre deosebire de păstori, nu l-au vizitat pe nou-născut în noaptea naşterii cum apare deseori portretizat, ci mai târziu când locuia deja în Betleem. De asemenea, nu se ştie nici numărul lor. Se presupune că ar fi fost trei pentru că Evangheliile menţionează trei tipuri de cadouri: aur, smirnă şi tămâie. Dar asta este deja o altă poveste…

                  O, brad frumos...

     Bradul de Crăciun îşi trage originile din Germania, unde decorarea lui a fost dintotdeauna o parte a celebrării iernii. Acest obicei a fost moştenit de la popoarele nordice care îşi împodobeau casele cu ramuri de brad şi de vâsc. 
     Pomii, care la început erau atârnaţi de tavan, au început să fie decoraţi cu mere care simbolizau, după cum bine aţi ghicit, Grădina Edenului, iar ilicele cu care se decora casa (plantele acelea verzi cu bobiţe roşii care la noi nu prea au intrat în tradiţie) au început să simbolizeze coroana de spini a Mântuitorului. 
     O povestioară spune că reformatorul protestant Martin Luther King a decorat pentru prima dată pomul de Crăciun cu lumânări, cu destulă măiestrie totuşi pentru a nu stârni un incendiu.

    Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, bradul împodobit se întâlnea doar în Germania şi poate că ar fi rămas acolo, dacă nu se oficia în 1840 mariajul reginei Victoria cu vărul ei, prinţul Albert al Germaniei. Acesta a adus cu el în Anglia toate tradiţiile de acasă inclusiv pomul de Crăciun. Fotografia cu familia regală în jurul bradului decorat a făcut ca în doar câţiva ani acest obicei să fie adoptat nu numai de Anglia, ci şi de toată Europa.

     Pentru ca tabloul sărbătorilor de Crăciun să fie complet şi lumea să aibă un pretext solid pentru a da iama în magazine fără procese de conştiinţă, mai lipsea din decor un bătrânel cu barba albă...

     Imaginea bătrânului simpatic care oferă cadouri are în spate o lungă istorie. Obiceiul  oferirii de cadouri, care le amintea credincioşilor de darul făcut lumii de Dumnezeu, dar şi de darurile Magilor, a evoluat spre frenezia cumpărăturilor din zilele noastre.

                          Ho! Ho! Ho?

      Până în secolul al XVIII-lea practica oferirii de cadouri celor dragi devenise adânc înrădăcinată. Din punct de vedere religios, obiceiul le amintea credincioşilor pe de o parte de darul făcut lumii de Dumnezeu: un Mântuitor care avea să spele omenirea de păcate, iar pe de altă parte de cadourile oferite de către Magi noului-născut.

      Şi uite-aşa anii au trecut şi procesul oferirii de cadouri care venea din partea "crailor" de la Răsărit a evoluat în frenezia cumpărăturilor pe care o vedem în zilele noastre. Ce pretext mai bun putea să existe pentru acest lucru decât Moş Crăciun? Dar să nu anticipăm!...

Zeul Odin

     Conceptul bătrânelului simpatic care oferă cadouri are o lungă istorie în spate la care au contribuit diverse culturi. După cum deja ne-am obişnuit (şi probabil plictisit) începem tot din Scandinavia, unde predecesorul moşului a fost Odin, zeul suprem în mitologia nordică. Acesta era descris ca un om înalt cu barbă mare şi despre care se spunea că obişnuia să călătorească pe cer în timpul solstiţiului de iarnă, hotărând cine va muri şi cine va prospera în anul următor. În ajunul sărbătorii Yule, copii îşi umpleau încălţămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora.

     La începutul secolului al XVII-lea, legenda Moşului Nicolae cunoscut drept mosul care umbla prin lume îmbrăcat într-o robă episcopală cu roşu si alb şi călare pe un măgar, făcând cadouri copiilor şi ajutându-i pe cei nevoiaşi, ajuns prin intermediul coloniştilor olandezi (care îl numeau Sinterklaas) şi în America, dar nu a prins cu adevărat decât 200 de ani mai târziu. Povestea acestuia a aprins imaginaţia pastorului american Clement Clark Moore, care a scris un poem pentru copiii săi despre un spiriduş vesel care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicată pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, creaţia acestuia a devenit în anii următori foarte căutată, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind tradusă şi publicată în întreaga lume.
     Mai puţin clar era cum arăta acest Moş Crăciun? 
     La început venea în tot felul de forme şi dimensiuni:  uneori arăta ca un vrăjitor păgân, alteori lua înfăţişarea unui gnom prietenos.

    O imagine relativ familiară a Moşului a fost creată în anul 1863 de Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului Harper's Illustrated Weekly, care l-a prezentat pe Moş Crăciun într-o tunică roşie îmblănită cu o centură lată de piele. Nast este şi cel care a promovat în 1885 ideea că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Problema a apărut în 1925, când s-a descoperit că nu existau reni la Polul Nord, aşa că reşedinţa moşului a fost mutată în Laponia. Imaginea arhicunoscută de astăzi a lui Moş Crăciun, cu  o burtă durdulie,  un costum roşu şi o atitudine tolerantă a fost creată într-o campanie publicitară din 1931 pentru Coca-Cola.

Până în 1940, Moş Crăciun a devenit o imagine de nelipsit pentru toţi producătorii de bunuri de consum. Era un tip care putea vinde orice şi oricui cu ocazia sărbătorilor de iarnă, dar care făcea să pară că respectiva persoană nu a cumpărat de fapt nimic. Doar era un cadou... Întreprinzătorii s-au prins în curând că un un Moş în carne şi oase putea creşte şi mai mult vânzările, astfel că ,curând acesta şi-a făcut loc în marile centre comerciale ale lumii.

                Crăciunul în jurul lumii

     Desigur obiceiurile de Crăciun au fost adaptate după necesităţi în diversele colţuri ale lumii. Moş Crăciun nu vine cu sania trasă de reni în Australia, ci pe o placă de surf. Australienii îşi împodobesc casele cu ferigă, frunze de palmier sau cu alte flori de sezon.

    În China şi în Japonia, pomii de Crăciun introduşi de misionarii vestici în secolele XIX-XX, erau împodobiţi cu decoraţiuni complicate din hârtie. India în schimb a înlocuit bradul cu copacii de mango sau cu bambuşii, iar casele le erau decorate cu frunze de mango.
    Crăciunul este un fastuos festival al verii şi în Brazilia, care include picnicuri, jocuri de artificii , precum şi o procesiune solemnă  a preoţilor la miezul nopţii.    Câte locuri, atâtea obiceiuri!

                Ce a fost şi ce a ajuns!

     O dată cu debutul lunii decembrie un freamăt, la început abia imperceptibil, cuprinde parcă întreaga lume. Afară este deja frig, poate chiar ninge. Colindele de Crăciun sunt primul semn. În marile lanţuri de magazine şi în malluri, acestea încep să răsune din ce în ce mai devreme, inducându-i cumpărătorului ideea că sărbătoarea bate deja la uşă. Luminiţele de Crăciun, fotografiile cu Moş Crăciun sau raioanele cu produse tematice, toate la un loc aduc "Spiritul Crăciunului", un concept care a fost meticulos creat de marketingul inteligent din ultimele decenii şi care inevitabil pune stăpânire peste întreaga populaţie. A devenit atât de bine pus la punct, încât companiile înregistrează vânzări spectaculoase, răspândind mesaje despre cum Crăciunul NU este de fapt despre cadouri!

    Televiziunile amplifică şi ele frenezia cumpărăturilor, transmiţând ştiri de la faţa locului, cu cozile uriaşe de la case sau cu rafturile golite de marfă. În fiecare an magazinele împing sezonul cumpărăturilor "un pic" mai devreme, pentru a spori vânzările. 
    Se pare că în unele aspecte sărbătoarea Crăciunului nu a evoluat atât de mult faţă de secolele trecute: acum ca şi atunci pentru foarte multă lume reprezintă doar un pretext bun pentru a se îmbuiba cu mâncare, a stinge setea cu licori bahice (doar pentru a sfârşi la urgenţă) sau a cheltui fără măsură bani pe lucruri care ulterior se dovedesc în cel mai bun caz prea puţin necesare.
     Dar sigur că nu se poate generaliza. Cred că mai degrabă se tinde spre  atingerea unui echilibru între semnificaţia religioasă şi aspectele comerciale, sărbătoarea având de fapt ca centru de greutate familia.  Crăciunul este o ocazie excelentă pentru membrii familiilor de a se reîntâlni, uneori după perioade lungi de despărţire. 
     Psihologii atrag atenţia că persoanele care sunt singure în preajma sărbătorilor sunt în general mai triste şi mai melancolice decât ceilalţi, având o predispoziţie spre depresie. De aceea sunt de părere că  un Crăciun reuşit nu are nevoie decât de câteva ingrediente esenţiale: cumpătarea şi echilibrul, socializarea cu rudele şi prietenii, precum şi redescoperirea lucrurilor simple!
     A, ar fi excelent dacă bugetul ar fi planificat de dinainte...

                                                                    Scris de Mădălin Filip   
 Bibliografie:

Encyclopedia Britannica 2010

Britannica Encyclopedia of world religions

History Channel - Christmas Unwrapped

The Unwrapping of Christmas

The Christmas Encyclopedia

Wikipedia

                                                                                                            Sursa : http://www.scientia.ro/blogul-lui-madalin/

Napoleon Hill – De la Idee la Bani. Resurse si Formule

    Alex Chimu , expert in marketingul serviciilor personale, face o analiza foarte atenta asupra cartii lui Napoleon Hill - De la idee la bani, sintetizand in cateva randuri esenta si invataturile ce se pot trage din lecturarea cartii. Va prezint rezultatul d-lui Chimu, si sper sa va bucurati si voi cum m-am bucurat eu cand am citit prima data aceste randuri:
     "Toate resursele pe care le-am găsit sunt în limba engleză, cum e şi firesc să fie când vorbim despre un scriitor american.
     În primul rând, cartea poate fi descărcată INTEGRAL şi gratuit de pe The Thrillionaires, un website foarte interesant despre care voi vorbi într-un articol ulterior. Iată legătura către documentul PDF care conţine cartea De la Idee la Bani.. Fundaţia “Napoleon Hill” continuă cu succes promovarea principiilor întemeietorului ei.
    Studiind cartea De la Idee la Bani, am tot căutat citate concentrate, lucruri esenţiale spuse în puţine cuvinte. Astfel, am ajuns să deduc şi chiar să inventez nişte formule aproape matematice care vin în sprijinul motivării pentru obţinerea succesului. Click Here! Astfel, iată rezultatele:

SK++ = G + ( E|S )

Subconştientul recunoaşte şi acţionează doar asupra gândurilor împletite cu emoţie sau sentimente.

Idee = Gând ^Imaginaţie

Ideea este impulsul de gândire care pune în practică un gând prin intermediul imaginaţiei.

Calitate + Cantitate + Spirit adevărat de cooperare = Arta de a vinde servicii

Calitatea serviciului va fi menită să marcheze importanţa fiecărui detaliu, în legătură cu poziţia ta, în cel mai eficient chip cu putinţă, păstrând mereu treaz în suflet scopul eficienţei crescute.
Cantitatea serviciului va însemna obiceiul de a presta orice serviciu de care eşti capabil în orice moment, cu scopul de a spori numărul de servicii pe măsură ce calitatea lor se îmbunătăţeşte prin exerciţiu şi experienţă. Accentul este plasat pe cuvântul O-B-I-C-E-I.
Spiritul serviciului va avea în vedere formarea obiceiuluii unui comportament plăcut, armonios, care va stimula cooperarea asociaţilor şi colegilor de serviciu.

s^Iubire + s^Romantism + s^Sex = Geniu

Iubirea, romantismul şi sexul sunt toate emoţii în stare de a-i conduce pe oameni pe culmile împlinirilor extraordinare. Iubirea este emoţia care serveşte de supapă de siguranţă şi asigură echilibrul, cumpătarea şi efortul constructiv. Când se îmbină, aceste trei emoţii ne pot oferi genialitatea. Emoţiile sunt stări de spirit!
                                                                                E = m*e²

Formula echilibrului raţiune-emoţie-spirit. Echilibrul este dat de emoţia iubirii potenţată de energia sexuală.

Nehotărâre + Îndoială = Frică

Nehotărârea este sămânţa fricii. Nehotărârea ia forma îndoielii, cele două se combină şi rezultă Frica. 

Are vreo relevanta tot ceea ce am afirmat pana acuma?
As fi curios sa aflu cum ti se par aceste formule printr-un comentariu mai jos, si care interpretarea pe care ai dat-o tu cartii? (asta bineinteles daca ai citit-o! Daca nu, ar trebui sa nu mai amani! O poti gasi aici!)

Dor de Luca Dezmir – Ieşi din labirint sau De ce are românul urechi de elefant!

      Luca Dezmir este autor al blogului de finanţe personale şi educaţie financiară “Milionarul Mioritic“, iniţiator şi coordonator al proiectului Avantaj la Start, a publicat cartea “Ieşi din labirint”. Această carte tratează un subiect care preocupă pe toată lumea: cum se fac banii. S-au scris biblioteci întregi, dar foarte puţini autori români s-au aplecat asupra lui. Luca este primul care o face temeinic, dintr-o perspectivă inedită: cea a experienţei proprii, în România. Această carte este fructul eşecurilor şi succeselor pe care autorul le-a simţit pe propria piele, încercând să facă bani în realitatea românească.

     În concluzie, o carte extraordinar de practică, care m-a captivat încă de la prima pagină.Îţi recomand cu toată încrederea să cumperi această carte.

    În final, te invit să vizionezi şi clipul de promovare al cărţii, care este foarte semnificativ!

Dor de vibratii!

      Cand ma refer la vibratie ma refer la suma tuturor gandurilor, emotiilor si starilor pe care le ai la un moment dat despre un subiect anume. Poate fi despre starea ta financiara, poate fi despre sanatate sau despre relatiile pe care le ai la un moment dat.

     Dincolo de tot ceea ce stim ca avem de facut intr-un domeniu anume, dincolo de actiunile pe care le luam ca sa ne atingem obiectivele si visele, o contributie insemnata o are vibratia noastra.

    De exemplu, cum crezi ca poti atrage bogatia, sanatatea sau relatia pe care ti-o doresti, atata vreme cat tu crezi ca aceste lucruri sunt departe de tine?  Ele nu au loc, nu au spatiu unde sa intre, pentru ca vibratia ta este joasa, acolo predomina ingrijorarile, preocuparile, temerile, neputinta. In acest spatiu increderea in tine si in cine esti tu este scazuta, deschiderea pe care o ai catre infinitele posibilitati ale universulului este redusa.

Noi asteptam sa ne simtim mai bine dupa ce vom avea ceea ce ne dorim, banii, sanatatea, relatia, etc. Din pacate, lucrurile stau exact invers. Dupa ce ne vom simti mai bine, vor aparea si lucrurile materiale sau oamenii pe care ni-i dorim, pentru ca la nivelul de energie vibrationala pe care il avem la un moment dat corespunde o anumita realitate fizica. Ridicand energia vibrationala, dorintele incep sa se materializeaza si in planul fizic.

     Din fericire, emotiile negative care apar sunt vitale, ele creaza spatiul de a ne extinde. Daca nu ne-am fi dorit ceva, nu ar fi aparut nici acele emotii negative, care sa ne faca sa ne extindem catre implinirea dorintei noastre. 

     In acest articol voi vorbi despre cresterea constienta a nivelului de vibratie. Voi alege pentru a exemplifica, cat mai clar si simplu, ce am constientizat ca era in viata mea pana la un moment dat intr-un anumit domeniu, ce imi doresc de fapt si cum ajung acolo!

     Fiecare este invitat sa lucreze cu un domeniu din viata lui. Eu voi veni cu doua exemple personale din domeniul relatiilor si cel financiar, pentru a facilita intelegerea.

     

     Ce am constientizat?

     In relatii: Ca nu eram sigura ca e partenerul ideal pentru mine! Ca nu eram multumita de partenerul pe care il aveam pana acum. Ca daca nu imi vorbea despre ce imi doream eu sa aud in momentul respectiv, ma irita. Ca daca vorbea de munca lui, imi doream sa vorbeasca despre dragoste, ca daca vorbea despre iubire, erau chestii care ma faceau sa ma intreb, dar oare nu ma vrea doar pentru corpul meu? Ca daca nu gaseam ceea ce ma asteptam eram dezamagita si atunci starea mea o transferam inconstient si celuilat, chiar fara sa folosesc cuvintele: ca dezamageste si nu se ridica la inaltimea asteptarilor persoanei iubite. Si multe alte lucruri pe care le-am constatat pe parcurs.

     Ce imi place, de fapt?

Imi place caldura, bucuria, libertatea, veselia pe care o simt intr-o relatie si in viata, indiferent cine este acea persoana. Imi place sa zbor, sa visez, sa implinesc ce imi doresc, imi place sa fiu fericita si sa vad fericiti oamenii in jurul meu.

     Cum incep sa cresc vibratia?

Mihai Petre, in articolul sau, Cunoaste adevarul iar acesta te va…… infuria! explica de ce nu functioneaza afirmatiile pozitive atunci cand parte din noi nu le considera a fi adevarate.

     De aceea primul pas este sa incepi sa construiesti cu ceea ce stii ca este deja adevarat pentru tine!

     In relatii: Stiu ca este barbatul potrivit pentru mine. Stiu ca am deja dragoste, pasiune, iubire, ca ma face sa ma simt dorita, iubita, apreciata, admirata,  in siguranta cu el, ca mereu vreau sa dau ce e mai bun din mine si sa cresc dragostea, iubirea, prietenia, increderea in noi insine si in relatia noastra.

In domeniul financiar: Stiu ca am avut intotdeauna resurse pentru ceea ce mi-am dorit cu adevarat.

Si, pe masura ce vibratia / credinta ta creste, poti sa adaugi din ce in ce mai multe lucruri la ceea ce stii si iti da puterea de a construi mai departe: casa, profesia, viata pe care o visezi.

   
  Cum imi dau seama ca nu sunt pe vibratia care imi aduce ce imi doresc in viata?

Ei, si fiindca exista un decalaj intre ceea ce iti doresti cu adevarat si ce a fost semanat pana acum, vor fi momente cand este posibil sa apara acei bondari care bazaie si care iti vor mai aduce aminte, din cand in cand, ca ai temeri si ingrijorari. Si te gandesti, ce mi se intampla acum este adevarat sau doar e o ingrijorare?

    Cum pot sa ma ridic?

Constientizand gandurile negative, care nu fac parte din ceea ce iti doresti cu adevarat, acceptandu-le, eliberandu-le si mergand mai departe! Rapid!

Daca ai semanat lalele negre pentru ce sa te plangi ca nu au iesit lalele roz?

   Cum mentin vibratia?

Zilnic, concentrarea ta este necesar sa fie pe vibratia pozitiva!

Poti alege un gand care te inspira in acel moment si focusul sa fie pe acesta, pana cand vine alt gand si apoi alt gand, care construiesc casa visurilor tale.

In domeniul financiar:

     Ziua 1: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!

     Ziua 2: Poate nu este asa de greu sa am 1000 de euro pe luna!

     Ziua 3: Este foarte posibil sa am in curand 1000 de euro/luna din ceea ce imi place sa fac si mi-e drag si nu numai.

    Ziua 4: Este foarte posibil sa am 1000 de euro pe luna curand din ce imi place sa fac sau din orice alta sursa!

   Ziua 5: Gandul meu astazi este: sunt inconjurata de bogatie, abundenta, dragoste, sustinere.

   Ziua 6: Exista intotdeauna mai mult decat imi imaginez eu ca pot cere, doar sa raman deschisa la ceea ce imi vine si sa primesc.

  Ziua 7: Sunt foarte aproape de tot ce imi doresc.

  Ziua 8: Banii abia aspteapta sa vina la mine.

  Ziua 9. Banii sunt o forma de manifestare a dragostei.

  Ziua 10. Dragostea este peste tot.

     

     Toata aceste afirmatii sunt orientative si prezentate doar pentru a fi o sursa de inspiratie, este necesar ca fiecare sa isi gaseasca propriile ganduri. Timpul necesar cresterii vibratiei depinde de la persoana la persoana.

     Daca iti place sa scrii lucrurile pe care ti le doresti, poti sa le recitesti. Atunci cand le-ai scris, ai facut-o din toata inima si acolo se afla semintele care aduc rodul, bucuria, entuziasmul din tine.

Este suficient sa stii ce iti place si ce iti doresti si, daca te concentrezi pe aceste lucruri, ajungi acolo unde ti-ai propus. Este drumul cel mai simplu.

      Ce altceva te sprijina sa construiesti pas cu pas vibratia ta?

     In fond, este vorba de a creste credinta ca poti sa ai tot ceea ce iti doresti cu adevarat. La ce altceva mai poti apela? La religia ta, la meditatii, la vreo fraza care te ajuta sa iti mentii credinta, la ingerii tai protectori, la vreun prieten care sa iti aduca aminte de visul tau, nu stiu, fiecare stie ce e mai bine pentru el.

     Nu in ultimul rand, a te bucura zilnic de ceva, ORICARE ar fi acel lucru, contribuie esential la ridicarea vibratiei si starii tale de bine.

     Cum iti dai seama ca progresezi?

     Una dintre masurile cele mai simple de a vedea ca vibratia ta creste, este ca, pe masura ce constientizezi si dai deoparte lucrurile care te deranjeaza, te linistesti si apoi apar altele noi care te deranjeaza, ceea ce e de bine! Inseamna ca s-a facut loc sa atragi noi si noi lucruri pe care le poti constientiza si imblanzi si ca te apropii de locul pe care ti l-ai imaginat in inima ta. Ca devii din ce in ce mai sigur pe tine, ca ai din ce in ce mai multa incredere si ca, efectiv, vezi, simti, auzi, mirosi ca se intampla ceea ce ti-ai dorit, pe masura ce vibratia ta a crescut.

   
    Care e frecventa pe care o alegi?

    La un moment dat, vei constientiza ca va fi suficient sa faci un pas ca sa treci dintr-o vibratie in alta sau dintr-o stare in alta, de la mai putin bine cu tine, la liniste si pace si posibilitatea de a crea in continuare. Depide de tine cat stai in frecventa in care esti la un moment dat si de cat de repede te muti in spatiul in care tu infloresti, radiezi de caldura, bucurie si viata prinde aripi.

                                                                                                           Cu drag,

                                                                                  Irina Aiacoboaie, http://irinaaiacoboae.wordpress.com/

Povestea lui Mos Nicolae - traditii, obiceiuri si legende

În noaptea de 5/6 decembrie, se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători. Aceasta deoarece Mosul ştie despre fiecare cum s-a purtat în timpul anului, avand o carte magică, în care a notat pentru fiecare copil în parte, faptele bune şi pe cele mai puţin bune. Copiii care au fost cuminţi tot anul primesc acum răsplata. În dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe. 

E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată! De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime! 

... Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând.. 

La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată niciodată!

Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal.

Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de ”Moş Neculai”şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat.

Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mânăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim. 

Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieţii s-a retras la mânăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352.

După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopole o biserică , în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile. 

O alta legenda atribuie nasterea Sfantului Nicolae în Orientul Mijlociu , în apropierea orasului Bethlehem. Se cunoaşte cu certitudine insa că a trăit în secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflată pe teritoriul Turciei) şi a fost recunoscut şi onorat ca sfânt începand cu secolul VI. 

Nu mai puţin de 21 de miracole îi sunt atribuite, Sfântul Nicolae devenind cunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni, şi în special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinţi a moştenit întreaga avere, pe care s-a hotărât să o foloseasca în scopuri umanitare şi să-i ajute pe cât mai mulţi oameni nevoiaşi. 

De-a lungul secolelor au apărut poveşti şi legende despre viaţa şi binefacerile Sfântului Nicolae. Despre Sfântul Nicolae se mai spune în popor că stă la stânga Tatălui, şi că are menirea de a păzi Soarele să nu fugă!

În popor se mai spune că iarna începe odată cu sărbătoarea de Moş Nicolae, care bătrân fiind, îşi scutură barba albă, aducând astfel prima zăpadă. Potrivit culturii populare, dacă Moş Nicolae vine pe un cal alb, iar Sfântul Ioan pe un cal negru se spune că se întoarce iarna.

Copii trebuie să îşi pregătească în această seară ghetuţele, să le cureţe şi să le lustruiască ca să vadă Moşul cât au fost de harnici. Cei care ştiu că au mai făcut câte o năzbâtie de-a lungul anului şi şi-au supărat părinţi, măcar astăzi trebuie să fie foarte cuminţi pentru ca Moş Nicolae să mai ştergă din cartea sa fermecată. Astfel, copiii cuminţi primesc in unele zone, pe lângă dulciuri şi jucării, o legătură de nuieluşe frumos colorate, iar cei mai puţin cuminţi primesc o nuieluşă adevărată care să le amintească de o eventuală pedeapsă!

Scurt Istoric - mai mult pentru amatori, si nu numai...

In secolul X, Tarul Vladimir al Rusiei a calatorit la Constantinopole (astazi Istanbul) si auzind de povestirile minunate despre Sfantul Nicolae a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. In secolul al XI-lea, ramasitele Sfantului Nicolae au fost furate (sau descoperite) de marinari italieni si depuse in Bari (Italia). Acolo sant si in ziua de azi, iar o manastire a fost construita pentru credinciosii aflati in pelegrinaj catre Tara Sfanta, veniti sa se inchine la moastele Sfantului Nicolae. Se spune ca moastele Sfantului Nicolae emana din cind in cind un miros dulceag!

De-a lungul secolelor Sfantul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, in aminirea si celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici (citeva sute sint doar in Anglia), iar chipul lui a fost pictat mai mult decit al oricarui alt sfant (exceptie facind Sfanta Fecioara Maria).

Aniversarea mortii Sfantului Nicolae, pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352 A.D.) este aproape de sarbatoarea Craciunului, de aceea, in multe tari, acestea s-au contopit. 

In Germania insa, Olanda, Elvetia, Romania, si alte citeva tari europene aceste doua sarbatori au continuat sa se sarbatoreasca separat. In mod traditional, copiii primeau in noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub forma de bomboane, prajituri, mere si nuci. 

In unele locuri copiii isi puneau ghetutele la usa in ajunul zilei de Sfantul Nicolae si a doua zi dimineata le gaseau pline de bomboane, prajituri, portocale si fructe uscate. In Olanda copiii isi primeau cadourile in saboti de lemn. In manastirile scoala, tinerele eleve isi agatau sosete la usa cu bilete pentru Sfantul Nicolae in care isi laudau cumintenia (de aici obiceiul scrisorilor pentru Mos Craciun!), iar dimineata le gaseau pline cu fructe glasate sau bomboane (maica stareta citea biletele si facea daruri ca din partea Sfantului Nicolae).

Dupa reforma protestanta din secolul XVI multe tari din Europa au renuntat la sarbatorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii insa au pastrat aceasta traditie catolica si chiar si azi, multi copii il asteapta pe Sinter Klaas (Saint Nicholas - Sfantul Nicolae) in ziua de 6 decembrie. La inceputul secolului XVII, olandezii emigrati in Statele Unite ale Americii au fondat New Amsterdam, care din 1664 a devenit cunoscutul New York. In citeva decade, sarbatoarea comemorarii Sfantului Nicolae s-a intins pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Iar Sinter Klaas a devenit repede Santa Claus (Mos Craciun) pentru majoritatea americanilor. 

In nordul Germaniei, dupa reforma protestanta, Sfantul Nicolae a fost inlocuit de Krist Kindl (Pruncul Sfant), de aceea, aici, Santa Klaus nu are origine bisericeasca, ci una pagana, dupa zeul germanic Thor, care conducea o caleasca trasa de doua capre pe nume Cracker (Spargatorul) si Cruncher (Rontaila). 

Catolici, ortodoxi si chiar protestanti continua sa-l sarbatoreasca pe Sfantul Nicolae si in ziua de astazi. Prin generozitatea sa fata de cei lipsiti de ajutor, si in special fata de copii, Sfantul Nicolae continua sa ramina un model de intelepciune, dragoste si milostenie.

In Romania, Sfantul Nicolae, cunoscut ca Mos Nicolae, vine in fiecare an, in noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atat pentru copii, cat si pentru adulti. In seara zilei de 5 Decembrie, ghetele si cizmele sint curatate, lustruite si puse la usa in casa fiecarui roman. Mos Nicolae are grija de fiecare membru al familiei si el pune cite un cadou mic (in general dulciuri sau fructe) in ghetele sau cizmele fiecaruia. In unele parti ale tarii, Mosul aduce si crengute argintii (crengute subtiri ce se dau cu un strat de bronz) odata cu darurile. Copiii neascultatori sint avertizati de parinti ca vor primii doar crengutele daca nu sint cuminti (de aici si asocierea dintre batul sau nuiaua, si Sfantul Nicolae, folosit la cumintirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Mos Nicolae, este foarte vechi la romani si este unul dintre cele mai importante sarbatori ale anului, in special pentru copii.

Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Nou, din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae. 

Sfântul Nicolae este cunoscut ca prietenul şi protectorul comercianţilor, săracilor, marinarilor, călatorilor, fetelor nemăritate, mireselor şi, în special, al copiilor mici şi al scolarilor!

                                                           

Dor de convingeri, lipsuri si emotii...POZITIVE!

  
Cred cu convingere ca principalul motiv pentru care foarte multi oameni nu se bucura de tot ce-si doresc este convingerea lor in puterea lipsurilor.
     Sa ma explic: daca pleci de la ideea ca dorintele sunt limitate si ca nu toata lumea se poate bucura de indeplinirea dorintelor, premiza care duce la o revolta impotriva justitiei care prevaleaza in aceasta lume si care face ca unii oameni sa se bucure de mai mult decat altii, TU te indepartezi singur de la indeplinirea dorintelor!

     Absenta succesului tau nu are a face nimic cu succesul altor persoane, ci doar cu comparatia ta negativa si cu concentrarea atentiei tale asupra propriilor lipsuri. Atunci cand experimentezi o emotie negativa, generata de acuzarea altora de injustitie sau de acumularea unor bogatii prea mari in detrimentul celor din jur, tu te situezi singur in pozitia de a-ti nega propria abundenta.
     Ceea ce au sau nu au altii nu are nimic de-a face cu tine.Singurul lucru care iti influenteaza experienta de viata este felul in care gandesti! Propriile tale indepliniri sau lipsuri nu au nimic de-a face cu ceea ce fac sau au altii, ci numai cu gandurile tale! De aceea, daca doresti sa-ti schimbi norocul, TU trebuie sa incepi sa iti spui o poveste de viata diferita!

 Criticile constante ale oamenilor care critica pe cei ce traiesc bine acumuland terenuri, bani si averi, atesta cel mai bine tiparul lor mental de a gandi din perspectiva lipsurilor! Din dorinta de a se simti mai bine, acesti oameni vor denigra lucrurile pe care sunt incapabili sa le obtina! In realitate, ei nu s-ar simti atat de rau observand realizarile celor din jur, daca nu si-ar dori pentru ei insisi aceste realizari!
     Daca cineva te suna si iti spune: Salut! Nu ma cunosti, dar te-am sunat ca sa iti spun ca de acum inainte nu te voi mai suna niciodata.", tu nu vei simti nici o emotie negativa din cauza absentei acestei persoane din viata ta pentru simplul motiv ca nu ti-ai dorit-o vreodata. In schimb, daca ai primi acest anunt de la cineva la care tii foarte mult, ai simti cu siguranta o emotie negativa puternica, intrucat anuntul nu ar corespunde cu dorintele tale!

  
Ori de cate ori simti o emotie negativa, aceasta arata ca te opui prin gandurile tale actuale unei dorinte nascute din experienta ta de viata.
     "Dizarmonia vibratorie reprezinta intotdeauna cauza oriarei emotii negative. Din fericire, emotia negativa te poate ajuta sa te realiniezi energetic cu cel-care-esti-cu-adevarat si cu dorintele tale curente." afima Ester si Jerry Hicks
      In credinta taoistilor, emotiile reprezinta cheia succesului, deoarece cine invata cum sa pastreze si sa obtina acest echilibru intre emotiile pozitive si cele negative, va realiza multe lucruri in viata! Ei spun considera emotiile negative la fel de pretioase ca cele pozitive si nu incearca deloc sa scape de ele, ci sa le stapaneasca!

  
   In studiile lor, taoistii au observat ca este mai usor sa tranformi emotiile negative decat sa le inlaturi! Astfel, conform principiului Yin/Yang, ele fac parte din fiinta noastra, sunt o parte din noi, si depinde numai de noi ce fel de oameni ne dorim sa fim: pozitivi sau negativi!
     Acest principiu al transformarii emotiilor negative in emotiii pozitive il intalnim si in dogmtica crestina: "Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui!".
     O zicala taoista spune : "Cultivand o fapta buna cultivi un obicei, cultivand un obicei cultivi un comportament, cultivand un comportament cultivi un destin!"