Un sacagiu chinez avea 2 oale mari atârnate de capetele unui par pe care îl căra pe umeri. Una dintre oale avea o fisură, cealaltă era perfectă.
La sfârșitul drumului lung de la râu spre casă, oala perfectă era întotdeauna plină cu apă, iar oala crăpată era doar pe jumătate plină. Timp de 2 ani lucrurile au mers la fel, sacagiul aducând acasă doar 1 oală și ½ de apă la casa lui. Desigur, oala perfectă era mândră de realizările ei.
Dar săraca oală crăpată era rusinată de imperfectiunea sa si nefericită că reuea să realizeze doar ½ din ceea ce îi era menit să facă.
După 2 ani de ceea ce vedea ea ca pe un esec amar, oala crăpată i-a vorbit sacagiului într-o zi la râu:
- Mi-e rusine de mine, pentru că această crăpătură laterală face apa să se scurgă pe tot drumul până la casa ta.
Sacagiul i-a spus oalei:
- Ai observat că există flori pe partea ta de drum, dar nu spe partea celeilalte oale? Asta pentu că am știut întotdeauna despre defectul tău, așa că am plantat seminte de flori pe partea ta de drum si în fiecare zi, în timp ce ne întorceam acasă, tu le udai. Timp de 2 ani am putut culege aceste flori frumoase pentru a decora masa. Dacă tu ai fi fost perfectă, nu ar fi existat această frumusețe care să înnobileze casa mea.
Morala:
Fiecare dintre noi are propriile defecte unice iar acestea fac viata noastră împreună atât de interesantă si bogată.
- La tine ,care din defecte tale care îti îmbogătesc viata?
Aceasta poveste plina de intelepciune nu este creatia mea ci a am gasit-o pe un site de coaching administrat de Rodica Obancea, Associate Certified Coach, Executive & Team Coaching
