Despre instinctul de turma si riscul asumat !

       “Fiecare dintre noi este diferit.”

       “Diferentele ne apropie.”

       “Orice persoana este unica.”

   De cate ori ai auzit asemenea afirmatii?

   De nenumarate ori, sunt sigura. Ti le spun parintii, pentru a-ti crea si creste respectul de sine.      Ti le spune cate un prieten pentru a te incuraja la nevoie. Le auzi in discursurile motivationale, in care sunt laudate diferentele dar recomandate retete universale.

   Da, suntem diferiti si totusi ne asemanam atat de mult.

   Comportamentul uman respecta niste clisee pe care ne e greu sa le depasim, cu toata diversitatea noastra.

   A te conforma e simplu, comod, etapele sunt clare, recompensa dinainte stiuta. Sa fii asemeni multimii nu prezinta, de cele mai multe ori, nici un pericol. Dimpotriva, multimea te va primi cu drag in mijlocul ei si iti va rasplati, prin solidaritate, loialitatea.

   Puterea celor multi nu e o gluma,si nici o figura de stil. Ea exista si se manifesta clipa de clipa in societatea umana.

   Se numeste instinct de turma si toti, absolut toti, il avem adanc intiparit in gene, probabil din vremurile ancestrale in care supravietuirea noastra depindea de efortul colectiv al tribului.

   Sa alegi sa fii diferit este un risc asumat.

   Sa alegi un alt drum inseamna risc, provocare, adrenalina si, la final, poate o rasplata mai mare sau poate o mare dezamagire.

   Dar sa alegi un alt drum inseamna si invidie, piedici, animozitati, ipocrizie si  lovituri sub centura.

   Crezi ca “turma” te va  iubi pentru ca ai tradat-o?

   Crezi ca va accepta alegerea ta? Crezi ca va tolera “succesul” tau?

   Crezi ca te va ierta vreodata ca ai avut curajul sa faci altfel lucrurile?

   Oh, nu! In nici un caz!

   Mai intai va incerca sa te convinga, cu vorba dulce, ca alegerea ta n-o sa-ti aduca nimic bun.

   Apoi, daca te incapatanezi pe drumul tau, te vei trezi evitat, izolat, singur.

   Mai tarziu, cand vei incepe sa ai oarecare succes, vei fi hulit, ponegrit, acuzat de toate lipsurile societatii.

   Iar la final, ca ultima lovitura de gratie, turma, folosindu-se de ascendentul sau numeric, se va infrupta bucuroasa din roadele muncii tale hulite si ponegrite pana atunci, savurand placerea de a te fi readus in mijlocul ei, cu picioarele pe pamant, din nou la locul de pornire.

   Vei avea curajul sa o iei de la inceput pe acelasi drum diferit si dificil?

   Si daca DA, de cate ori?

                                                                                  Articol scris de Mirela Bojin