Povestea perlei diafane
Stridia
Uimire stârneşte perla diafană,
O lume se-ntreabă,
De unde atâta frumuseţe,
Născută din durere,
Pe adânc întunecat de mare !?
O lume se-ntreabă,
De unde atâta frumuseţe,
Născută din durere,
Pe adânc întunecat de mare !?
Îşi spune povestea perla,
Secretul ei,
De vrei,
Ascultă-l:
"Eu m-am născut în întuneric,
Între falduri călduţe şi moi.
Nu cunoşteam Lumina,
Doar cântecul valurilor,
Ce cântec de leagăn mi-a fost.
Sălbatice şi furtunoase valuri
De maluri se izbeau,
Secretul ei,
De vrei,
Ascultă-l:
"Eu m-am născut în întuneric,
Între falduri călduţe şi moi.
Nu cunoşteam Lumina,
Doar cântecul valurilor,
Ce cântec de leagăn mi-a fost.
Sălbatice şi furtunoase valuri
De maluri se izbeau,
Ca într-un lung şi nesfârşit suspin...
Într-o anume zi,
Un temerar, riscându-şi viaţa,
Din adâncul mării m-a cules.
Astfel,
Spre lume, fereastra mi-a deschis.
De pe Cerul albastrul ca Marea,
Soarele prea luminos m-a ameţit.
Astfel,
Prealuminată în viaţă am pătruns".
De atunci, eu m-am convins
Că temerarii
În Lumină îşi deschid
Şi Inima şi Viaţa...
Iubirea pentru Lumină
E Calea inimii spre Nemurire.
Că temerarii
În Lumină îşi deschid
Şi Inima şi Viaţa...
Iubirea pentru Lumină
E Calea inimii spre Nemurire.
Trec anii şi viaţa nu-i uşoară,
Haideţi să creştem perle preţioase,
Ca Armonia şi Credinţa-n Viaţă,
Din luminoase, pure sentimente,
În Inimă se plămădeşte
O mică, diafană, perlă preţioasă...
Imagini: Google Image
Versuri: Florea Carbune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu