De ce este extrem de necesar sa-ti continui dezvoltarea si implicarea, mai ales dupa ce ai reusit? (II)

Continui ideile incepute in articolul precedent in care, pornind de la doua elemente observate de-a lungul timpului studiind vietile oamenilor de succes de-a lungul istoriei, imi expuneam propria parere legata De ce cred eu  ca se intampla ca doar o mica parte din noi nu reusim sa intram in categoria celor incapatanati si perseverenti? . Astfel am ajuns la Sindromul Niagara, dar nu mai reiau, ci te las sa citesti singur...

"Munca e ca un bat cu doua capete: de'o faci pentru oameni care merita - fa'o temeinic, de'o faci pentru prosti - fa'o de mantuiala, de ochii lumii." ~ Aleksandr Soljenitin, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici

Cand un om cu experienta se intalneste cu un om cu bani, omul cu experienta pleaca cu banii iar cel cu bani ramane cu ceva experienta. Asta ar putea fi, cu siguranta, o
explicatie pentru esecul rasunator suferit, dupa un succes triumfal, de majoritatea oamenilor de succes!

Cred ca marimea problemelor ce apar in viata fiecaruia este direct proportionala cu rezultatele obtinute ulterior. Iar pentru rezolvarea acestora este nevoie de mai multa sau mai putina experienta. Cine rezolva probleme marunte, va avea rezultate marunte si reciproc, cine rezolva probleme mari, va avea parte de rezultate mari. Este acea lege universala a compensatiei despre care vorbeste si Bob Proctor in Cele 11 Legi Uitate... Toti fugim de probleme ca necuratu de tamaie, mai ales atunci cand alergam spre "varf" cu certa impresia ca odata cu aflarea statutului de om realizat sau om de succes, acestea ... o sa dispara. Dar vai, ele nu dispar nicidecum! 
Chiar din potriva, vor creste proportional succesului obtinut de fiecare!

Tocmai de aceea, cred si afirm ca este extrem  de necesar sa-ti continui dezvoltarea si implicarea in ceea ce faci, mai ales dupa ce ai reusit.

Ce se intampla totusi cu cei care nu aleg sa-si continue dezvoltarea si implicarea, multumindu-se cu statutul la care au ajuns? Cum reactioneaza atunci cand se lovesc cu capul de pragul de sus-cum spune romanul?

Cum este si normal, exista doar doua situatii care pot aparea (batul are doar doua capete!):
- prima, este aceea in care ai parte de regrete. Acestea pot fi foarte buni profesori si raman in amintirea ta mult timp. Poti sa inveti si sa acumulezi multa intelepciune din esecuri si nereusite, iar acestea, vin intotdeauna ca urmare a ceea ce faci, poate de aceea majoritatea aleg, inconstient, aceasta varianta. (ti-aduci aminte de Sindromul Niagara de care vorbeam in prima parte?)

Din pacate, in acest caz, inveti dupa ce deja ai cazut si suferi pentru pierderile tale. Insa daca vei avea puterea sa cresti din nou, cu siguranta vei sti unde ai gresit prima data si vei creste mult mai sus urmatoarea data. (iti recomand sa citesti best sellerul lui John Maxwell - Esecurile pot conduce la Succes, pe care o gasesti aici cu 35% reducere!!!)

- a doua situatie, este aceea in care inveti si aplici autodisciplina. Este o lupta apriga intre rezistenta opusa de zona ta de confort si lucrurile care trebuiesc facute pentru a obtine viata pe care ti-o doresti. Acest pret se plateste intotdeauna in avans iar de experienta acumulata te bucuri atat atunci cand esti in varf, dar si dupa! Caci in momentul cand ti-ai atins un obiectiv, stai putin, iti tragi sufletul, si pornesti in cautarea unei noi provocari. De aceea se spune despre unii oameni ca aduna rezultate dupa rezultate. Succese dupa succese, insa si aici, la baza sta tot o lege Universala, explicata in amanunt de acelasi Bob Proctor in Cele 11 Legi Uitate... 

Personal, cred ca este o calitate majora si un merit  fundamental sa-ti oferi disciplina, mai ales atunci cand intregul tau eu este imbatat de orgoliu si mandrie. Probabil ca aici se face selectia intre adevaratii profesionisti si amatori. Intre oamenii de succes si looseri!

Dar, indiferent de alegerea pe care o faci, recomandarea mea este sa te bucuri de drum mai mult decat de destinatie! Porneste apoi din nou la un alt drum, de data asta un pic mai provocator. Tot Anthony Robbins, in Putere nemarginita spunea ca "cu siguranta vei intampina probleme daca nu faci nimic", asa ca de ce sa nu pornesti spre altceva mai bun, mai inalt, mai provocator? Cu siguranta ca vei avea provocari, dar viata ne-a invatat bine ca experienta se acumuleaza prin durere sau pierdere de bani sau persoane dragi. 

De obicei durerea inseamna efort, iar efortul este vine prin autodisciplina, care este jertfa pentru cresterea noastra in a fi mai mult decat suntem. Am spus efort, si suna ciudat, ca o povara, si mi-am adus aminte o discutie recenta cu un tanar student care lucra pentru a se intretine ca sofer. Imi marturisea ca pentru el, nu exista lucru mai placut pe care sa-l poata face decat ... "efortul" de a lerga dimineata, de a manca sanatos si la ore fixe, de a nu se culca niciodata mai tarziu de orele 22,00.... 

Totusi, raman la parerea ca nimic usor de atins nu este valoros si nu merita timpul decat dezvoltarea personala continua si cautarea in fiecare zi a celei mai bune variante din noi. Iar o provocare cu adevarat greu de cucerit este autocontrolul personal. Stima de sine este un factor important in evolutie, la fel cum mandria este un factor important in involutie. Intotdeauna orgoliul isi va sugruma stapanul, chiar in momentul imediat propriei sale glorii, si ce rost are sa castigi lumea intreaga, daca, prin aceasta, te vei pierde pe tine?

A face acum ceea ce trebuie in fiecare zi, este cel mai sigur mod de a avea in fiecare zi din viitor, exact ceea ce ne dorim. Este doar o chestiune de obisnuinta, la distanta unei singure decizii!

Iti multumesc ca ai avut rabdarea sa ma citesti! Sper ca cele scrise sa iti fie de folos, iar daca ti-a placut, recomanda-ma si altora, daca nu .... scrie-mi printr-un comentariu mai jos, ce nu ti-a placut, de ce, si care este parerea ta, vis-a-vis de necesitatea dezvoltarii personale permanente si a disciplinei!

Multumesc!