"Atunci cand vrem sa schimbam o situatie, se impune in mod imperios necesar sa incepem prin a ne schimba pe noi. Si pentru a ne schimba in mod efectiv, trebuie mai intai si mai intai sa ne modificam felul de a percepe."
In peste 20 de ani de antreprenoriat am avut ocazia sa cunosc si sa lucrez cu diversi oameni de afaceri, iar de aproape patru ani, de cand studiez viata si obiceiurile oamenilor de succes, am avut ocazia sa cunosc si mai multi. Mai ales cu ocazia participarii la evenimente de business networking de genul Business Days. Concomitent, de mai bine de un an de zile am inceput sa studiez in profunzime si felul cum gandeste omul, motivele ce il determina sa actioneze, de cele mai multe ori, altfel decat isi propune sau chir si-o doreste! Mentorii de la care am invatat multe si inca mai invat sunt Anthony Robbins, Dr.Wyne Dyer, Brendon Burchard, Bob Proctor, Robert Kiyosaki, Stephen Covey, Robert Cialdini, Greg Braden, iar din Romania, Andy Szekely, Laszlo Pacso, Mihai Stanescu, Amalia Sterescu si Liviu Pasat.
Astfel, citind si frunzarind zeci de carti, articole, vizionand interviuri si diferite conferinte si seminarii, pot afirma ca am inteles si stiu cum gandeste omul si modul cum percepe mintea succesul si esecul.
La baza tutor actiunilor pe care le intreprindem din prima clipa cand venim pe lume si pana in momentul cand ne incheiem socotelile cu aceasta lume, doar doua sunt motivele care ne conduc: frica de durere si dorinta de placere! Atat, si nimic mai mult. Punct!
Poate din cauza stressului la care suntem supusi din ce in ce mai mult in ultima vreme si in ultimii ani (durere), s-a resimtit in mod acut nevoia unor solutii, tehnici sau metode, solutii de moment si daca s-ar putea cat mai rapide(sapte pasi, 5 trucuri, 3 metode etc). Solutia, se regaseste in literatura "de succes" din ultimii 50 de ani ceea ce Stephen Covey a numit - pansamente sociale si aspirina - destinate problemelor acute ce ofera, uneori, ameliorari temporare, dar doar temporare care lasa neatinse aspectele cronice.
Se poate constata constata astfel ca in contrast, literatura primilor 150 de ani era centrata pe ceea ce tot Covey a definit ca fiind Etica Caracterului - fundament al succesului bazat pe integritate, modestie, fidelitate, masura, curaj, dreptate, rabdare, harnicie, simplitate. Autobiografia lui Benjamin Franklin este un exemplu tipic pentru acest tip de literatura. Este in esenta, povestea unui om care s-a straduit sa integreze in profunzime anumite principii si deprinderi.
Ce invatatura se desprinde din analiza Eticii Caracterului? Ca un mod de viata eficace presupune adoptarea anumitor principii de baza si ca oamenii nu pot avea succese reale si multumiri de durata decat asimiland si introiectand aceste principii, modelandu-si astfel caracterul initial.
La scurt timp dupa primul Razboi Mondial, perspectiva asupra succesului s-a deplasat de la Etica Caracterului la Etica Personalitatii. Succesul a devenit o functie a personalitatii, a imaginii publice, a unor atitudini si comportamente anume, a unor tactici si strategii care facilitau procesele inter-relatiilor umane. Aceasta Etica a Personalitatii opera, in esenta, pe doua cai: tehnici de relationare umana si colectiva, pe de o parte, si adoptarea unei atitudini mentale pozitive, pe de alta. O filozofie care se exprima prin maxime mai mult sau mai putin inspirate si valabile, precum: "Atitudinea iti determina altitudinea.", "Ce crede omul si gandeste, e-mplineste." s.a.
Alte aspecte ale acestei Etici sunt vadit manipulative, chiar perfide, propunand tehnici de seductie ori de mimare a interesului fata de slabiciunile sau maniile celorlalti pentru a-i influenta sau adoptarea "privirii dominatoare" si alte procedee de intimidare. O parte a acestei literaturi considera caracterul ca un ingredient al succesului, refuzandu-i insa rolul fundamental si catalizator pe care il detine. Referirile la Etica Caracterului se faceau din varful buzelor; accentul se pune doar pe metodele de influentare imediata, pe strategiile de forta, pe abilitatea in comunicare si pe atitudini pozitive.
Reflectand asupra diferentei dintre Etica Personalitatii si Etica Caracterului am inteles ca exista o mare diferenta intre imaginea ce o avem despre noi insine si imaginea pe care ne-o facem despre cei din jur, si probabil o si influentam. Am inteles, deasemeni,influenta puternica pe care caracterul, optica si motivatiile noastre le exercita asupra celorlalti. Asa ca am hotarat sa-mi concentrez atentia si eforturile asupra mea si asupra felului de a-i percepe pe cei din jur. In loc sa incerc sa ii reformez, am inceput sa stau deoparte - sa ma distantez de ei - si sa le cercetez identitatea, individualitatea de fiinte separate, si valoarea.
Ce am reusit sa descopar? Unicitatea fiecarui individ in parte! Am vazut si am inteles ca rolul meu firesc este sa fiu afirmativ, sa ma bucur de cei din preajma si sa-i apreciez. Am constientizat deosebirea vitala dintre Etica Personalitatii si Etica Caracterului. Convingerea minunat exprimata si in Psalmi: "Cerceteaza-ti inima cu sarg, caci dintr-insa tasnesc izvoarele vietii."
(-va urma-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu