Despre scanteile din preajma noastra !

      Viata ta este o insiruire de scantei, iar tot ceea ce ai de facut, este sa faci tot ce iti sta in putinta ca la momentele respective fiecare scanteie sa devina o flacara care arde cu intensitate maxima.

     Fiecare om de pe acest Pamant are propriile sale scantei!  
     Si tu le ai din plin! Cine aprinde aceste scantei pentru noi va fi subiectul altei discutii, acum sa ne concentram doar asupra lor. Ele vin si trec aproape pe neobservate. De regula ele se intampla atunci cand esti pregatit sa le vezi. 
     Tu esti pregatit sa le vezi? Nu are rost sa-mi raspunzi, haide mai bine sa vedem  ce este in sufletul tau.

     Fiecare este responsabil pentru propria "stare a vremii", iar daca in sufletul tau ploua sau este vesnic innorat, cu siguranta acele scantei nu vor fi irosite prin preajma ta. Da…stiu ce imi vei spune, ca economia merge in jos, ca ai terminat sau vei termina scoala si nu ai unde sa te angajezi,  ca guvernantii ne fura…insa toate acestea nu au nici o legatura cu tine!
     Tu esti mult deasupra lor! Trebuie doar sa simti asta in sufletul tau, iar toate acele circumstante exterioare nu te vor mai afecta decat intr-o masura neglijabila. Spun asta din proprie experienta. Atata timp cat ma invarteam in namolul gandurilor legate de bani, slujbe, datorii, rate..nu stiu cum se facea insa aproape intotdeauna banuielile mele sumbre se adevereau, in ceea ce ma privea.

Mi-a trebuit ceva timp pana am inteles!
      Invinuiam in zadar lumea exterioara pentru greutatile prin care treceam, toate au incetat doar in momentul in care am inteles ca eu eram parte integranta a problemelor. Eu le creeam sau le intretineam pe majoritatea din ele prin ceea ce gandeam!      
     Atrageam doar ceea ce era deja in mine! 
     Omul va fi mereu un ignorant atata vreme cat va vedea cauza raului doar in ceilalti! 
     Dezastrul cel mai mare era ca in acele vremuri, nu vedeam scanteile din jurul meu.

     Din cauza abundentei de stimuli si informatie prin care suntem bombardati sistematic, avem impresia ca ne dorim sa facem tot mai multe lucruri. 
     Asta nu este intotdeauna rau, insa ziua are tot atatea ore, intocmai ca atunci cand nu vroiai sa faci atatea lucruri. Si atunci aproape involuntar alegi sa faci un compromis, adica sa faci doar cate putin din fiecare, totul in mare graba si cu gandul la ce vei face dupa! 
De aici nu mai este decat un mic pas pana la stress si insatisfactie din tot ceea ce faci!

     De aceea te sfatuiesc sa alegi cu grija ceea ce vrei sa faci pe parcursul unei zile, si este mult mai bine sa faci mai putine lucruri, insa pe deplin  constient de ele, decat sa faci multe, dar in graba si cu ochii pe ceas.

     Am facut o mica pauza din scris pentru a ma uita pe geam. Astazi a plouat, insa acum norii s-au mai risipit, iar printr-o spartura, soarele imi trimite ultimele lui raze pe ziua de astazi! Este fantastic ca nu m-a uitat!
     Stiu ca pentru mine o face! Atent la scris, era sa pierd o scanteie……..

Multi sunt atat de inversunati in a intemeia afaceri, a face bani, a muncii pe branci, a da din coate, ignorand totul in jurul lor incepand cu familia, sanatatea, traditia…incat iti lasa impresia ca vor sa ajunga cei mai bogati din cimitir.
     Este trist, insa isi motiveaza „alergatura prin viata” spunand ca vor sa fie fericiti. 
     In primul rand, atunci cand te intrebi daca esti fericit, cu siguranta nu esti! 
Un OM FERICIT nu are timp sa-si puna intrebari ! El se bucura !
     In al doilea rand, fericirea este o decizie pe care trebuie sa o iei constient si irevocabil. Ea este o stare a mintii, nimic mai mult! 
     Nici o imprejurare exterioara nu ti-o poate lua decat prin co-participarea ta. 
     Poti alege sa fii fericit si fara sa ai lucrurile pe care ti le doresti. Nu ele te fac cu adevarat fericit, ci ceea ce cultivi in sufletul tau vis-a-vis de acele lucruri!   
     Si apoi….nu uita de scantei….

     A-i acuza pe altii pentru propria nefericire este semnul unei nevoi de educatie.
     A ne acuza pe noi insine, este semn ca propria educatie a inceput!  
     Cand nu ne mai acuzam nici pe noi nici pe cei din jur, este semn ca ne-am desavarsit educatia!

     Lumea este mult mai simpla decat crezi. Dupa ce te vei „dezbraca” de toate minciunile pe care altii ti le-au introdus in minte de-a lungul educatiei tale primita fara sa o ceri, din partea scolii, a bisericii si a familiei, vei vedea si tu acest lucru. 
     Orice obiectiv care te obliga sa muncesti zi dupa zi, an dupa an si din greu, astfel incat sa nu mai ai timp pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti, nu este un obiectiv, ci este o pedeapsa. Insa mintit fiind, nu constientizezi asta!
     Daca si acum cand citesti asta vei trece nepasator mai departe…este in regula, insa cu siguranta iti vei aminti aceste cuvinte peste ceva timp, doar ca o vei face pe un pat de spital sau singur pe o banca in parc. 
     Treptat scanteile te vor ocoli, iar odata cu ele intreaga viata!

     Viata nu inseamna munca, stress, target-uri, ierarhii…etc. 
     Societatea exista doar prin ele, iar prin sistemele de educatie pe care tot ea le finanteaza , te-au facut sa crezi ca doar pentru asta esti aici!
     Insa societatea nu exista, nu are suflet, este doar un nume!
     Esenta ei esti tu! Nu uita aceasta si nici scanteile nu te vor uita pe tine!

                                                                                                                  Mihai Petrea

URGENT!!!

           Salut,
      Ai amanat cumva vreo urgenta pentru a citi acest mesaj?
Stiu ca esti o persoana ocupata... si nu ai foarte mult timp la dispozitie. Imi dau seama cum este sa fii       bombardat cu telefoane, sms-uri, email-uri... toate cu probleme de rezolvat azi sau maxim maine.
Dar... poate te decizi sa nu raspunzi acestor stimuli pentru urmatoarele 11 minute, sa fii doar un pic egoist si sa-ti acorzi macar 0,8% din timpul acestei zile pentru a citi un mesaj care te poate feri de multe probleme in viitor.

Dependenta de urgenta

      Urgenta ne da un sentiment de implinire, de succes. Si ne este foarte bine asa. De cate ori apare o problema ne urcam pe cal, alergam la locul faptei, scoatem pusca, facem praf inamicul, suflam in fumul care iese de pe teava si apoi calatorim in lumina asfintitului ca niste eroi.
      Avem o satisfactie temporara rezolvand crize ce nu sufera amanare. Apoi, imediat dupa, ca sa ne simtim folositori si utili, intram in alta stare de urgenta.
      Si o luam de la capat: Cal, drum, pusca, mort, rasarit.
      A devenit o emblema a prestigiului in societatea noastra: - Daca esti ocupat esti un important - daca nu esti ocupat, aproape ca ti-e jena sa recunosti.
      Din faptul ca suntem ocupati ne extragem sentimentul securitatii. Ne simtim recunoscuti, admirati, satisfacuti.
      Acesta a devenit cea mai buna scuza pentru a nu avea de a face cu adevaratele prioritati.
 => "Mi-ar placea sa petrec cateva ore cu tine fiule, dar am de lucru. Se apropie deadline-ul. E urgent. Sunt sigur ca intelegi."
=> "Pur si simplu n-am timp de sport. Stiu ca e important, dar am atatea lucruri care ma preseaza acum. Sigur voi face cand voi avea mai mult timp."
     Si sigur va veni si momentul acela! Doar ca atunci nu stiu daca vei mai putea sa faci sport...
     Dependenta de urgenta este un comportament auto-distructiv care satisface temporar un gol creat de necesitati neimplinite.
     De fapt, ea se manifesta la fel ca orice alta dependenta. Lista de caracteristici de mai jos este extrasa din literatura care se ocupa cu recuperarea fostilor dependenti de droguri.
     Priveste cate similitudini exista:
                                  COMPORTAMENTUL DEPENDENT

1. Creeaza senzatii previzibile, sigure
2. Devine punctul central, concentreaza intreaga atentie
3. Elimina temporar suferinta si alte senzatii negative
4. Asigura falsa senzatie de importanta, putere, control, securitate, implinire
5. Exacerbeaza problemele si sentimentele pe care se presupune ca le vindeca.
6. Afecteaza sanatatea, duce la pierderea relatiilor cu cei din jur

      Foarte frumos exemplificat, nu crezi?
     Societatea noastra este coplesita de acest viciu. Oriunde ne uitam, patima urgentei isi face loc in vietile si in cultura noastra.
     "Da bai Andy dar... unele lucruri sunt chiar urgente!"
     Nu ma intelege gresit! Stiu ca unele lucruri nu suporta amanare!
     Cum ar fi atunci cand apare un client furios, sau o problema de sanatate, sau o factura scadenta maine sau reparatia masinii stricate...
     Insa problema apare atunci cand urgenta devine factorul dominant din viata noastra si se pierde sensul importantei.
     Asta ne plaseaza pe agenda de activitati a altora. Uitam de lucrurile valoroase pentru noi si ne umplem timpul rezolvand tot felul de probleme ale sefilor, colegilor, subordonatilor, parintilor sau prietenilor...
     Din pacate... acest drog functioneaza doar pana la primul moment de luciditate!
     Pana cand... un eveniment dramatic ne trezeste din halucinatia vietii noastre perfecte si ne arata realitatea ignorata inconstient de ani de zile.

Crezi ca pe patul de moarte iti vei dori
sa fi petrecut mai mult timp la birou?

      Atunci cand ne moare cineva drag suntem confruntati cu realitatea cruda a ceea ce ar fi putut sa fie dar n-a fost! Regretul preia controlul asupra corpului nostru si il macina pana cand acesta cedeaza. Toate acele ore in plus petrecute la birou si nu cu persoanele importante devin acum calvarul sufletului nostru.
     S-ar putea sa aflam ca fiul adolescent este dependent de droguri. Cel mai cumplit cosmar a devenit realitate, iar mintea ne creeaza scenarii dezastruoase despre ce ar putea sa urmeze si ne inunda cu sentimente covarsitoare de vinovatie si rusine. Atatea clipe pe care le-am fi putut petrece impreuna construind o legatura adevarata, dar n-am facut-o pentru ca eram prea ocupati sa facem bani, sa stabilim relatii de afaceri sau pur si simplu sa ne uitam la televizor.
     Economia este la 2 pasi de colaps total, firma este falimentara si slujba care ne platea creditele pentru casa si masina atarna de un fir de ata. Doctorul ne spune cu o voce tremurata ca mai avem doar cateva luni de viata. Sau persoana langa care am trait bune si rele in ultimii 15 ani a gasit pe cineva mai bun, cu mai mult timp si cu alte perspective, care ii poate aduce fericirea mult dorita.
     In astfel de momente ne izbim de zidul pietrificat al realitatii. Toate urgentele care pana acum cateva zile ne umpleau zilele, saptamanile, anii... se dizolva si raman doar 2 - 3 lucruri care conteaza cu adevarat.
    Oare de ce nu ne trezim inainte de aceste lovituri?
    De ce nu ne construim viata pe baza lucrurilor importante pentru noi?
    De ce lasam urgentele altora, agenda altora, interesele altora sa ne fure tot timpul... 
iar pentru noi si cei dragi noua  mai lasam doar resturile?

Pentru ca in Romania
cultura este de asa natura!

     In primul rand... suntem obisnuiti sa luam masuri doar cand ne doare.
     Niciodata inainte! Avem o cultura bazata pe urgenta... si asa am invatat sa reactionam la evenimentele vietii. Daca nu exista urgenta inseamna ca ne putem relaxa.
     In al doilea rand... niciodata problema nu este la noi!
     Ori altii sunt de vina... ori ne-a fost dat prea mult ghinion... ori noi nu suntem facuti pentru succes!
Aceste convingeri ne impiedica sa ne asumam un minim de responsabilitate asupra vietii noastre... si implicit asupra fericirii noastre.
     Vezi tu... pentru foarte multi oameni viata este ca vremea de afara! Ceva care li se intampla!
     Probabil ca ai si tu prieteni care nu stiu ce vor de la viata, dar ei sunt toata ziua ocupati.
     Nu stiu daca drumul pe care se afla duce la o poiana cu flori sau la o prapastie... dar nici nu si-au pus vreodata problema daca pot face ceva in legatura cu asta.
     Poate le faci tu un favor si le spui... sa aplice tehnica celor 30 de zile din pachetul educational Self Mastery, sa aplice tehnicile anti-amanare descrise in pachet, sa afle ce este cu adevarat important pentru ei, si sa puna in aplicare tehnica afirmatiilor in oglinda de pe cele 2 CD-uri cu Stima de sine.
       
        Intre "nu cred ca pot" si...
                "HA! Nu cred ca stii cu cine stai de vorba!", alege
     

Viata ca un fir de ata
sau...

     Viata unor oameni arata ca un fir de ata prins la gatul unei femei frumoase.
     Nu are culoare, nu are stralucire....
     Trece neobservata... prea banala ca sa fie admirata si de multe   ori  prea plictisitoare ca sa fie auzita.
     Nici n-au incercat si nici n-au fost incercati. Pur si simplu o   viata    traita in alb si negru cu sonorul dat la minim.


     Altii... sunt mai norocosi...
     Au pus pe firul de ata o perla si doua margele.
     Au vazut macar o data in viata o oportunitate. Au avut macar o data curajul sa spuna da in loc de nu.
Si au reusit. Iar pentru asta au primit cadou de la viata o frumoasa perla.
     Apoi au mai incercat de 2 ori pana sa renunte...
     Nu a mai fost la fel de usor ca prima data si s-au dat batuti. Pentru cele 2 incercari au primit doar 2 margele mititele.
     Un semn ca au incercat... dar nu pana la capat. Un semn ca au inceput dar n-au avut determinarea sa termine.

       Iar altii...
     Ei bine... altii stralucesc.
     Putini ce-i drept... dar fericiti.
     Atat de fericiti incat te pot face fericit doar ca esti langa ei. Te pot  face important doar pentru ca stau de vorba cu tine.
     Sunt acei oameni care iti pot vorbi cateva zile despre viata lor fara sa se repete. Iar tu... vei renunta la somn, la mancare si la apa doar sa asculti muzica ce iese din faptele lor.
     O adevarata placere sa-i ai langa tine, o adevarate onoare sa-i poti numi prieteni...
     ... si o adevarata fericire sa poti sa fi unul dintre ei!
      Iar eu cred ca TU poti...
     E adevarat ca nu iti pot oferi perlele...
     Asta va fi placerea ta sa le castigi pe fiecare in parte si sa le sarbatoresti cum se cuvine.
   
       Dar iti pot arata cum sa le pui pe ata.
     Investeste acum in propria ta persoana pentru ca ea va fi model pentru prietenii tai, pentru copii tai si pentru nepotii tai.
     Ea iti va aduce fericirea in clipele de singuratate si tot ea te va impinge de la spate cand spui ca ai obosit.
     NU accepta nimic mai putin decat un sirag de perle.
         Pentru ca il meriti!
     Doar contacteaza-ma aici : http://www.andyszekely.ro , si iti voi spune cum!

              Inspiratie,

                                       

Despre greseli !

     Dupa ce faci o greseala, gandul la acea secunda de dinaintea dezastrului, clipa aceea in care, daca ai fi facut stanga si nu dreapta nu te-ai mai fi aflat aici, este gandul care te obsedeaza. Cat de usor te-ai fi strecurat pe langa eroare daca in acel moment ai fi procedat altfel! Cat de logice pareau lucrurile in acea secunda, iar tu ai facut exact ce nu trebuia! De ce? De ce gresim? Cum gresim?

     Din experienta proprie si a celorlalti, dar si din multele episoade din „Secundele dinaintea dezastrului” vizionate, am remarcat ca oamenii, in general, gresesc din... GRABA. 

     Nu, nu din nestiinta; pentru ca ma refer aici la acele greseli pe care le faci, dar pe care ai fi putut sa nu le faci, pentru ca esti destul de inteligent. 

     Graba strica intr-adevar treaba in cele mai multe cazuri. Nu ne facem destul timp pentru a gandi si actiona si, de aceea, eroarea se petrece.

     Spre exemplificare, aminteste-ti!

     Cele mai de temut erori, cele mai dese si pe care le regreti cel mai intens, sunt insa cele facute din cauza ca ti-a fost... LENE sa: te documentezi, sa intrebi, sa te pregatesti, sa planifici, sa testezi si tot asa. 

     Din lene comiti cele mai dureroase erori. Dureroase pentru ca te urasti pe tine pentru ca stii DE CE ai procedat asa!

     Este asa, aminteste-ti?

     A treia cauza a greselilor umane este cea pentru care se inventeaza cele mai multe scuze : FRICA. Pentru a te feri de ceva, din cauza ca iti este frica, alegi sa faci anumite lucruri care nu sunt tocmai bune. O parte din acestea devin la randul lor greseli. Rezulta astfel ca ai gresit din frica. Frica te-a impins sa procedezi intr-un anumit fel, iar de cele mai multe ori, tot ea este cea care nu te lasa sa vezi lucrurile clar.

      Stim cu totii cat de mult regretam orice greseala. O acceptam apoi, in momentul in care constientizam ca am invatat ceva din ea. Mai tarziu, cand greseala noastra se pare ca aduce numai beneficii, o iubim! Secunda aceea la care ne-am gandit in mod obsesiv devine si mai importanta acum: „Ce bine ca am facut totusi stanga si nu dreapta!”.

     Iata cum, in jurul greselilor, erorilor, prostiilor, sau oricum vrei sa le numesti, roiesc unele dintre cele mai intense sentimente ale omului. 

     De aceea, greseala devine o experienta aparte a fiecaruia dintre noi. Analizeaz-o!

Despre "Povestea perlei "

    De cateva luni am dat intamplator peste o scurt filmulet care vorbea despre cele 5 principii ale Stabilirii obiectivelor . Ulterior am aflat ca autorul acestui filmulet este un trainer de succes, absolvent al Universitatii A.I.Cuza din Iasi, si "mucenic" al aceluiasi renumit profesor Stefan Pruteanu, profesor pe care l-am avut si eu si pe care nu ai cum sa nu-l adori !

           Andy Szekely, caci despre el este vorba, mi-a trimis un mail astazi foarte interesant, de unde intr-o   prezentare  powerpoint, aflam "povestea perlei" considerata de Andy " prea inspirationala ca sa o las deoparte...          Si prea... adevarata.
          Iata ce afirma Andy in mesajul pe care l-am primit :
         Traim intr-o lume a pastilelor, in care multi se asteapta sa existe un "hap" care sa le curme durerea, de orice natura ar fi ea.
         Durerea crizei se anihileaza cu bani, sau cu metode rapide de facut bani...
         Durerea fizica trece cu tranchilizantul potrivit...
         Durerea emotionala dispare cu distragerea atentiei de catre stimulul creat special pentru asta...
        Cum ramane insa cu durerile nasterii ?
        Vrem oare cu adevarat ca ele sa nu existe ?
        Sau e in firescul lucrurilor sa existe !?
... si nu ma refer aici doar la nasterea naturala ci la nasterea omului matur, care are de trecut prin "chinurile facerii" pentru a putea darui lumii opera sa de viata...
     Urmareste povestea perlei aici: 
http://www.andyszekely.ro/blog/povestea-perlei#prezentare

... si spune-ti parerea mie, si altora !

       

La Inceput De An Scolar (Cu Gandul La Tine, Copilul Meu Drag)!

Ce Sfaturi Daruiesc Tuturor Copiilor In General, Si Copilului Meu In Special, La Inceput De An Scolar!

         Pentru parinti !    

In lumea animala totul e lipsit de echivoc si de emotie. Toti stiu ca vine un moment cand puii trebuie sa abandoneze confortul oferit de grija materna si sa porneasca in viata pe cont propriu. Dar pana la sosirea acelei clipe tinerele animale vor fi invatat de la parintii lor tot ceea ce este necesar supravietuirii.

Se intampla cumva, la fel, si printre oameni. Dar pe masura ce am evoluat social si ne-am civilizat am pierdut multe dintre instinctele ce ne asigurau supravietuirea. Ne ingrijim acum mai mult de aparente si uitam sa ne invatam copiii despre lucrurile esentiale ale vietii.  Sau ...  poate, nu le stim nici noi ?

Cu totii stim ca in cultura noastra sociala este de la sine inteles, ca parintii sa-si sustina copiii oricat este necesar.  Ne protejam  „puii” de

Despre succes si calea spre succes (IV)

    Cunostintele paveaza calea catre bogatii - atunci cand stii ce cale sa urmezi!

    Este deja unanim recunoscut faptul ca stiinta este doar puterea potentiala. Ne ajuta la organizarea cunostintelor pentru a ne oferi planuri de actiune bine structurate si directionate catre un scop precis.

    Mai stim deasemeni ca exista doua feluri de cunostinte: generale si specializate, dar un om educat nu este, neaparat, unul care poseda o abundenta de cunostinte generale ssau specializate. Un om educat este unul care si-a dezvoltat atat de mult facultatile mintale incat poate obtine tot ceea ce doreste sau ceva echivalent, fara a incalca drepturile celorlalti.

    Fiind intrebat odata "Cati soldati au trimis britanicii in America pentru reprimarea rebeliunii din 1776?", Henry Ford a raspuns ; "Nu stiu numarul exact de soldati pe care i-au trimis britanicii aici, dar am auzit ca erau mult mai multi decat s-au intors acasa."

   Raspunsul l-a lasat fara replica pe reporter.Cine poseda educatie, stie sa obtina cunostinte atunci cand are nevoie de ele, si cum sa organizeze aceste cunostinte in planuri concrete de actiune.Nu este esential sa depoziteze aceste cunostinte in propria sa minte, ci trebuie sa stie doar unde sa le caute!

   Cunostintele specializate reprezinta cea mai abundenta si mai ieftina forma de servicii pe care le puteti obtine. Napoleon Hill identifica si ne recomanda cu precizie sursele sigure de cunostinte cele mai importante:
1. Experienta si educatia fiecaruia.

2. Experienta si educatia disponibile prin cooperarea altora.

3. Colegii si universitati.

4. Biblioteci publice (prin carti si reviste in care sunt depozitate toate cunostintele organizate ale civilizatiei).

5. Cursuri de specializare (serale sau particulare).

    Oamenii de succes din orice domeniu au educatia generala de a nu conteneni  niciodata sa obtina cunostinte specializate legate de afacerea sau profesiunea lor, prin intermediul cunostintelor altor oameni!

    O concluzie ce trebuie trasa este ca toti urcam pe pozitii insemnate sau ramanem in anonimat datorita unor conditii pe care le putem controla, doar daca dorim intr-adevar acest lucru !

Sfintii Ioachim si Ana

 

     Sfintii Ioachim si Ana sunt parintii Maicii Domnului. 

     Sfantul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfanta Ana a fost fiica preotului Matan. 

Acest preot a avut trei fiice: Maria - care a nascut-o pe Salomeea, Elisabeta - mama Sfantului Ioan Botezatorul si pe Ana - cea care a nascut-o pe Fecioara Maria.

     Lipsa copiilor ii facea pe Ioachim si Ana sa fie priviti ca fiind blestemati, pentru ca in societatea iudaica, familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvantarea dumnezeiasca. Dupa rugaciuni indelungi, celor doi li s-a daruit o prunca: Fecioara Maria.

     Tinand seama ca Biserica a marturisit totdeauna ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, caci Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, putem afirma fara retinere ca Ioachim si Ana sunt bunicii lui Hristos.

     Dupa cum spun cartile sfinte. Sfantul Ioachim a trecut la cele vesnice la varsta de 80 de ani, iar Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa Sfantul Ioachim.

Inchinare tie, Sfanta Fecioara Marie !

     Am fost plecat la sfarsit de saptamana intr-o mica excursie, impreuna cu familia. Nu a fost cine stie ce, a fost doar o excursie de o zi, cu masina.
     Ne-am trezit de dimineata si am plecat la drum fara sa facem prea multe pregatiri „tehnice” si fara un traseu prestabilit. La acel moment consideram ca stiu unde trebuie sa ajung. Oricum noi barbatii suntem construiti genetic pentru a nu cere lamuriri in legatura cu un traseu sau o destinatie. Preferam sa ne invartim ore intregi intr-un oras cautand o strada, si intotdeauna ne este mult mai la indemana sa ne orientam dupa muschiul copacilor pe langa care trecem, sau asteptam noaptea pentru a ne orienta dupa Steaua Polara, decat sa cerem cuiva sa ne indrume. Probabil tot de asta i-a luat si lui Moise patruzeci de ani pana a traversat desertul.
     Dar sa revin. Destinatia se afla undeva la vre-o suta si ceva de kilometri fata de orasul Targu-Frumos, in care locuiesc si era un drum oarecum nou pentru noi, desi zona judetului Neamt, ne este destul de cunoscuta.
     Acest drum s-a dovedit a fi insa , un drum deosebit. Am avut parte de o vreme superba, un peisaj de vis, nu am avut nici un fel de probleme, si am facut si cateva mici opriri pentru a simti mai bine incarcatura locurilor pe care le strabateam in calatoria noastra.

     Dupa aproximativ trei ore am ajuns si la destinatia catre care am pornit, Manastirea Horaita, unde am avut parte de o mare surpriza : senzatia minunata ca am pasit intr-o alta lume. Un loc decupat din Dumbrava Minunata a lui Sadoveanu si amplasat undeva in peisajul Romaniei Pitoresti al lui Vlahuta, un spatiu de liniste, bucurie si mirific descris de parintele Cleopa. Nu stiam despre acest loc prea multe, desi de obicei imi fac lectiile constiincios cand e vorba de o destinatie noua.
      Biserica de la manastirea Horaita este unica din punct de vedere architectural pentru ca prezinta elemente din arhitectura romano-bizantina dar si influente rusesti surprinse in numarul si configuratia celor 8 turle. 

Biserica are 30 de metri lungime, 17 metri latime si 20 de metri inaltime. Zidurile acesteia cu o grosime de 1.6 – 4 metri sunt construite din piatra, iar boltile sunt din caramida. Pictura din interiorul bisericii de la Horaita a fost executata in stil neobizantin, pe un fond caramiziu de catre Mihai Chiuaru cu ucenicii sai, intre anii 1988-1993.

     Catapeteasma de la Manastirea Horaita care a fost lucrata la Viena este unicat in tara, probabil si in lume, datorita asezarii amvonului deasupra usilor imparatesti dar si dispunerii neconforme cu traditia ortodoxa a doua registre: Registrul Sfintilor Apostoli si Registrul profetilor Vechiului Testament. Sculptura releva ultima supravietuire a stilului baroc din tara si are in structura ei trei tipuri de lemn: tei, par si tuia. Cea mai de pret podoaba a acestei manastiri o reprezinta Icoana Maicii Domnului “Izbavitoare de seceta” – facatoare de minuni, care a fost realizata in prima jumatate a secolului al XVIII – lea, apoi imbracata in argint in a doua jumatate a secolului al XIX lea si provine din biserica de lemn a Horaitei.

     Aspectul dureros a venit la aparut la cateva sute de metri departare sub forma unor pietre imprastiate prin iarba si a multor gunoaie imprastiate mai peste tot. Am zambit trist, si dupa un scurt schimb de priviri cu sotia mea, am intors masina si am pornit nerabdatori pe drumul de intoarcere, dornici sa revedem locurile prin care abia trecuseram.
     Si intoarcerea a fost la fel de frumoasa, descoperind alte si alte locuri pe care nu le-am vazut la venire, dar care mi se pareau si mai frumoase si mai minunate .
     In acele momente nu am avut timp sa ma gandesc profund la cele intamplate, insa ulterior am avut o mica „revelatie”. Excursia noastra de o zi, cat si modul in care am abordat diferitele ei etape, poarta in ea o intreaga filozofie de viata. Aceasta filozofie o pot sintetiza intr-o singura fraza : Destinatia devine mai putin importanta daca te bucuri de intreaga calatorie!
     Desigur, unii dintre voi s-ar putea sa nu fiti de acord cu mine, poate veti crede ca este important doar finalul, iar cum ajungeti acolo sunt doar amanunte de arhiva. Fiecare isi intelege viata prin propriul sistem de convingeri. Insa eu am descoperit ca, uneori, calatoria este mult mai importanta decat destinatia.
     Privind aceasta filozofie la un nivel mai mare, te asigur ca, daca te bucuri cu adevarat de fiecare aspect al calatoriei tale pe acest pamant, destinatia va deveni o simpla si fireasca consecinta a felului in care ai calatorit.
     Aici gresim, majoritatea dintre noi. Avem tendinta materialista de a ne concentra doar pe scopuri, pe directive, pe recompense, iar toate acestea ne fac sa traim cu gandul undeva in viitor, atunci cand acestea vor avea loc. Facand astfel, pierdem clipa prezenta, care inseamna insasi calatoria. Toate clipele minunate trec neobservate pe langa noi.
     In consecinta, iti propun sa te concentrezi mult mai mult pe ceea ce ai, si cum traiesti PREZENTUL. Nici trecutul, nici viitorul nu sunt la fel de importante cum este prezentul. Daca nu „gusti” traseul pe care ti l-ai propus, recompensele mult visate din viitor te vor dezamagi cu siguranta.
     Aici mai trebuie lamurit un aspect. Tot mai multa lume apeleaza din ce in ce mai mult la tot felul de clarvazatori, cititori in carti sau in stele….pentru a afla ce fel de vieti anterioare au avut, sau ce fel de viitor ii asteapta. Ceea ce pierd ei din vedere, este ca raspunsul este dezarmant de simplu si se afla chiar in clipa prezenta din viata lor. In consecinta, daca vrei sa afli ce fel de vieti anterioare ai avut, asta desigur daca ai astfel de preocupari, este suficient sa privesti cu mai multa atentie ce fel de viata, in ansamblu ai astazi, caci ea este catalizatorul a tot ceea ce ai fost vreodata. Toate realizarile tale de suflet, toate lucrurile la care aspiri sau le cunosti, sunt rezultanta a tot ceea ce ai fost, vazut, sau auzit vreo data. Este simplu. Trebuie doar sa privesti in intuneric, sa asculti in liniste si sa intelegi in suflet. Tot „acum” poti afla si ce fel de viitor te asteapta. Priveste inca o data la ceea ce faci sau gandesti in momentul prezent, caci asta iti va trasa viitorul.
     Un proverb spune ca “ cea mai buna metoda de a-ti prevedea viitorul, este sa ti-l creezi ”. Chiar daca nu esti constient, chiar daca crezi intr-un viitor gata predestinat si scris undeva in infinitatea stelelor, doar tu esti artizanul propriei tale vieti…..doar tu esti personajul principal in propria ta reprezentatie si doar de tine depinde daca reprezentatia ta a fost o capodopera de mare succes, sau a fost doar o drama sustinuta in fata unei sali lipsita de spectatori.
      Concentreaza-te asupra drumului tau ! Asta este tot ce ai de facut! Acompaniaza-te de oameni potriviti care te sustin si nu iti ponegresc ambitiile, iar calatoria ta va deveni mult mai usoara. Nu te mai focaliza atat de mult asupra destinatiei si nu mai amana nimic.
     Ironia este ca, prima jumatate din viata amanam sa facem anumite lucruri importante, scuzandu-ne oarecum fata de noi, ca suntem prea tineri. Dar in a doua jumatate a vietii ce crezi ca vei face? Te vei scuza ca esti prea batran. Contureaza-ti si constientizeaza traseul “calatoriei” tale, clipa de clipa!

Despre instinctul de turma si riscul asumat !

       “Fiecare dintre noi este diferit.”

       “Diferentele ne apropie.”

       “Orice persoana este unica.”

   De cate ori ai auzit asemenea afirmatii?

   De nenumarate ori, sunt sigura. Ti le spun parintii, pentru a-ti crea si creste respectul de sine.      Ti le spune cate un prieten pentru a te incuraja la nevoie. Le auzi in discursurile motivationale, in care sunt laudate diferentele dar recomandate retete universale.

   Da, suntem diferiti si totusi ne asemanam atat de mult.

   Comportamentul uman respecta niste clisee pe care ne e greu sa le depasim, cu toata diversitatea noastra.

   A te conforma e simplu, comod, etapele sunt clare, recompensa dinainte stiuta. Sa fii asemeni multimii nu prezinta, de cele mai multe ori, nici un pericol. Dimpotriva, multimea te va primi cu drag in mijlocul ei si iti va rasplati, prin solidaritate, loialitatea.

   Puterea celor multi nu e o gluma,si nici o figura de stil. Ea exista si se manifesta clipa de clipa in societatea umana.

   Se numeste instinct de turma si toti, absolut toti, il avem adanc intiparit in gene, probabil din vremurile ancestrale in care supravietuirea noastra depindea de efortul colectiv al tribului.

   Sa alegi sa fii diferit este un risc asumat.

   Sa alegi un alt drum inseamna risc, provocare, adrenalina si, la final, poate o rasplata mai mare sau poate o mare dezamagire.

   Dar sa alegi un alt drum inseamna si invidie, piedici, animozitati, ipocrizie si  lovituri sub centura.

   Crezi ca “turma” te va  iubi pentru ca ai tradat-o?

   Crezi ca va accepta alegerea ta? Crezi ca va tolera “succesul” tau?

   Crezi ca te va ierta vreodata ca ai avut curajul sa faci altfel lucrurile?

   Oh, nu! In nici un caz!

   Mai intai va incerca sa te convinga, cu vorba dulce, ca alegerea ta n-o sa-ti aduca nimic bun.

   Apoi, daca te incapatanezi pe drumul tau, te vei trezi evitat, izolat, singur.

   Mai tarziu, cand vei incepe sa ai oarecare succes, vei fi hulit, ponegrit, acuzat de toate lipsurile societatii.

   Iar la final, ca ultima lovitura de gratie, turma, folosindu-se de ascendentul sau numeric, se va infrupta bucuroasa din roadele muncii tale hulite si ponegrite pana atunci, savurand placerea de a te fi readus in mijlocul ei, cu picioarele pe pamant, din nou la locul de pornire.

   Vei avea curajul sa o iei de la inceput pe acelasi drum diferit si dificil?

   Si daca DA, de cate ori?

                                                                                  Articol scris de Mirela Bojin

DACA... STOP !

   
      Peste 80% dintre oameni se folosesc in justificarea esecului un atribut care pare nascut odata cu omenirea, eternul DACA...
      Un analist de caractere citat de Napoleon Hill, a alcatuit o lista a celor mai folositi :"Daca..." si asta prin o mie nouasute treizeci si ceva. Si tare cunoscute si cotidiene-mi sunt caci foarte multi oameni isi spun : "Mi-ar fi mult mai usor sa fiu fericit :
       DACA n-as avea sotie si familie...
       DACA as avea destul curaj...
       DACA as avea mai multi bani...
       DACA as avea o educatie aleasa...
       DACA as fi sanatos...,DACA as avea Timp...,DACA ar fi vremuri mai bune...,DACA ceilalti m-ar intelege...,Daca mi s-ar da o sansa...DACA ceilalti "nu mi-ar pune bete in roate"...,DACA as fi mai tanar(a)..., Daca as avea talentul unora...,Daca as fi profitat de ocaziile din trecut...,Daca nu m-ar enerva cei din jur..., Daca m-ar ajuta cineva..., Daca as avea personalitatea unora...,Daca seful m-ar aprecia..., Daca as fi liber..., Daca mi-ar fi cunoscute talentele...,Daca n-as avea datorii..., Daca as sti cum sa fac..., Daca nu mi-ar sta lumea in cale..., Daca n-as avea ghinion..., Daca oamenii n-ar fi atat de prosti...,Daca as fi sigur de mine insumi..., Daca m-as fi nascut sub o stea norocoasa..., Daca as locui in alta parte..., Daca as fi eu Sef..., Daca ceilalti m-ar asculta..., si lista poate continua fiind destul de lunga.

" Prima si cea mai insemnata victorie este asupra propriului eu.A fi cucerit de propriul eu este, dintre toate lucrurile, cel mai rusinos si mai ticalos !" afirma PLATON

   
     Este adevarat ca situatiile placute te fac sa te simti bine si ca este mult mai usor sa te simti fericit atunci cand te afli intr-o astfel de situatie, dar nimeni nu le poate cere celor din jur sa faca numai ce doreste el. Este absurd sa te astepti ca toata lumea sa iti faca pe plac, si asta din mai multe motive :
1. - ceilalti oameni nu au nici o resposabilitate sa-ti asigure tie bunastarea interioara;
2. - chiar daca si-ar dori, ei nu pot controla conditiile pe care ti le-ai creat singur in viata; si
3 - daca lucrurile s-ar petrece astfel, tu ai renunta de bunavoie la puterea ta de a-ti crea propria experienta de viata.   
     Acestea fiind recunoscute, sa luam decizia sa nu mai cautam decat acele aspecte ale realitatii inconjuratoare care ne fac sa ne simtim bine ! Sa ne inventariem alibiurile cu ajutorul carora se justifica ESECUL(care pare boala nationala!). In acest fel, viata va incepe sa includa treptat numai aspecte care sa ne faca sa ne simtim bine ! Sa incercam si raspunsul la acel ...
     DACA... as avea curajul sa ma vad asa cum sunt in realitate, si as afla ce nu merge la mine: m-as indrepta ?

Despre inteligenta !

      Inteligenta este putinta de a vedea si reproduce obiectiv cele ce exista si se intampla.

Acum, la inceputul erei informationale, lucrurile incep insa sa se schimbe.  Daniel Goleman, sustine ca inteligenta emotionala (EQ) este cel putin la fel de importanta ca si IQ-ul (coeficientul de inteligenta), in determinarea traiectoriei vietii noastre.

     Inteligenta emotionala se refera la modul in care oamenii isi folosesc emotiile. Capacitatea de automotivare, de autocontrol, de entuziasm si tenacitate. Acestea nu sunt nicidecum mostenite si, cu cat pot fi inoculate mai devreme copiilor, cu atat acestia au mai multe sanse de a-si folosi capacitatile intelectuale si, implicit, de a avea mai mult succes in viata.

      Un alt tip de inteligenta care poate face diferenta este: inteligenta interpersonala. Aceasta reprezinta capacitatea de a-i intelege pe ceilalti: ce ii motiveaza, cum muncesc si cum cooperezi cu ei. Este foarte probabil ca vanzatorii de succes, politicienii, medicii si liderii spirituali sa fie persoane cu un inalt grad de inteligenta interpersonala.

     Inteligenta intrapersonala este capacitatea omului de a-si forma un model precis despre sine si de a putea folosi acel model pentru a actiona eficient in viata.

     Este necesar sa ne revizuim ideile despre inteligenta, pentru a include diversitatea factorilor care determina succesul in viata. 

     Ceva asemanator se poate spune si despre educatia in sine. Noile dezvoltari tehnologice, in special cele asociate cu tehnologiile informationale, ne pot determina sa reconsideram, in viitor, modul in care privim procesele educationale. Elanul brusc al schimbarii tehnologice creeaza o mai rapida rasturnare a profesiilor decat s-a intamplat vreodata.

     Educatia nu mai poate fi privita ca o treapta pregatitoare, inainte ca individul sa inceapa sa munceasca. Pe masura ce tehnologia se schimba, in mod necesar se schimba aptitudinile si domeniile de expertiza. Chiar daca educatia e privita din punct de vedere vocational, ea asigura aptitudinile necesare muncii, majoritatea observatorilor fiind de acord ca acum, in era informationala, educatia continua reprezinta cheia succesului in viata, si mai ales in afaceri.

     Robert Kiyosaki vorbeste in cartea sa, „Inainte de a demisiona”, despre viitorul muncii si al angajatilor, semnalând faptul ca angajatii de astazi reprezinta un fenomen nou.

     Se stie ca in era agricola cei mai multi oameni erau intreprinzatori. Majoritatea erau fermieri ce lucrau pamantul regelui. Ei nu primeau salariu de la rege. De fapt, era invers. Fermierul ii platea regelui o taxa pentru dreptul de a folosi pamantul. Aceia care nu erau fermieri erau comercianti, adica mici intreprinzatori. Majoritatea copiilor crescuti in familii de intreprinzatori au calcat pe urmele parintilor, devenind, la randul lor, intreprinzatori. Din nou, o chestiune de educatie.

     In timpul epocii industriale, cererea de angajati a crescut. Ca raspuns, guvernul a preluat sarcina educatiei in masa si a adoptat „sistemul prusac”, cum il denumeste Kiyosaki, dupa care sunt organizate majoritatea sistemelor de educatie la nivel mondial, in ziua de azi. Cert este faptul ca acest sistem are ca scop producerea de angajati in masa. Desigur, este din nou vorba de educatie.

     Eu si tu am fost sfatuiti adesea: „mergi la scoala, ia note bune, ca sa obtii o slujba buna!” Dar niciodata n-am auzit cuvintele: „mergi la scoala ca sa devii un intreprinzator bun!”

Afla mai multe despre cele 10 tipuri de inteligenta in programul audio: “Puterea emotiilor in viata si in afaceri”, in lectura lui Adrian Popescu.

Motivatie!

Psih. Adrian Popescu

Despre frumusetea clipei !

     Poetul britanic John Keats spune: “Frumusetea este adevar”. 

     Capacitatea de a vedea frumosul in orice este o marca a intelepciunii. Cand tot ceea ce vezi in jur iti pare frumos, mintea ta nu mai poate fi ocupata cu nefericire, pentru ca e ocupata cu adevar.

     Si toata aceasta constientizare se poate produce intr-o clipa, atunci cand iti reorientezi atentia pe ceea ce este frumos in peisajul pe care il vezi in jurul tau… Ce este frumos… ?

     Frumos este sa intelegi dincolo de sensul peiorativ ce inseamna sa iti traiesti clipa.
     Frumos este sa simti mai mult intr-o clipa decat simteai intr-o zi, o luna, un an…
     Frumos este sa umpli prin prezenta haul imens pe care oamenii il lasa prin absenta.
     Frumos este sa fii fara sa vrei prea tare si sa simti fara sa stii prea multe.
     Frumos este sa lasi certitudinea sa moara de fiecare data cand constientizezi incertitudinea clipei urmatoare.
     Frumos este sa iti auzi chemarea din zona misterioasa a talentului tau nativ.
     Frumos este sa lasi misterul sa iti coloreze maiestria.
     Frumos este sa lasi maiestria sa atinga timid misterul, cu un zambet mirat.
      Frumos este … sa fii!
      Esti… este frumos…!

Porneste cu finalul in minte !

        Uitandu-ma la ce exemple avem majoritatea dintre noi, in familiile noastre, am simtit nevoia si unui astfel de articol. Viata este asemeni unui joc cu propriile lui reguli, iar ca orice joc daca nu are o miza, va deveni anost si plictisitor atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.

Inchipuieste-ti un meci de fotbal la care am inlaturat portile, oare cine ar mai juca? Sau pentru cat timp? Tot astfel si cu viata ta, daca nu urmaresti o miza, sau mai multe, treptat va deveni o rutina apasatoare si amara.

Fa un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti ca ai saizeci de ani si te uiti in urma la viata care s-a scurs. Cum o vezi? Te uiti cu mandrie si spui: Uoau, ce viata am avut!!!…???…..sau iti pleci privirea in pamant? Via?a va trece oricum, indiferent cum o vei trai.

In alta ordine de idei, eu nu incurajez cariera in detrimentul familiei. Se spune ca pe patul de moarte nimeni nu a regretat ca nu a petrecut mai mult timp la serviciu, ci ca nu a petrecut mai mult timp alaturi de cei dragi. Tu, ce vei regreta?

Viata pe care ti-o pregateste societatea de astazi, nu este viata, ci este doar existenta. Daca te lasi incadrat in tiparele majoritatii, nu vei fi decat un „cadavru” umblator, care asteapta si moartea fizica. Fiecare zi din viata ta ar trebui sa fie o adevarata sarbatoare, caci este un dar nepretuit. In schimb societatea ti-a transformat viata intr-o insiruire de sarcini, corvezi, probleme de rezolvat, indatoriri,”drepturi”, obligatii, iar ca supapa de eliberare a presiunii acumulate ti-a mai lasat cateva zile de sarbatoare pe an.

In acele zile, trebuie sa te relaxezi, si sa te bucuri de viata, asa la comanda, cat si in ziua respectiva, deoarece atunci, cineva a hotarat sa fie sarbatoare. Nu ti se pare cam artificial? De ce sa ma simt bine si sa ma bucur ca traiesc doar in 15…18….si 25 ale anumitor luni? In rest ce-mi ramane? Majoritatea oamenilor nu sesizeaza acest aspect si ajung sa faca sant adanc intre locul in care dorm si locul in care muncesc…..un sant atat de adanc incat dupa o vreme orice incercare de iesire din el devine sortita esecului. Nu fa si tu asta.

Ce ar fi de facut? Nu uita titlul acestui articol, porneste cu finalul in minte. Adauga o miza sau mai multe, vietii tale. Daca totusi trebuie sa te angajezi si sa muncesti pentru realizarea viselor altor persoane, ok, fa-o, dar fa-o planificat. Cu alte cuvinte stabileste-ti un termen sau un obiectiv de realizat prin acel serviciu, apoi da tot ce ai mai bun la locul tau de munca, astfel incat sa iti realizezi cat mai repede ceea ce ti-ai propus, apoi paraseste acel serviciu si incepe sa traiesti. Spun asta deoarece majoritatea oamenilor nu se angajeaza undeva, avand si un scop in minte. Ei se gandesc doar la cum sa-si plateasca facturile in luna urmatoare. Apoi va urma o alta luna…apoi o alta luna…si pe furis intreaga viata. Ce trist!

Tu nu trebuie sa uiti cine esti cu adevarat, asta presupunand ca stii deja. Esti o fiinta vie care isi cauta implinirea pe acest pamant. Problemele apar in momentul in care ne indragostim si credem intr-o imagine pe care ne-am creeat-o vis-a vis de persoana noastra, imagine care de cele mai multe ori nu are nici o legatura cu originalul. In aceasta imagine tu te inchipui ca iti sta bine, sau chiar iti doresti, sa fi inginer, politician, om de afaceri, fotbalist…insa dupa un anumit numar de ani incepi sa te intrebi, de ce nu esti fericit in sufletul tau.

Raspunsul ti-l dau chiar eu, acum, esti nefericit deoarece implinirea nu a fost una dintre mizele vietii tale. Umbra de care te indragostesti si in care crezi, inchipuindu-ti ca esti chiar tu, nu poate cunoaste nici un fel de implinire. Implinirea ta ca om, nu are nici o legatura cu mersul la un serviciu anost o viata intreaga, la a da ordine sau chiar striga la subalterni, deoarece si la tine striga altii, la a scrie rapoarte la serviciu, la a aseza salam si cascaval pe rafturile unui supermaket, la a stresa oamenii incercand sa le vinzi o asigurare sau un sapun, …..etc.

Sa nu ma intelegeti gresit, toate aceste meserii sunt nobile asemeni celor care le-au inventat, insa ele devin o tragedie cand sunt transformate in principalul obiectiv al vietii unui om. Tu nu trebuie sa uiti niciodata care este scopul sau misiunea ta aici, iar restul, indiferent ca sunt slujbe, afaceri, scoli…sa fie doar etape bine stabilite in calea ta catre implinire.

                                                                                                                              Articol scris de ,  Mihai Petre