23 noiembrie 2011

Dor de o poveste despre...Puterea Gandului! - III -Forta prezentului!

    
     Unii oameni mor la 60 de ani, alții la 100 de ani, iar cei mai mulţi oameni însă „mor” în jurul vârstei de 30 de ani și sunt îngropați la 70 sau 80 de ani.
Ioan: Unii oameni aleg să moară tineri, ei nu se mai bucură de viață, au un singur scop şi anume, acela de a plăti facturi.
-    Ioan, însă fiecare trebuie să supraviețuiască, nu ai cum altfel, trebuie să plătești chiria și utilitățile și alte lucruri cum ar fi școala copilului și așa mai departe, i-am răspuns eu.
-    Vezi tu Marian, nu este nimic anormal în a achita o factură, problema apare când doar asta facem. Atunci când mergem teleghidați la birou ne întoarcem obosiți, ajungem acasă, dăm drumul la televizor, schimbăm două vorbe cu partenerul de viață și ne culcăm. La sfârșitul lunii ne primim salariul, plătim facturile și reluăm ciclul.
-    Ioan, și cum ar trebui să procedăm?
-    În mod paradoxal, noi dorim să ne bucurăm de viață însă amânăm. De câte ori nu ne spunem: „de mâine o să fac și o să dreg”,  ‚începând cu luna viitoare o să mă ocup mai mult de mine și de familia mea”, „începând de la anul… „etc. Pentru cei mai mulți oameni  DE MÂINE, rămâne mâine pentru totdeauna. Acest mâine nu devine niciodată azi sau ACUM.
-    Totuși noi trăim în prezent, nu-i așa?
-    Cu siguranță că da. Trăim în prezent, însă numai ca suspendare între trecut și viitor!
-    Cam greu de înțeles Ioan, ai putea să-mi explici puțin?
-    Dus puțin la extrem s-ar putea spune că nu trăim deloc. Nici o clipă nu o savurăm cu adevărat. 

     Totdeauna ne preocupă cele întâmplate sau ne facem griji pentru viitor. Trăim cu gândul la un trecut pe care nu-l putem schimba și la un viitor care deocamdată nu există. Ființa noastră aici și acum, până la urmă este singura realitate pe care însă, noi o ignorăm cu voie sau fără voie.
-    Adică ai vrea să-mi spui că a-ţi face planuri este un lucru rău?
-    Nicidecum! A fi arhitectul propriului viitor reprezintă un demers provocator pentru oricare ființă umană. Orice viitor devine prezent la un moment dat, iar când viitorul devine prezent ar trebui să-l savurăm mai mult. Putem să ne facem și planuri, însă înaine de planuri trebuie să ne oprim o clipă pentru a savura prezentul. Prezent înseamnă că existăm, respirăm, iubim şi plângem. Prezentul este cadoul autentic pe care noi totdeauna îl punem deoparte.
-    Cred că încep să înțeleg.
-    Mai clar, uităm să fim prezenţi în viaţa noastră sau amânăm la nesfârșit până când chiar lucrurile se vor sfârși.
      Todeauna suntem în viteză către serviciu, către bancă, către casă sau către o întâlnire. Ne definim în totalitate prin ceea ce avem în posesie. Nu am văzut nici un om care să-și ia cu el mașina în viața de apoi, însă cu toate acestea suntem aproape obsedați de lucrurile pe care le-am putea deține.
-    Şi mă rog, ce-i rău în a deține un bun, am întrebat eu?
-    Nu-i nimic rău în a deține ceva material, nu-i nimic rău nici în a-ți dori lucruri care te fac să te simți împlinit.
-    Nu mai înțeleg!
-    A deține ceva nu-i rău în sine, problema apare atunci când toată viața se reduce la a deține ceva. Poți să-ți dorești o casă, o mașină, haine de calitate, excursii în țări exotice, etc. Este chiar bine să ai anumite lucruri, însă mulți oameni cad în capcana că vor fi fericiți atunci când vor deține acele lucruri. Cei mai mulți dintre oameni nu sunt fericiți când vor obține anumite lucruri pentru că în secunda următoare își propun să obțină alte lucruri și astfel ei uită să se bucure că respiră, că există.  Practic, atunci când oamenii vorbesc despre ei se definesc prin ceea ce au, însă despre ei ca ființe umane nu vorbesc deloc. În mod practic, oamenii sunt absenți din viața lor. Vorbesc de case, de proiecte, de salarii, de taskuri, de facturi și mai puțin de ei ca ființe umane care există aici și acum.
-    Adică, noi ar trebui să nu mai vorbim cu alți oamnei despre ce avem?
-    Marian, nu am vrut să spun acest lucru. Până la urmă nu este vorba de ceea ce vorbim cu ceilalți, ci de ceea ce vorbim cu noi.
-    Adică ar trebui să stăm mai des de vorbă cu noi?
-    Da, și nu numai atât! Din când în când ar fi foarte bine să ne mai oprim în loc. Aici nu vorbesc de ceea ce mulți oameni numesc concedii, ci vorbesc de măcar 2-5 minute zilnic în care să ne punem câteva întrebări și să avem o discuție onestă cu noi!
-    Şi ce-am putea discuta?
-    În primul rând te-ai putea întreba cât de prezent ești în viața ta. Lasă această întrebare să meargă prin mintea ta și permite-ţi să primești toate răspunsurile pe care ți le oferi! Bucură-te de tot ceea ce primești! Rămâi o clipă în loc și savurează momentul! Dacă ar fi să facem o proiecție din interior către exterior am putea distinge trei stadii: Cine ești? Ce faci? și Ce ai? Poți răspunde la nesfârșit la întrebarea „CE AI?”, însă nu-ți va oferi un nivel de autenticitate care să te ajute. A două întrebare CE FACI?  merge ceva mai în profunzime, este mai mult despre tine și despre acțiunile tale. Și răspunsurile la întrebarea ce faci te pot ajuta. Plătești doar facturi? Ești doar un mort viu care se plimbă printre documente? În ce măsură ceea ce faci te împlinește? Atenție, răspunde-ți la întrebarea ce faci, nu „ce vei face?” Analizează prezentul aici și acum!
-    Adică nu contează ce voi face?
-    Poți să-ţi răspunzi la întrebarea ce voi face, însă cu altă ocazie, analizează ce faci acum, ce ai făcut în aceste zile și în ce măsură te împlinește.  Întreabă-te cât de prezent ești în viața ta! Și apoi întreabă-te cine ești și lasă această întrebare în mintea ta preț de câteva minute. Nu te forța să dai răspunsuri, mai interesant ar fi dacă reușești să nu te gândești la nimic.
-    Și ce mi-aș putea răspunde?
-    Marian, aici nu există răspunsuri corecte sau greșite și nici nu doresc să-ți dau variante pentru a te influența. Orice răspuns este bun atâta vreme cât simți că este autentic!
-    Și cu plata facturilor cum rămâne că nu am înţeles?
-    Cotidianul, poate să râmână cotidian.
-    Adică ar trebui să nu mai merg la serviciu și să donez tot ce am și să aștept să-mi pice din cer?
-    Poți să aștepți, nu-ți va pica nimic.
-    Eu vorbesc despre a te opri în loc din când în când, nu de a renunța la ceva! Important este să te descoperi pe tine și să te bucuri de fiecare clipă. Cu alte cuvinte trebuie să încetezi a mai fi actor într-un film regizat de altcineva. Poți să fii regizorul propriei vieți și actor totodată! Fii tu prezent în viața ta , alături de oamenii pe care-i iubești. Bucură-te de lucrurile mari, dar mai ales de cele mici.  Încearcă să găsești o bucurie în tot ceea ce faci, atât în plan personal cât și la job. Permite-i ființei tale să se reverse în tot ceea ce faci și în tot ceea ce ai. Mulți oameni, în mod paradoxal se gândesc că vor fi în stare să să bucure de ceea ce vor obține chiar dacă nu sunt capabili să se bucure de ceea ce au. Realitatea arată însă că acel om care nu este capabil să se bucure de ceea ce are, niciodată nu va reuși să se bucure de ceea ce va obține.
-    Așa este, am aprobat eu!
-    Marian, discuția pe care am avut-o nu este despre viitor și nici despre trecut, este despre prezent. Nu are sens să te îngrijorezi, viitorul oricum va veni, ce faci însă tu până vine viitorul? Cine ești tu cu adevărat? Până la viitoarea întâlnire meditează pe marginea acestei întrebări:  
                                                 
                                              Cât de prezent ești TU în viaţa ta?


Articol scris de, Marian Rujoiu,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

FREE Program from Tony Robbins

Motivatie pentru SUCCES!

My Daily Afirmations