16 ianuarie 2011

Dor de ...Oameni Alesi!

"Nu te alatura unei multimi mediocre, caci nu te vei perfectiona! Indreapta-ti atentia spre un grup in care asteptarile si cerintele legate de performanta sunt mari!"
     Unul din lucrurile primordiale pe care trebuie sa le urmareasca o persoana ce doreste sa parcurga calea spre succes, este sa se inconjoare de invingatori, de oameni de succes, care se conduc si respecta un sistem de valori pe care vrei sa ti-l insusesti si sa-l perfectionezi la randul tau.Oamenii din viata noastra nutresc o influenta covarsitoare asupra destinului nostru! 
      Trebuie sa cautam mereu raspuns la urmatoarele intrebari: Cine sunt indivizii din anturajul meu? Cum ma pot influenta? Cum imi pot citi gandurile? Cum ma pot determina sa spun anumite lucruri? Care este directia spre care imi indreapta pasii? Cum imi modeleaza gandirea? Si cel mai important - Care este personalitatea pe care mi-o formeaza? Apoi vine intrebarea de o mie de puncte: Influenta lor este un lucru pozitiv?...

11 ianuarie 2011

Dor de Webinar “Misterele bogatilor”!


      Daca nu ati reusit sa fiti alaturi de noi la webinarul sustinut de Catalin Constantin Pavel in 29 noiembrie 2010,… nu fiti tristi!
Puteti afla si voi “Misterele bogatilor” daca ascultati sau vizionati inregistrarea webinarului.
      Asezati-va comod, relaxati-va si...auditie placuta! Inspiratie si Imaginatie!



Vezi mai multe video sau webminarii :

Articole asemanatoare

Sursa: http://avantajlastart.net/

8 ianuarie 2011

Dor de un moment de schimbare!

      Singurul lucru cu adevarat permanent in aceasta viata este schimbarea. Totul se afla sub semnul schimbarii, incepand cu infinitatea Universului si pana in profunzimile celei mai mici forme de viata de pe planeta noastra. In lumina acestui lucru relevat de toate mintile luminate care s-au perindat inaintea noastra, putem constata ca, schimbarea si evolutia reprezinta starea de normalitate, iar rezistenta la schimbare cat si blocarea evolutiei reprezinta anormalitatea. Viata “curge” continuu intr-o anumita directie insa desi uneori este insesizabil acest suvoi al vietii are parte de numeroase schimbari.
    Noi oamenii putem beneficia de acest lucru, sau ne putem opune, desigur cu consecintele aferente. Cert este faptul ca raul nici nu isi va schimba cursul, nici nu va incetini, doar ca asa vor unii oameni. El merge inainte maturand totul in calea lui. Poti merge inainte ajutat de rau, sau te poti opri, insa mai devreme sau mai tarziu vei fi maturat si tu la randul tau.
     De regula, omul comite o sumedenie de erori tocmai cu instrumentul pe care doar el il are la dispozitie pentru a evolua si anume: ”liberul arbitru”. Restul vietuitoarelor de pe aceasta planeta nu beneficiaza de un asemenea instrument, ele fiind guvernate doar de instinctele primare. Noi oamenii putem alege!
     Daca ne uitam in urma, constatam ca nu intotdeauna am facut alegerile corecte. Sau uneori am reactionat asemeni animalelor, din instinct....

6 ianuarie 2011

Dor de studiu si autodisciplina - GRATIS

 
     Orice obtinem fara efort si fara costuri prea mari este de obicei subestimat, adeseori chiar discreditat; poate ca de aceea profitam atat de putin de minunata ocazie pe care ne-o ofera scolile din sistemul de invatamant public!
     Autodisciplina dobandita printr-un program bine definit de studiu specializat compenseaza, intr-o anumita masura, prilejul ratat cand cunostintele erau dobandite GRATIS. Realizam, mai tarziu, cand mai de voie, mai de nevoie trebuie sa rupem din venitul si asa mic, pentru a plati taxe de instruire sau cursuri de perfectionare, si ne miram cat de buni, de silitori si de sarguinciosi studenti putem fi!
 
Faptul ca i se cere sa plateasca, indiferent daca studentul obtine calificari bune sau nu, are efectul de a-l influenta sa urmeze cursul, desi in alte conditii ar fi renuntat la el. De aici rezulta ca sistemul de percepere al taxelor, in cazul invatamantului privat sau prin corespondenta, constituie cel mai eficient mod de instructie in decizie, promtitudine, si obiceiul de a termina ceea ce ai inceput!
     Una dintre cele mai mari ciudatenii ale oamenilor este ca ei pretuiesc numai ceea ce are pret! Pana la urma acesta este un lucru bun, dar sunt lucruri nepretuit de valoroase care ne sunt oferite gratuit, si doar simplu fapt ca nu ne costa nimic, ne face sa nu le acordam atentia cuvenita valorii care o au!...

3 ianuarie 2011

Dor de o Poveste...a perlei!

     In luna septembrie a anului trecut  publicam un slide foarte interesant despre Povestea perlei, primita de la Andy Szekely, astazi m-am gandit ca aceasta poveste aceasta poveste poate fi ilustrata si cu ajutorul imaginilor:
  
      Povestea perlei diafane
                    Stridia

Uimire stârneşte perla diafană,
O lume se-ntreabă,
De unde atâta frumuseţe,
Născută din durere,
Pe adânc întunecat de mare !?

31 decembrie 2010

Dor de datini si traditii de iarna!


    Noaptea de trecere in Noul An este marcata de numeroase obiceiuri si traditii printre acestea, poate cel mai important este obiceiul uratului. Uratul este un complex de dansuri cu recuzita si cantece, diferite in functie de zonele tarii.
   "Plugusorul" este un obicei legat de mitul fertilitatii, adresandu-se urari de prosperitate si belsug, incheindu-se cu cuvintele:
        "Cum a dat Dumnezeu an,
         Holde mândre lui Traian,
         Astfel sa dea si la voi
         Ca s-avem parte si noi.
         Sa va fie casa, casa;
         Sa va fie masa, masa;
         Tot cu mesele întinse
         Si facliile aprinse.
         Si la anul sa traiti,
         Sa va gasim înfloriti,

         Ca merii, Ca perii,
         În mijlocul verii,
         Ca toamna cea bogata
         De toate-ndestulata.
 

LA MULTI ANI, 2011 !

28 decembrie 2010

Dor de o poveste despre calendar, Anul Nou si de...parintele Cleopa!

        Părintilor si fratilor si iubiti credinciosi,

      Fiindcă slujesc cu nevrednicie mâine Sfânta Liturghie, m-am gândit că-i bine ca privegherea din seara aceasta s-o mai împodobim si cu cântări si cu cuvinte sau cu predici, ca să nu pară prea lungă.
      Mâine-poimaine, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare de Răsărit prăznuieste trei sărbători: Anul Nou, Tăierea împrejur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul si Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Si pentru că mâine nu se poate cuprinde într-o predică tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit ca în seara aceasta să mă ocup în cuvântul meu de însemnătatea Anului Nou.
      Cum s-a ajuns la noi crestinii ortodocsi să se prăznuiască Anul Nou la 1 ianuarie? Iată prin ce împrejurări s-a ajuns la aceasta si ce însemnătate are Anul Nou!

18 decembrie 2010

Dor de lipsuri - Teizeci si una ... de cai spre esec!

    Oamenii care icearca cinstit si esueaza indura cea mai mare tragedie in viata! Tragedia consta in majoritatea coplesitoare a celor care esueaza in comparatie cu putinii care reusesc! 

      Toata lumea recomanda cai de succes, iar eu analizez caile spre esec? Totusi , in urma analizei a cateva mii de oameni, Napoleon Hill concluzioneaza ca 90% erau considerati niste "ratati".
     Astfel analiza identifica existenta a 31 de cauze ale esecului, iar tu cititorule, parcurgand lista, verifica-te punct cu punct in scopul de a descoperi cate din aceste cauze ala esecului stau in calea succesului tau:
1. Date ereditare nefavorabile(bagajul genetic)Nu e nimic de facut pentru persoane care s-au nascut cu o deficienta in puterea mentala!Aceasta este singura cauza care nu poate fi corijata cu usurinta de oricine. Exista totusi si exceptii(vezi cazul Nick Vujicic!).
2.Lipsa unui scop bine definit! Nu exista sperata de succes pentru cineva care nu care nu are un scop

17 decembrie 2010

Dor de Viena, “the land of Christmas”!



Viena, “the land of Christmas”
     Nu este orasul lui Mos Craciun si nici a doamnei Craciun, nu are o iarna cu mult mai lunga decat a noastra si nici zapada nu are mai multa… cu toate acestea, in preajma sarbatorilor de iarna, Viena se umple de turisti din toata Europa. Nu trebuie sa fii un calator inrait ca sa iti alegi Viena ca destinatie de Craciun, trebuie doar sa fii rezistent la frig si sa iti placa atmosfera de sarbatori, deoarece la capitolul atmosfera de sarbatori, Viena este un oras premiant cu coronita. Spre bucuria locuitorilor si a turistilor, de sarbatori tot orasul se transforma intr-un targ in aer liber.
     Pe langa ghirlandele de sarbatori, luminitele si decoratiunile care impodobesc toate marile capitale ale Europei,Viena te farmeca cu pietele ei de Craciun, care rasar pe toate bulevardele orasului. Viena sarbatoreste in acest fel din 15 Noiembrie pana pe 24 Decembrie (in ziua de Craciun toate pietele sunt deja stranse). Aceste mici targuri, deschise de dimineata devreme pana seara tarziu, te imbie cu multe culori si muzica de sarbatoare. Daca simti ca nu poti face fata gerului, nimic nu iti este mai de folos decat o cana de vin fiert, cu mar si scortisoara, sau un ceai fierbinte.
     Daca iti scade glicemia de la atata plimbat sau de la frigul de afara, nimic nu este mai util decat tartele aburinde cu mere, placinte de toate felurile, castane coapte si fistic in caramel. Sa nu uitam de celebrul Frankurter sau de kebap-urile de la tarabele arabilor, bineinteles cu mult cili care sa te incalzeasca pe loc.
Pentru cei ce cauta mai putina mancare si mai multe obiecte de artizanat locale, suveniruri, cadouri de Craciun, casutele vienezilor iti ispitesc portofelul cu fel si fel de obiecte. Fiecare taraba ascunde o mica poveste, un artizan care vrea sa isi faca loc intr-o lume excesiv de comerciala sau dimpotriva, un afacerist care profita de sarbatorile de iarna ca sa isi rotunjeasca veniturile.
     La mare cautare sunt bineinteles sutele de modele de globuri, care mai de care mai colorate si mai frumoase. Sunt globuri de sticla pictate sau imbracate in sclipici colorat, decorate in peisaje de iarna sau in modele simple. Pentru "copiii" intre 5 si 50 de ani, la fel de atractive sunt si standurile cu jucarii si marionete din lemn sau papusi de portelan.
     Imbracat de sarbatoare, Viena este un oras simplu, dar totusi fastuos, care isi respecta turistii si le ofera tot ceea ce si-ar putea dori de Craciun: cadouri, luminite si culoare, brazi impodobiti, mancare buna, atmosfera de sarbatorare. Globurile, jucariile si produsele de sarbatoare te lasa cu gura cascata, dar si cu buzunarul gol. Un glob pictat manual pleaca de la 7 euro, un carnat nemtesc ajunge pe la 3-4 euro, o prajitura cu mere costa cel putin 2-3 euro, iar un pahar de vin fiert 3 euro.
     Cand sa te duci? Daca te duci special pentru Christmas Market trebuie sa ajungi pana in Ajunul Craciunului, pentru ca apoi pietele se inchid. Cea mai mare piata de Craciun din Viena este in fata Primariei din Viena (deschisa 13 noiembrie - 24 decembrie). Detalii in limba romana despre toate pietele de Craciun din Viena gasitiaici
     Cum economisesti bani in Viena? Cea mai ieftina modalitate de a vizita Viena este sa cumparati Wien Carte, un fel de abonament de 3 zile pe toate mijloacele de transport care costa 18,5 euro - pe care il taxati in fiecare dimineata si apoi circulati nelimitat cu orice mijloc de transport din oras. In plus, cardul va ofera si peste 21 reduceri. Detalii complete despre card in limba romana gasiti aici
     Cum ajungi la Viena? Pentru a ajunge la Viena aveti numeroare optiuni cu avionul: Austrian Airlines are zboruri zilnice de la 79 de euro iar FlyNiki, compania pilotului de Formula 1 Niki Lauda va ofera preturi asemanatoare pentru rezervari din timp.
     Cu infrastructura deosebita, cu atractiile de Craciun, cu locuitorii mereu atenti cu turistii si cu bunatatile care iti iau ochii si iti alinta papilele gustative, Viena atrage cel putin 3 milioane de turisti in fiecare an la targurile de Craciun.
     Ce mai poti vizita in Viena? Chiar daca iti alegi Viena ca destinatie de Craciun si daca vizitezi orasul in special pentru atmosfera de Craciun si pentru targurile deschise in tot orasul, totusi nu trebuie sa uiti ca te afli intr-una din cele mai frumoase capitale ale Europei. Biserici, palate, resedinte ale conducatorilor imperiului Habsburgic te asteapta in orasul printesei Sisi. Printre acestea Palatul Schonbrunn, resedinta de vara a familiei de Habsburg, care a fost timp de cativa ani si resedinta lui Napoleon Bonaparte, impunatoarea Stephansdom si muzeul printesei Sisi, cea mai iubita printesa a Austriecilor, te asteapta sa le treci pragul.
     Pentru copii, distractiva este si o vizita in zona Prater si o tura cu roata Vienei. Daca vizitati orasul in sezonul rece, roata este singurul element activ din parcul de distractii Prater. Gradina zoologica, una dintre cele mai mari si bine ingrijite din Europa este un alt punct ce nu trebuie ratat in acest oras. Hundertwasserhaus, blocul initial construit pentru locuinte sociale, a devenit una dintre atractiile principale ale orasului. Daca sunteti pasionati de politica globala, puteti vizita si sediul Organizatiei Natiunilor Unite si al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, in zona numita UNO - city.


                                                                                                                                                                                   Sursa: Descopera.ro

12 decembrie 2010

Dor de povestea Craciunului! - scurta istorie ilustrata



    Crăciunul este în zilele noastre un timp al magiei, al generozităţii şi al iubirii. Este perioada în care aproape întreaga suflare umană sărbătoreşte naşterea lui Iisus Hristos. Acestuia îi sunt asociate astăzi o mulţime de obiceiuri adânc împământenite cum ar fi împodobirea bradului, mersul cu colindul sau oferirea de cadouri celor dragi.
     Nu cred că există cineva care să nu cunoască în detaliu frumoasa istorisire din evanghelii a naşterii pruncului Isus. 
    Totusi, câţi dintre dv. ştiu cum am ajuns de fapt să sărbătorim Crăciunul? 
    V-aţi întrebat vreodată de ce decorăm pomul de Crăciun sau de ce îi învăţăm pe copiii noştri să creadă în Moş Nicolae sau Moş Crăciun? 
   Veţi fi surprinşi să aflaţi care este originea sărbătorii noastre (spun eu!!!) preferate!


Originea Crăciunului
      Originile nordice
    Cu secole înainte de naşterea lui Iisus, în timpul nopţilor lungi şi geroase de iarnă, europenii sărbătoreau întoarcerea luminii şi renaşterea naturii care urma să se întâmple o dată cu venirea mult aşteptatei primăveri. În ţările nordice aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Yule.
    În 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă conform calendarului păgân, taţii împreună cu fii aduceau din pădure cel mai mare buştean pe care îl puteau găsi şi îi dădeau foc. Fiecare scânteie se credea că reprezintă un porc, o pisică sau alt animal care se va naşte în primăvară. De asemenea o mare atenţie se dădea plantelor perene care rămâneau verzi de-a lungul întregului an, dovedind că viaţa era totuşi prezentă în această perioadă întunecată şi rece.
In Franta exista un obicei ce se respecta an de an. In ajunul Craciunului un bustean taiat proaspat din padure este adus in casa de capul familiei cu cantec si voie buna. Acest bustean poarta numele "Yule" si traditia spune ca spunand rugaciuni intreaga familie trebuie sa-l stropeasca cu ulei, sare si vin fiert.

Busteanul este pus in soba sau semineu in ziua de Craciun si nu este lasat sa arda intr-o singura zi. El trebuie sa devina cenusa abia in cea de-a 12-a zi.   In unele familii acest bustean este aprins de copii cu aschii din cel de anul ce a trecut. Acest privilegiu apartine si mamelor in unele tinuturi.
Busteanul Yule este inconjurat de multe superstitii. Daca nu se aprinde dupa prima incercare inseamna ca va urma un an plin de ghinion, spun unii.
Altii sunt de parere ca daca nu este aprins cu aschii din bustenul ars la ultimul Craciun este posibil ca intreaga casa sa ia foc.
Alt mit spune ca daca in timpul anului cenusa busteanului nu este pastrata sub paturile din locuinta este posibil ca aceasta sa fie lovita de fulger.
Pe parcursul celor 12 zile cât trebuia să stea aprins buşteanul, ospăţurile (adesea de-a dreptul sălbatice) se ţineau unul după altul. De fapt era singura perioadă din an când carnea era prezentă din abundenţă, deoarece atunci se sacrificau majoritatea animalelor din bătătură pentru a-i ajuta pe oameni să depăşească iarna aspră care bătea la uşă. Fiind un timp în care demonii şi spiritele bântuiau nestingherite pe afară, se părea că statul în casă reprezintă cea mai înţeleaptă soluţie de urmat.

Originile romane
La peste 1500 de km distanţă, în Roma, iarna părea mai puţin grea, dar festivalurile lunii decembrie erau chiar mai elaborate. Cu data de întâi la romani începeau Saturnaliile, o sărbătoare extrem de populară - un timp de distracţie, băutură şi orgii - care se termina cu sacrificii umane. Numită după zeul Saturn, care însemna „belşug” , aceasta era practic un pretext pentru a întoarce pe dos toate ierarhiile sociale.
   25 decembrie reprezenta ziua centrală a sărbătorii, fiind indicată în calendarele romane drept ziua naşterii Soarelui, deoarece de atunci zilele urmau să crească în durată. Iulius Cezar, împărat al Romei , a fost cel care a instituit de asemenea Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie. O altă sărbătoare extrem de importantă era Juvenalia, care îi sărbătorea pe copiii Romei, simbol al fertilităţii.
Printre clasele superioare ale Romei manifestaţiile erau semnificativ mai sobre. Mulţi romani influenţi îl celebrau pe Mithra, zeul persan al luminii, al cărui nume înseamnă Soarele nebiruit. Acesta s-a născut potrivit legendei dintr-o stâncă în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ţinut au venit să i se închine. De fapt cultul lui Mithra era şi foarte asemănător creştinismului, aşa cum constata scriitorul creştin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea şi aşa cum va remarca mai târziu şi Tertulian la debutul secolului al III-lea.
Întregul sezon celebrat de romani se numea Dies Natalis Invicti Solis, adică Ziua de Naştere a Soarelui Neînvins.

Originile creştine
În timp ce romanii păgâni (termenul păgân nu are aici nici o conotaţie negativă şi reprezintă o persoană care aparţine unei religii politeiste) îl venerau pe Zeul Soare, o nouă religie îşi făcea loc prin imperiu. La început creştinii nu sărbătoreau naşterea lui Iisus, învierea acestuia reprezentând partea esenţială a noii religii. Ba chiar a existat o puternică opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi părinţi ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data martiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din perspectiva bisericii. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului.
Totuşi până în secolul patru problema naşterii a devenit greu de ignorat. Unii oameni nu ştiau cum să şi-l imagineze pe Iisus, începând să creadă deja că era doar o emanaţie pur spirituală a lui Dumnezeu. Aşadar decizia de a-i sărbători naştere, însemna că acesta a avut şi o formă umană palpabilă.

Cum s-a stabilit data Crăciunului?
Cum Evangheliile nu dau nici un detaliu despre data naşterii lui Iisus, aceasta a rămas un mister. Totuşi pasaje clare sugerează că nu a fost în decembrie. Păstorii din apropierea Betleemului care “trăiau sub cerul liber” şi se îngrijeau de turmele lor în timpul nopţii, nu prea aveau ce să caute pe afară în toiul iernii, când se înregistrau cele mai scăzute temperaturi.
     Pentru acceptarea datei de 25 decembrie propusă prima data de Sextus Julius Africanus în anul 221 există două explicaţii larg răspândite. Creştinii secolului al III-lea credeau că facerea lumii a avut loc la echinocţiul de primăvară , pe atunci plasat pe 25 martie. Prin urmare, noua creaţie prin „întruparea lui Hristos” (concepţia), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni se obţinea data de 25 decembrie. Cealaltă explicaţie a fost că la această dată, în lumea romană, germanică şi orientală se celebrau date de naştere ale zeilor păgâni mai sus enumeraţi.
     Biserica ştia că nu putea scoate în afara legii tradiţiile păgâne cu privire la Crăciun aşa că s-a hotărât să le adopte, punând data naşterii lui Iisus în acelaşi timp cu cea a zeilor păgâni. Astfel, pentru a îmbina cultura anticreştină cu cea creştină şi spre a-i converti pe oameni la creştinism, ziua de naştere a Zeului Soare (Sun God) a devenit ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu (Son of God).
     Până în anul 350, când Papa Iulius I a declarat sărbătoarea oficială a naşterii lui Isus pe 25 decembrie, creştinii au ignorat data calculată de Sextus Julius Africanus şi au început să celebreze Crăciunul după calendarul iulian, pe 6 ianuarie (data solstiţiului egiptean, când era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară. Tot atunci grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care ca şi Iisus, transforma apa în vin), aşa cum se mai celebrează în unele locuri şi în zilele noastre.
Deşi încă nu se numea Crăciun, sărbătoarea naşterii lui Cristos avea o dată oficială la care să fie celebrată. Mă rog, două...
     Până în evul mediu creştinismul a înlocuit mare parte din religiile bătrânei Europe. În fiecare an, pe 25 decembrie credincioşii erau chemaţi în marile catedrale pentru a celebra aşa numita Christ’s Mass (Liturghia lui Hristos), care mai apoi a devenit Christmas (Crăciunul).

Cum s-a răspândit Crăciunul

 Totuşi pe stradă şi în casele oamenilor, acesta părea mai degrabă a fi un carnaval decât o sărbătoare religioasă. Dacă cineva ar ajunge în Europa evului mediu în timpului Crăciunului, ar crede mai degrabă că a nimerit în timpul Halloween-ului sau în Ajunul Anului Nou. Casele şi străzile erau pline de oameni aflaţi sub influenţa licorilor bahice şi de cupluri angajate în cele mai neortodoxe activităţi. Situaţia a devenit atât de gravă încât până în secolul al XVII-lea sărbătoarea a fost scoasă în Anglia în afara legii. O reformă religioasă a fost începută în curând de către puritanul Oliver Cromwell, care spunea că biserica trebuie să rămână pură faţă de păgânism. Fără prea mare succes însă. Când mulţi dintre protestanţi au scăpat de persecuţiile bisericii catolice şi s-au refugiat în coloniile din Lumea Nouă, interesul pentru sărbătorile vesele de Crăciun a fost reaprins. 
     În primii ani, nici continentul american nu dădea prea mare importanţă acestei sărbători. După proclamarea independenţei, pe 25 decembrie 1879, membrii congresului Statelor Unite se aflau cu toţi la "serviciu". Populaţia ţării a continuat să lucreze în ziua de Crăciun şi în următorii 67 de ani. Dar pe măsură ce secolul al XIX-lea se pregătea să apună, Crăciunul va deveni extrem de răspândit, fără a fi însă nici o sărbătoare prea veselă, dar nici cu specific prea religios. America va inventa propriul ei Crăciun şi în acest proces îl va reinventa pentru întreaga lume.
Pentru că iniţial a debutat cu stângul, clasele superioare şi-au propus să schimbe modul în care era percepută sărbătoarea. Irving Washington era la acea vreme cel mai bine vândut scriitor american şi în 1819 s-a folosit de experienţa sa pentru a scrie o serie de poveşti extrem de populare despre Crăciun. În aceste istorisiri clasele superioare primeau bucuroase în casele lor oameni nevoiaşi pe care îi ospătau cu toate bunătăţile. Între timp, în Europa, Charles Dickens a "atacat" problema Crăciunului scriind în doar şase săptămâni A Christmas carol (Un colind de Crăciun). Povestea avarului Scrooge avea să schimbe complet percepţia despre această sărbătoare, aducând familia şi actele de caritate în prim-plan. Prin această istorisire, oamenii au ajuns să asocieze Crăciunul cu peisajele feerice de iarnă, cu mesele pline de bunătăţi şi cu o atmosferă caldă şi veselă de familie.
     Pentru ca sărbătoarea să prindă la public, trebuia ca societatea să fie pregătită pentru ea. Şi schimbarea majoră a apărut tocmai în sânul familiei. Lumea ştia acum de ce sărbătorea Crăciunul, dar nu prea ştia cum. Vechile tradiţii păgâne păreau nepotrivite, dar totuşi unele s-au păstrat până în zilele noastre, alături de celelalte obiceiuri creştine.

      Deschide uşa, creştine!

     Colindele au fost cântate în Europa cu mii de ani în urmă, dar pe atunci nu aveau nici o legătură cu tradiţia de Crăciun din zilele noastre. Termenul carol (colindă) este derivat din franţuzescul carole, care reprezenta un dans în cerc acompaniat de cântăreţi la diferite instrumente muzicale. Iniţial, colindele erau urări pentru fertilitate, rodire şi belşug, având o funcţie mai degrabă rituală. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor – moştenit din sărbătorile Calendelor şi a Saturnaliilor romane - era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări.
     Elementul creştin s-a suprapus cu adevărat peste colinde abia în Evul Mediu, sub influenţa bisericii. Majoritatea se refereau la Fecioara Maria, la copilul nou-născut sau la sfinţii care erau sărbătoriţi în perioada imediat următoare Crăciunului. De asemenea, acestea reproduceau numeroase relatări biblice cu privire la scena nativităţii. În această perioadă a început obiceiul mersului cu colindatul din uşă în uşă pentru a vesti naşterea lui Mesia, colindătorii primind în schimb mere, nuci sau colaci.
 La noi în ţară colindatul are o veche tradiţie şi a rămas într-o oarecare măsură nealterat de trecerea timpului, mai ales în zonele rurale. Tot la noi s-au păstrat şi alte tradiţii precum mersul cu Viflaimul, cu Pluguşorul sau cu Steaua. Aceasta din urmă evoca momentul în care la naşterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua călăuzitoare a Magilor.
Puţină lume ştie însă că aceştia, spre deosebire de păstori, nu l-au vizitat pe nou-născut în noaptea naşterii cum apare deseori portretizat, ci mai târziu când locuia deja în Betleem. De asemenea, nu se ştie nici numărul lor. Se presupune că ar fi fost trei pentru că Evangheliile menţionează trei tipuri de cadouri: aur, smirnă şi tămâie. Dar asta este deja o altă poveste…
                  O, brad frumos...


     Bradul de Crăciun îşi trage originile din Germania, unde decorarea lui a fost dintotdeauna o parte a celebrării iernii. Acest obicei a fost moştenit de la popoarele nordice care îşi împodobeau casele cu ramuri de brad şi de vâsc. 
     Pomii, care la început erau atârnaţi de tavan, au început să fie decoraţi cu mere care simbolizau, după cum bine aţi ghicit, Grădina Edenului, iar ilicele cu care se decora casa (plantele acelea verzi cu bobiţe roşii care la noi nu prea au intrat în tradiţie) au început să simbolizeze coroana de spini a Mântuitorului. 
     O povestioară spune că reformatorul protestant Martin Luther King a decorat pentru prima dată pomul de Crăciun cu lumânări, cu destulă măiestrie totuşi pentru a nu stârni un incendiu.
    Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, bradul împodobit se întâlnea doar în Germania şi poate că ar fi rămas acolo, dacă nu se oficia în 1840 mariajul reginei Victoria cu vărul ei, prinţul Albert al Germaniei. Acesta a adus cu el în Anglia toate tradiţiile de acasă inclusiv pomul de Crăciun. Fotografia cu familia regală în jurul bradului decorat a făcut ca în doar câţiva ani acest obicei să fie adoptat nu numai de Anglia, ci şi de toată Europa.

     Pentru ca tabloul sărbătorilor de Crăciun să fie complet şi lumea să aibă un pretext solid pentru a da iama în magazine fără procese de conştiinţă, mai lipsea din decor un bătrânel cu barba albă...
     Imaginea bătrânului simpatic care oferă cadouri are în spate o lungă istorie. Obiceiul  oferirii de cadouri, care le amintea credincioşilor de darul făcut lumii de Dumnezeu, dar şi de darurile Magilor, a evoluat spre frenezia cumpărăturilor din zilele noastre.

                          Ho! Ho! Ho?

      Până în secolul al XVIII-lea practica oferirii de cadouri celor dragi devenise adânc înrădăcinată. Din punct de vedere religios, obiceiul le amintea credincioşilor pe de o parte de darul făcut lumii de Dumnezeu: un Mântuitor care avea să spele omenirea de păcate, iar pe de altă parte de cadourile oferite de către Magi noului-născut.
      Şi uite-aşa anii au trecut şi procesul oferirii de cadouri care venea din partea "crailor" de la Răsărit a evoluat în frenezia cumpărăturilor pe care o vedem în zilele noastre. Ce pretext mai bun putea să existe pentru acest lucru decât Moş Crăciun? Dar să nu anticipăm!...

Zeul Odin
     Conceptul bătrânelului simpatic care oferă cadouri are o lungă istorie în spate la care au contribuit diverse culturi. După cum deja ne-am obişnuit (şi probabil plictisit) începem tot din Scandinavia, unde predecesorul moşului a fost Odin, zeul suprem în mitologia nordică. Acesta era descris ca un om înalt cu barbă mare şi despre care se spunea că obişnuia să călătorească pe cer în timpul solstiţiului de iarnă, hotărând cine va muri şi cine va prospera în anul următor. În ajunul sărbătorii Yule, copii îşi umpleau încălţămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora.


     La începutul secolului al XVII-lea, legenda Moşului Nicolae cunoscut drept mosul care umbla prin lume îmbrăcat într-o robă episcopală cu roşu si alb şi călare pe un măgar, făcând cadouri copiilor şi ajutându-i pe cei nevoiaşi, ajuns prin intermediul coloniştilor olandezi (care îl numeau Sinterklaas) şi în America, dar nu a prins cu adevărat decât 200 de ani mai târziu. Povestea acestuia a aprins imaginaţia pastorului american Clement Clark Moore, care a scris un poem pentru copiii săi despre un spiriduş vesel care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicată pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, creaţia acestuia a devenit în anii următori foarte căutată, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind tradusă şi publicată în întreaga lume.
     Mai puţin clar era cum arăta acest Moş Crăciun

     La început venea în tot felul de forme şi dimensiuni:  uneori arăta ca un vrăjitor păgân, alteori lua înfăţişarea unui gnom prietenos.
    O imagine relativ familiară a Moşului a fost creată în anul 1863 de Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului Harper's Illustrated Weekly, care l-a prezentat pe Moş Crăciun într-o tunică roşie îmblănită cu o centură lată de piele. Nast este şi cel care a promovat în 1885 ideea că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Problema a apărut în 1925, când s-a descoperit că nu existau reni la Polul Nord, aşa că reşedinţa moşului a fost mutată în Laponia. Imaginea arhicunoscută de astăzi a lui Moş Crăciun, cu  o burtă durdulie,  un costum roşu şi o atitudine tolerantă a fost creată într-o campanie publicitară din 1931 pentru Coca-Cola.

Până în 1940, Moş Crăciun a devenit o imagine de nelipsit pentru toţi producătorii de bunuri de consum. Era un tip care putea vinde orice şi oricui cu ocazia sărbătorilor de iarnă, dar care făcea să pară că respectiva persoană nu a cumpărat de fapt nimic. Doar era un cadou... Întreprinzătorii s-au prins în curând că un un Moş în carne şi oase putea creşte şi mai mult vânzările, astfel că ,curând acesta şi-a făcut loc în marile centre comerciale ale lumii.
                Crăciunul în jurul lumii


     Desigur obiceiurile de Crăciun au fost adaptate după necesităţi în diversele colţuri ale lumii. Moş Crăciun nu vine cu sania trasă de reni în Australia, ci pe o placă de surf. Australienii îşi împodobesc casele cu ferigă, frunze de palmier sau cu alte flori de sezon.

    În China şi în Japonia, pomii de Crăciun introduşi de misionarii vestici în secolele XIX-XX, erau împodobiţi cu decoraţiuni complicate din hârtie. India în schimb a înlocuit bradul cu copacii de mango sau cu bambuşii, iar casele le erau decorate cu frunze de mango.
    Crăciunul este un fastuos festival al verii şi în Brazilia, care include picnicuri, jocuri de artificii , precum şi o procesiune solemnă  a preoţilor la miezul nopţii.    Câte locuri, atâtea obiceiuri!
                Ce a fost şi ce a ajuns!

     O dată cu debutul lunii decembrie un freamăt, la început abia imperceptibil, cuprinde parcă întreaga lume. Afară este deja frig, poate chiar ninge. Colindele de Crăciun sunt primul semn. În marile lanţuri de magazine şi în malluri, acestea încep să răsune din ce în ce mai devreme, inducându-i cumpărătorului ideea că sărbătoarea bate deja la uşă. Luminiţele de Crăciun, fotografiile cu Moş Crăciun sau raioanele cu produse tematice, toate la un loc aduc "Spiritul Crăciunului", un concept care a fost meticulos creat de marketingul inteligent din ultimele decenii şi care inevitabil pune stăpânire peste întreaga populaţie. A devenit atât de bine pus la punct, încât companiile înregistrează vânzări spectaculoase, răspândind mesaje despre cum Crăciunul NU este de fapt despre cadouri!
    Televiziunile amplifică şi ele frenezia cumpărăturilor, transmiţând ştiri de la faţa locului, cu cozile uriaşe de la case sau cu rafturile golite de marfă. În fiecare an magazinele împing sezonul cumpărăturilor "un pic" mai devreme, pentru a spori vânzările. 
    Se pare că în unele aspecte sărbătoarea Crăciunului nu a evoluat atât de mult faţă de secolele trecute: acum ca şi atunci pentru foarte multă lume reprezintă doar un pretext bun pentru a se îmbuiba cu mâncare, a stinge setea cu licori bahice (doar pentru a sfârşi la urgenţă) sau a cheltui fără măsură bani pe lucruri care ulterior se dovedesc în cel mai bun caz prea puţin necesare.
     Dar sigur că nu se poate generaliza. Cred că mai degrabă se tinde spre  atingerea unui echilibru între semnificaţia religioasă şi aspectele comerciale, sărbătoarea având de fapt ca centru de greutate familia.  Crăciunul este o ocazie excelentă pentru membrii familiilor de a se reîntâlni, uneori după perioade lungi de despărţire. 

     Psihologii atrag atenţia că persoanele care sunt singure în preajma sărbătorilor sunt în general mai triste şi mai melancolice decât ceilalţi, având o predispoziţie spre depresie. De aceea sunt de părere că  un Crăciun reuşit nu are nevoie decât de câteva ingrediente esenţiale: cumpătarea şi echilibrul, socializarea cu rudele şi prietenii, precum şi redescoperirea lucrurilor simple!
     A, ar fi excelent dacă bugetul ar fi planificat de dinainte...
                                                                    Scris de Mădălin Filip   
 Bibliografie:
Encyclopedia Britannica 2010
Britannica Encyclopedia of world religions
History Channel - Christmas Unwrapped
The Unwrapping of Christmas
The Christmas Encyclopedia
Wikipedia
                                                                                                            Sursa : http://www.scientia.ro/blogul-lui-madalin/

10 decembrie 2010

Napoleon Hill – De la Idee la Bani. Resurse si Formule


    Alex Chimu , expert in marketingul serviciilor personale, face o analiza foarte atenta asupra cartii lui Napoleon Hill - De la idee la bani, sintetizand in cateva randuri esenta si invataturile ce se pot trage din lecturarea cartii. Va prezint rezultatul d-lui Chimu, si sper sa va bucurati si voi cum m-am bucurat eu cand am citit prima data aceste randuri:
     "Toate resursele pe care le-am găsit sunt în limba engleză, cum e şi firesc să fie când vorbim despre un scriitor american.
     În primul rând, cartea poate fi descărcată INTEGRAL şi gratuit de pe The Thrillionaires, un website foarte interesant despre care voi vorbi într-un articol ulterior. Iată legătura către documentul PDF care conţine cartea De la Idee la Bani.. Fundaţia “Napoleon Hill” continuă cu succes promovarea principiilor întemeietorului ei.
    Studiind cartea De la Idee la Bani, am tot căutat citate concentrate, lucruri esenţiale spuse în puţine cuvinte. Astfel, am ajuns să deduc şi chiar să inventez nişte formule aproape matematice care vin în sprijinul motivării pentru obţinerea succesului. Click Here! Astfel, iată rezultatele:
SK++ = G + ( E|S )
Subconştientul recunoaşte şi acţionează doar asupra gândurilor împletite cu emoţie sau sentimente.
Idee = Gând Imaginaţie
Ideea este impulsul de gândire care pune în practică un gând prin intermediul imaginaţiei.
Calitate + Cantitate + Spirit adevărat de cooperare = Arta de a vinde servicii
Calitatea serviciului va fi menită să marcheze importanţa fiecărui detaliu, în legătură cu poziţia ta, în cel mai eficient chip cu putinţă, păstrând mereu treaz în suflet scopul eficienţei crescute.
Cantitatea serviciului va însemna obiceiul de a presta orice serviciu de care eşti capabil în orice moment, cu scopul de a spori numărul de servicii pe măsură ce calitatea lor se îmbunătăţeşte prin exerciţiu şi experienţă. Accentul este plasat pe cuvântul O-B-I-C-E-I.
Spiritul serviciului va avea în vedere formarea obiceiuluii unui comportament plăcut, armonios, care va stimula cooperarea asociaţilor şi colegilor de serviciu.
sIubire + sRomantism + sSex = Geniu
Iubirea, romantismul şi sexul sunt toate emoţii în stare de a-i conduce pe oameni pe culmile împlinirilor extraordinare. Iubirea este emoţia care serveşte de supapă de siguranţă şi asigură echilibrul, cumpătarea şi efortul constructiv. Când se îmbină, aceste trei emoţii ne pot oferi genialitatea. Emoţiile sunt stări de spirit!
                                                                                E = m*e2

Formula echilibrului raţiune-emoţie-spirit. Echilibrul este dat de emoţia iubirii potenţată de energia sexuală.
Nehotărâre + Îndoială = Frică
Nehotărârea este sămânţa fricii. Nehotărârea ia forma îndoielii, cele două se combină şi rezultă Frica

Are vreo relevanta tot ceea ce am afirmat pana acuma?
As fi curios sa aflu cum ti se par aceste formule printr-un comentariu mai jos, si care interpretarea pe care ai dat-o tu cartii? (asta bineinteles daca ai citit-o! Daca nu, ar trebui sa nu mai amani! O poti gasi aici!)

8 decembrie 2010

Dor de Luca Dezmir – Ieşi din labirint sau De ce are românul urechi de elefant!

      Luca Dezmir este autor al blogului de finanţe personale şi educaţie financiară “Milionarul Mioritic“, iniţiator şi coordonator al proiectului Avantaj la Start, a publicat cartea “Ieşi din labirint”. Această carte tratează un subiect care preocupă pe toată lumea: cum se fac banii. S-au scris biblioteci întregi, dar foarte puţini autori români s-au aplecat asupra lui. Luca este primul care o face temeinic, dintr-o perspectivă inedită: cea a experienţei proprii, în România. Această carte este fructul eşecurilor şi succeselor pe care autorul le-a simţit pe propria piele, încercând să facă bani în realitatea românească.
     În concluzie, o carte extraordinar de practică, care m-a captivat încă de la prima pagină.Îţi recomand cu toată încrederea să cumperi această carte.
    În final, te invit să vizionezi şi clipul de promovare al cărţii, care este foarte semnificativ!

De ce are romanul "URECHI DE ELEFANT"?